ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 23.01.2018
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Râmnicu Sărat
ÎNSCRIS: 09.05.11
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
AUG-2017
DURATA: 1 zile
familie cu copii
2 AD. + 1 COPII -- v: 7 ani

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Drumeții prin munţii Buzăului

[fb]
NOU TIMP CITIRE: 17 MIN

Drumeție în ”Țara Luanei” - La pas prin Poiana Cozanei și prin împrejurimi

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

În acest articol voi prezenta o zonă pe care am vizitat-o în luna august a anului trecut, însă despre care nu am reușit să scriu până astăzi; este vorba despre un areal înconjurat de mistere, despre niște meleaguri de o frumusețe naturală rămasă încă sălbatică, locuri în jurul cărora s-au țesut mai multe legende. Vă voi conduce, așadar, în ”Țara Luanei” ca să descoperim împreună o parte dintre vestigiile rupestre care au atras de-a lungul anilor pașii călătorilor fascinați de natură și de mistere.

Vestigiile rupestre din ”Țara Luanei” se numărau printre cele câteva locuri cu potențial turistic din județul Buzău unde nu reușisem până atunci să ajungem. Am mai avut câteva tentative de a merge acolo în decursul ultimilor ani, însă planurile noastre nu s-au concretizat din diferite motive. Într-o zi călduroasă din luna august astrele s-au aliniat în sfârșit (zi liberă, vreme frumoasă, chef de drumeție, lipsa altor planuri), astfel că am pornit la drum spre satul Nucu din comuna Bozioru.

Accesul către cătunul Nucu – Am urmat DN10 pe direcția Buzău-Brașov, iar după vreo 25 de kilometri parcurși am ajuns la intersecția spre dreapta cu DJ 203L (drum secundar pe care l-am străbătut până în localitatea Bozioru). La această intersecție se află două panouri informative care arată faptul că până la Casa memorială Vasile Voiculescu mai sunt 4 kilometri, iar până la schiturile rupestre trebuie parcurși 30 de kilometri. Drumul secundar trece prin mai multe localități precum Pârscov, Lunca Frumoasă, Cozieni sau Bălănești, ajungând într-un final la intrarea în localitatea Bozioru. Trebuie precizat faptul că drumul secundar nu se prezintă într-o stare prea grozavă, existând mai multe porțiuni unde asfaltul este plin de gropi sau chiar lipsește de-a binelea.

Am mai avansat câțiva kilometri prin Bozioru și am ajuns apoi la o nouă intersecție, existând mici indicatoare spre stânga către cătunele Fișici (4 kilometri până acolo) și Nucu. Am oprit și am aruncat o privire pe harta amplasată în apropiere – este vorba despre harta principalelor obiective și trasee turistice de pe raza comunei Bozioru. Am remarcat faptul că în această comună există 4 trasee turistice, primul dintre acestea conducând către o bisericuță din cătunul Bozioru de Sus, declarată ”monument istoric” – lăcaș de cult cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” (prima biserică a fost ridicată acolo în anul 1595). Nu am ajuns acolo în acea zi, poate cu altă ocazie...

Celelalte 3 trasee turistice aflate pe raza comunei Bozioru (grupate sub denumirea de traseul tematic ”Drumul Luanei”) pornesc din cătunul Nucu, urcă prin Poiana Cozanei și apoi conduc pașii vizitatorilor către diferite schituri rupestre din respectivul areal. Voi prezenta aceste trasee conform cu indicațiile existente pe cele câteva panouri informative din zonă:

-Circuitul 2 (Nucu – Poiana Cozanei – Piatra cu Cruce – Piatra cu Semne – Piatra Îngăurită – Crucea Spătarului – Agatonul Nou – Agatonul Vechi – Lacul Mistreților – Fundătura - Nucu);

-Circuitul 3 (Nucu – Poiana Cozanei – Fundu Peșterii – Scaunele lui Negru Vodă – Fundu Peșterii – Chilia lui Dionisie Torcătorul – Bisericuța lui Iosif și retur până în satul Nucu);

-Circuitul 4 (Nucu – Poiana Cozanei – Bisericuța lui Iosif – Agatonul Vechi – Agatonul Nou – Crucea Spătarului și retur).

Ultima parte a drumului cu mașina a însemnat parcurgerea drumului comunal 85 până în cătunul Nucu. Drumul este pietruit și destul de sinuos; pe alocuri apar denivelări destul de mari, însă care pot fi depășite în condiții meteo bune, cu puțină dibăcie și cu o mașină ce are o gardă la sol destul de generoasă. Această ultimă parte a drumului a însemnat parcurgerea a încă 9 kilometri (distanța Bozioru - Nucu), drumul comunal trecând prin cătunele Fișici și Găvanele. La ieșirea din Găvanele se urcă destul de pronunțat, iar în Nucu se coboară cam abrupt pe ultimii 300-400 de metri pe o uliță îngustă, înainte de a ajunge în dreptul ultimei case din sat. Pe multe porțiuni, drumul este îngust și nu permite decât trecerea unei singure mașini.

Noi am ajuns la capătul satului Nucu pe la ora 11.00, am întors mașina și am parcat-o apoi cât mai aproape de marginea drumului, într-un loc ceva mai larg. Era momentul să pornim în drumeție către Poiana Cozanei și către vestigiile rupestre din acea zonă.

Întrucât nu cunoșteam deloc meleagurile pe care urma să le explorăm, am ales să fim prevăzători și să luăm suficientă apă la noi cât să avem pentru câteva ore de umblat. În rucsac am pus 4 litri de apă (neștiind că în poiană vom găsi o sursă de apă), câteva gustărele, o lanternă mică și un cuțitaș pe care îl avem prin portbagaj, apoi am pornit la drum. Am ales să nu luăm nicio pelerină de ploaie întrucât prognoza pentru acea zi era una optimistă.

Am trecut pe lângă alte câteva mașini parcate pe marginea drumului și am ajuns în dreptul unui indicator pe care este notată următoarea informație ”Vestigii rupestre la 600 de metri”. Consider că din acel punct am mers totuși ceva mai mult până în Poiana Cozanei (cam 1 kilometru), unde am ajuns după jumătate de oră de urcuș destul de susținut pe drum forestier. O mașină de teren poate ajunge până în Poiana Cozanei, însă drumul forestier are multe denivelări și, la început, este o porțiune mlăștinoasă, drumul fiind traversat de un mic pârâiaș. Șanțurile existente ne-au făcut să credem că micul pârâiaș are un debit mult mai important în perioadele ploioase, așa că trebuie ținut seama și de acest aspect, mai ales de către cei care se încumetă să ajungă cu mașina în Poiana Cozanei și între timp începe să plouă.

Am făcut o scurtă pauză înainte de a ajunge în poiană întrucât ne-au făcut cu ochiul niște mure coapte, apoi privirile noastre au fost atrase în dreapta, unde începuseră să se contureze tot mai clar crestele ascuțite ca un fierăstrău ale munților. Pas cu pas, am avansat printre gardurile de lemn și fânețele din jurul nostru, ajungând acolo unde ne propusesem – în Poiana Cozanei.

Poiana Cozanei este practic ”inima” Țării Luanei. De ce spun asta?! Pentru că o parte dintre vestigiile rupestre se găsesc în poiană sau în apropierea acesteia, iar la celelalte aflate mai departe se poate ajunge trecând pe acolo. Și dacă tot am pomenit de Țara Luanei, mai trebuie spus că există o legendă care vorbește despre Luana, un rege atotputernic ce a domnit pe aceste meleaguri în vremurile de demult. Acest rege bătrân și înțelept trăia într-o cetate cu ziduri foarte înalte, iar fortificația era luminată zi și noapte și era locuită de oameni neînfricați. Civilizația aceasta înfloritoare a fost atacată într-o bună zi de inamici veniți din cer în care de foc, iar cetatea Luanei (până atunci necucerită) a fost spulberată, fiind ștearsă efectiv de pe fața pământului cu ajutorul unor arme nepământene. Munții de piatră ca niște ziduri care mărginesc Poiana Cozanei ar putea fi rămășite ale vechilor ziduri de la cetatea regelui Luana.

O altă legendă spune că Luana era o fată frumoasă care a coborât pe pământ într-un car de foc și s-a îndrăgostit apoi de un pământean. Fostul ei iubit dintr-o altă lume a început un adevărat război împotriva pământenilor, iar aceștia erau învățați să se ascundă printre stâncile din zonă; acest fapt ar putea oferi o altfel de explicație pentru așezările rupestre din zona Nucu-Bozioru.

Sosiți în Poiana Cozanei, am făcut un scurt popas pe un tăpșan din apropierea drumului forestier, profitând de umbra unui copac falnic din apropiere. Pe de o parte am admirat această zonă rămasă încă destul de sălbatică, pe de altă parte am încercat să localizăm câteva dintre vestigiile rupestre din zonă, cele pe care ne propusesem să le vizităm în această drumeție. Mai trebuie adăugat faptul că în partea dreaptă a poienii există o clădire care adăpostește probabil un bazin de captare a apei (construcția aceasta nu este cu siguranță una rupestră ).

În zona centrală există un pinten stâncos care practic împarte poiana în două. Acest pinten de munte, pe care l-am recunoscut imediat din fotografiile pe care le văzusem înainte pe internet, adăpostește o locuință rupestră veche de multe secole – este vorba despre Chilia lui Dionisie Torcătorul.

Chilia lui Dionisie a fost prima așezare vizitată de către noi. Această locuință rupestră se află în partea de sus a pintenului de piatră, iar pentru a ajunge acolo este necesar să urci destul de abrupt preț de câteva minute. Am văzut că majoritatea celor care vizitează această chilie urcă prin partea stângă a formațiunii stâncoase; ei bine, se poate urca și prin dreapta, chiar dacă unghiul este unul care te face să folosești și mâinile (am experimentat personal ambele variante de urcare și pot spune că cea prin stânga este de recomandat).

În partea superioară sunt amplasate două scări de lemn destul de solide care înlesnesc accesul curioșilor în interiorul locuinței rupestre. Spațiul dăltuit în stâncă este destul de îngust și este prevăzut cu două ferestruici, iar mai multe icoane amplasate acolo amintesc de credința Cuviosului Dionisie Sihastrul. Această încăpere se pare că datează din secolele III-IV, iar Cuviosul Dionisie ar fi trăit aici în secolul al XIV-lea (s-a adăpostit în chilia sa pentru aproximativ 30 de ani). Denumirea de ”Torcătorul” a sihastrului vine de la ocupația sa de bază – pustnicul își câștiga existența torcând lâna pe care i-o aducea vreun ucenic de prin satele din zonă.

Chilia lui Dionisie este atestată documentar în anul 1639.

Nu am zăbovit foarte mult la această așezare rupestră întrucât eram singurii care vizitam acest loc în acel moment; în cele câteva ore petrecute de noi în Poiana Cozanei, ne-am întâlnit cu alte două grupuri, în total vreo 10 persoane.

Următoarea noastră țintă a fost Bisericuța lui Iosif. Am ajuns acolo după vreo 40 de minute de la ieșirea din Chilia lui Dionisie. Traseul urmat de către noi a însemnat -în prima lui parte- urcarea prin partea stângă a poienii. Am trecut prin dreptul câtorva salcii bătrâne și tot în acea zonă am întâlnit o mică porțiune mlăștinoasă, peste care am putut trece însă fără probleme. A urmat un urcuș abrupt care ne-a condus către marginea pădurii; acolo există câteva bucăți de stâncă de mari dimensiuni, iar în apropiere se află un izvor acoperit cu dale de beton, izvor a cărui apă emana un miros înțepător de sulf.

După vreo 10 minute în care ne-am tras sufletul la umbra pădurii am continuat urcușul abrupt, de data aceasta prin pădure. Nu a trecut mult și am ajuns la noul nostru obiectiv; pe câțiva copaci am văzut marcaje precum ”dunga roșie pe fond alb” și ”triunghiul albastru”, însă acestea apar tot mai rar după ce treci de Bisericuța lui Iosif, iar la un moment dat se pierd.

Revenind la Bisericuța lui Iosif, noi considerăm că este cel mai interesant loc pe care l-am vizitat în acea zi. Acest lăcaș de cult rupestru impresionează atât prin locul unde a fost săpat (într-un perete de stâncă înalt de circa 100 de metri), cât și prin dimensiunile sale sau prin bradul semeț crescut în fața intrării (înconjurat de pădurea de fag). Atestată documentar în anul 1587, se pare că această locație rupestră datează încă din secolele III-IV.

Cunoscută și sub denumirea de ”Schitul Ioan Bogoslov”, Bisericuța lui Iosif se remarcă prin faptul că în interior, în partea centrală, apare o oarecare compartimentare care ne duce cu gândul la existența inițială a două încăperi sau la săparea adăpostului în două etape distincte. În interior sunt așezate mai multe icoane, iar pereții de piatră sunt parțial înnegriți de fum în dreapta intrării. La exterior, se remarcă imediat tăieturile precise în stânca muntelui care arată că, în trecut, a existat probabil un acoperiș exterior care permitea astfel lărgirea lăcașului de cult. Deasupra intrării am remarcat simbolul paleocreștin al peștelui (știam dinainte de existența lui și de locul unde trebuia căutat), iar alte câteva scrijelituri arată că și alții au trecut pe acolo de-a lungul anilor, inclusiv oameni cărora nu le pasă câtuși de puțin că degradează iremediabil astfel de locuri încărcate de semnificații (de exemplu, lângă una din ferestre apare inscripția ”1975 Dedu B Vasile”). 

În timp ce soția și băiatul s-au odihnit în fața Bisericuței lui Iosif, eu am continuat să avansez pe potecă, însă am pierdut repejor marcajul. M-am întors la tovarășii mei de drumeție, am revenit împreună în Poiana Cozanei, apoi ne-am fixat un nou obiectiv...

Fundul Peșterii este următorul vestigiu rupestru pe care l-am vizitat. Pentru a ajunge acolo, am ocolit pintenul muntos în vârful căruia se află Chilia lui Dionisie și am avansat către peretele stâncos din partea dreaptă a poienii. Chiar la marginea pădurii, înainte de povârnișul ascuns după coroanele copacilor, se află panoul explicativ pentru acest obiectiv. Din acel punct am urcat puțin și am ajuns în dreptul deschizăturii blocate cu ajutorul unui grilaj metalic. S-a luat această măsură tocmai pentru că pe pereții grotei sunt numeroase reprezentări considerate foarte importante (de obiecte și de simboluri), tehnica folosită la realizarea acestora fiind incizia. Există în grotă reprezentări specifice sfârșitului epocii bronzului și începutului epocii fierului (anii 2000-1200 î. Hr.), reprezentări pentru sfârșitul primei vârste a fierului (secolele VI-IV î. Hr.), dar și incizii realizate de către călugării sihaștri în epoca feudală. Printre acele obiecte și simboluri scrijelite, pe pereții peșterii pot fi identificate vârfuri de lănci, sulițe, pumnale, arcuri cu săgeți, pentagrama, triunghiurile sau alte figuri geometrice.

Schitul Fundul Peșterii (Profiru) a fost atestat documentar în anul 1639.

După câteva fotografii pe care le-am realizat printre grilajele de la intrarea în grotă, am coborât la marginea pădurii. Era timpul pentru un popas ceva mai lung, trecuseră mai bine de două ore de când tot ”drumețeam” prin Poiana Cozanei și prin împrejurimile sale.

În timp ce ne-am odihnit pe iarbă la umbra copacilor, am încercat să îmi dau seama care ar fi poziția exactă a unui alt loc pe care doream să-l explorez – era vorba despre Scaunele lui Negru Vodă. Despre poziția acestui loc aveam două indicii, ambele găsite în timp ce am tot lecturat în ultimii ani diferite informații pe internet. Astfel, după unii, Scaunele lui Negru Vodă sunt considerate stâncile dispuse asemenea treptelor unei scări pe muchia din dreapta poienii. După alții însă, Scaunele lui Negru Vodă reprezintă niște scobituri aflate în vârful unui bloc de stâncă, iar acest bloc de stâncă se află în pădure, undeva deasupra grotei Fundul Peșterii.

Întrucât pe muchia din dreapta poienii nu îmi propusesem să ajung (în primul rând pentru că nu știu pe unde aș fi putut urca acolo), m-am hotărât să încerc să urc prin pădure povârnișul aflat oarecum deasupra grotei Fundul Peșterii. Și am avut noroc! După vreo 10 minute în care am urcat abrupt prin pădure (mai mult m-am târât, folosindu-mă atât de mâini, cât și de picioare, dar și de orice stâncă sau de orice copac ce mă ajuta să mai avansez puțin), am ajuns în dreptul jilțului lui Negru Vodă!

Cam la patru metri înălțime, în partea superioară a unui bloc de piatră impresionant, există trei scobituri aflate una lângă cealaltă, iar deasupra lor se află o altă scobitură ceva mai mare, ca un jilț domnesc. Nu se poate urca pe stânca respectivă fără echipament pentru escaladare și vă spun asta după ce am încercat să ajung acolo urcând prin pădure alte câteva zeci de metri. Am găsit un loc prin care să mă pot cățăra pe acea muchie de piatră însă, atunci când am încercat să cobor spre Scaunele lui Negru Vodă, în fața mea a apărut un șanț mai mare pe care ar fi fost mult prea riscant să încerc să îl sar. Așa că m-am mulțumit cu niște fotografii făcute de sus ale poienii (realizate printre copacii rari de pe culmea de piatră), apoi am revenit la ai mei pe unde urcasem.

Poteca spre Scaunele lui Negru Vodă nu este marcată și nici nu se distinge prea bine, iar în dreptul blocului de stâncă există amplasat un panou informativ care mi-a confirmat că acela este locul pe care doream să îl descopăr.

Era trecut deja de ora 14.00 atunci când am revenit în Poiana Cozanei; știam că am vizitat cam tot ce se putea vizita într-o tură scurtă (celelalte vestigii rupestre aflându-se la distanțe ceva mai mari, prin pădure), așa că am pornit agale către cătunul Nucu, adică spre locul unde lăsasem mașina.

Nu am plecat din poiană fără a ne clăti pe mâini, pe ochi și fără a bea câteva înghițituri de apă rece de la o cișmea aflată în fundația unei clădiri micuțe de lemn (la vreo sută de metri de pintenul unde se află Chilia lui Dionisie). Nu puteam omite acest amănunt, pentru că orice sursă de apă este un lucru important într-o drumeție și pentru că noi nu cunoșteam existența ei înainte de a merge acolo. Așadar, în partea centrală a Poienii Cozanei, se află o construcție de lemn nu mai mare decât o cameră (ca o mică biserică, probabil ridicată de puțină vreme), iar în temelia de piatră zidită a construcției se află o cișmea. Probabil că acolo a fost captat un izvor din zonă, ceea ce reprezintă un lucru excelent pentru drumeții care se încumetă să exploreze pe îndelete ”Țara Luanei”.

Întoarcerea la mașină a fost destul de simplă, a trebuit totuși să rămânem concentrați pentru a nu călca greșit prin vreo groapă de pe drum. Pe la ora 15.00, drumeția noastră în ”Țara Luanei” lua sfârșit, iar drumul de întoarcere către casă a însemnat parcurgerea aceleiași rute ca la venire.

În continuare, voi mai prezenta câteva informații referitoare la aceste meleaguri din județul Buzău, mai ales că sunt tot mai mulți cei care doresc să viziteze plaiurile stăpânite odinioară de înțeleptul rege Luana:

-Pe lângă vestigiile rupestre pe care noi le-am vizitat, în zona Nucu mai există și altele, precum Piatra cu Cruce, Piatra cu Semne, Piatra Îngăurită, Agatonul Vechi, Agatonul Nou sau Fundătura. La acestea se poate ajunge trecând prin Poiana Cozanei și urmând apoi poteci prin pădure, dar pe multe porțiuni marcajul lipsește. Astfel, este recomandabil ca drumețiile în ”Țara Luanei” să se facă beneficiind de serviciile unui ghid, cea mai cunoscută persoană din zonă care oferă astfel de servicii fiind Diana G. (se găsesc datele ei de contact pe internet).

-Satul Aluniș este un alt loc unde se găsesc vestigii rupestre – am vizitat în urmă cu ceva timp biserica rupestră cu hramul ”Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Această biserică de la Aluniș datează din anul 1274 și este printre cele mai vechi lăcașe de cult din țară în care se mai săvârșesc slujbe. Complexul rupestru de la Aluniș mai cuprinde câteva locuințe primitive săpate în stânca muntelui.

-Din satul Aluniș se poate ajunge în Poiana Cozanei la pas, pe o potecă prin pădure; în funcție de condiția fizică a fiecăruia, traseul se poate parcurge cam într-o oră și un sfert – două ore (nu am parcurs personal traseul, timpii sunt estimați în funcție de impresiile altor călători).

-Pentru cei care doresc să rămână mai multe zile cât mai aproape de arealul vestigiilor rupestre Aluniș-Nucu, există două posibilități de cazare despre care eu am cunoștință – este vorba despre pensiunea Nicoară (peste drum de biserica rupestră de la Aluniș) și motelul Runcosu de la Bozioru. Acest motel se află în satul Bozioru, la câteva sute de metri de intersecția cu drumul comunal către cătunul Nucu. Motelul Runcosu a fost prezentat în trecut pe acest site (vezi impresii).

-Cei care preferă camparea în natură pot rămâne cu cortul în Poiana Cozanei (în condiții de off-camping) sau pot campa în mod organizat ceva mai departe, în zona Vulcanilor Noroioși, la campingul Muddyland.

-Altă zonă care merită vizitată pe raza comunei Bozioru este arealul unde vă puteți întâlni cu ”Babele de la Ulmet”. Am fost acolo anul trecut, iar trovanții buzoieni ne-au fermecat prin dimensiunile și prin formele lor. Nu am mers în aceeași zi și în Poiana Cozanei și la trovanți, ci am revenit după vreo două săptămâni pentru a vizita trovanții.

-În localitatea Colți -la câțiva kilometri de satul Aluniș- există un muzeu deosebit, respectiv Colecția muzeală de chihlimbar de la Colți. Muzeul merită vizitat, exponatele sunt interesante.

Ajuns la final de articol, recomand tuturor iubitorilor de natură și de mister o drumeție în ”Țara Luanei”! Toate cele bune!

selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

[fb]
---
Trimis de Floryn81 in 23.01.18 21:14:46
Validat / Publicat: 23.01.18 23:08:32
VIZUALIZĂRI: 6012INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în MUNȚII BUZĂULUI.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Floryn81); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P24 Bisericuța lui Iosif - detalii exterioare.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 50600 PMA (din 55 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

17 ecouri scrise, până acum

Floryn81 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [23.01.18 22:06:41] »

O sugestie pentru web - Poate că ar fi utilă crearea unei rubrici separate pentru vestigiile rupestre din Munții Buzăului. Există deja pe site câteva articole ce ar putea fi încadrate aici, astfel că informațiile ar fi mai ușor de găsit (rubrica ”Periplu prin frumusețile Buzăului” este cam amplă). Ecoul se poate șterge dacă este considerat inoportun. Mulțumesc!

O altă rugăminte - Aș dori atașarea următorului videoclip https://www.youtube.com/watch?v=WYeDsa4Tw0c

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
webmasterX [23.01.18 22:46:17] »

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

webmasterX [23.01.18 23:04:15] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă munţii Buzăului, MUNȚII BUZĂULUI" (deja existentă pe sait)

[Rubrica inițială: Periplu prin frumuseţile Buzăului]

webmaster [24.01.18 03:51:36] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Testosu [24.01.18 08:06:25] »

@webmasterX: Ceva nu este in regula cu incadrarea articolului.

Ori acesta nu este unde trebuie, ori celelalte care se refera tot la asezarile rupestre din Mtii Buzaului nu sunt unde trebuie.

Adica nu sunt toate untr-un singur loc.

Cred ca ar fi binevenita o rubrica dedicata asezarilor rupestre.

Mai ales ca traseele turistice din acea zona sunt atat de prost marcate (de fapt nu prea exista marcaje si nici indicatoare), deci ar fi foarte folositoare informatiile din articole doritorilor.

Scriind si eu un articol in trecut despre aceste obiective turistice am constatat ca acel articol era in alta rubrica.

Ar fi necesara o mai buna vizibilitate ale acestor articole, mai ales ca am cautat de pe telefonul mobil.

webmasterX [24.01.18 08:55:28] »

@Testosu : așa e. Am început deja (de aseară) studiul pentru gruparea lor în aceeași rubrică.

Aceasta va fi cea de față - ”Descoperă Munții Buzăului”, din secțiune TURISM MONTAN — pentru că descriu drumeții și excursii mai apropiate de genul de turist montaniard decât de cel ”popular”...

Ne poți ajuta și tu - cunoscătorilor zonei le este evident mai ușor să identifice care articole merită mutate aici și care nu (dintre cele de la Periplu prin frumusețile Buzăului, în primul rând)

Zoazore [24.01.18 09:30:21] »

@Crazy_Mouse: Frumoasă și, de ce nu, puțin am anevoioasă plimbare. Am obosit puțin, m-am oprit și-am re-citit legendele. Mie mi se pare mai veridică a doua legendă. Nu pot spune de ce! Luana m-a dus mereu cu gândul la o fată frumoasă. Dar și multele fenomene paranor male din pădurea Bozioru tot spre ”nepământeni” mă duce cu gândul!

Poate s-o gândi cineva să refacă marcajele!

Gânduri, gânduri...

Testosu [24.01.18 09:48:24] »

@Zoazore: Mereu am si m-am intrebat de ce nu se promoveaza aceasta faina zona turistica. De ce nu se trece la marcarea si omologarea acestor trasee turistice.

Cu cat "ma intreb" mai tare, parca o dau spre teoria conspiratiei. 😉😱

Parca nu se doreste.

Ca o avea legatura cu... paranormalu' zonei, c-o avea legatura cu... anormalul... oamenilor, sau cu... indolenta nativa a romanului (ca vrem sau nu sa recunoastem), nu stiu! 😱😤😥

marius gaudi [24.01.18 10:02:49] »

Foarte interesant articolul, drumul între Braşov si Buzău şi reviewurile tale mă fac sa iau în calcul o vacanţă pe aceste meleaguri.

Dan&Ema [24.01.18 11:46:06] »

@Crazy_Mouse:

Cand ai vizitat acele locuri si iti sunt si dragi si citesti un asemenea articol pretios si iei pozele atasate de 2 ori la rand, parca respiri aerul acela curat si parca simti febra musculara.

Felicitari; nota 10+ cu coronita de flori de munte.

Voi ati abordat altfel Tara Luanei - din Nucu, noi am venit din Alunis.

Poiana Cozanei - inima Tarii Luanei cum frumos ai numit-o - este un loc care imbie la odihna si meditatie. Ma gandesc sa revin pe aceste meleaguri si sa imi iau timp sa vad misterele cu alti ochi. Sa ascult linistea sau trilul pasarilor, fosnetul frunzelor sau adierea vantului.

Un Mare BRAVO intregii voastre familii! 👍

Doar ganduri de bine! 😁

Testosu [24.01.18 16:47:19] »

@webmasterX: Cred ca @adri-nico si @Crazy_Mouse, ca "bastinasi" ori megiesi ai acelor meleaguri ar fi cei mai in masura sa vina cu propuneri.

Sau si alti colegi de prin acea zona, care nu-mi vin in minte acum.

Dan&Ema [24.01.18 16:54:17] »

@webmasterX:

Din ale mele ar putea trece la turism montan in Muntii Buzaului: Cascada Casoca, Babele de la Ulmet, Tara Luanei, cu mentiunea ca primele doua sunt obiective usor de atins, dar geografic sunt la limita muntilor amintiti.

Si daca Tara Luanei care nu e un traseu usor va fi incadrat la excursii montane atunci trebuie toate trei prin amplasarea lor pe harta.

Parerea mea.

Floryn81 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [24.01.18 19:06:28] »

@Zoazore: Mă îndoiesc de faptul că acele marcaje turistice din ”Țara Luanei” vor fi refăcute în curând. Și spun asta uitându-mă la ceea ce se întâmplă în țara asta, parcă nimic nu mai merge într-o direcție pozitivă. Am mai spus-o și cu alte ocazii, avem atâtea posibilități de a atrage turiști, dar parcă ne batem joc de multe dintre atracțiile românești.

În altă ordine de idei, zona Nucu-Aluniș este prezentată prin intermediul mai multor legende, iar eu am ales două dintre ele, cele pe care le-am considerat a fi mai interesante.

Mulțumesc mult pentru lectură și ecou!

Floryn81 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [24.01.18 19:15:53] »

@marius gaudi: E frumoasă Valea Buzăului, merită să petreceți cândva două-trei nopți în zonă. Ar merge fie o cazare în zona barajului Siriu, fie cazare în zona Măgura-Haleș.

@Dan&Ema: Mulțumesc mult pentru cuvintele tale frumoase! ”Țara Luanei” o vom mai explora și noi cândva, dar mai bine nu mai fac planuri pentru că nu prea îmi iese ce-mi propun. Zona este una bună pentru ca fiecare să își testeze condiția fizică și trebuie spus că traseele prin Poiana Cozanei și prin împrejurimi nu sunt neapărat dintre cele mai ușoare (nu sunt foarte grele, dar e destul de mult de umblat). Natura e încântătoare, într-adevăr!

tata123 🔱 [25.01.18 15:12:33] »

@Crazy_Mouse: Cred că zona Munților Buzăului, mai ales Poiana Cozanei, ar trebui vizitată în toate cele patru anotimpuri... peisajele sunt superbe. Izvorul din P11 avea și el un gust slab de sulf. Traseul pe care am venit noi dinspre Aluniș toamna trecută este marcat rudimentar, mai mult cu bucățele de cârpă/plastic legate de crengile copacilor.

Pe lângă frumusețile naturale ale zonei, importante sunt vestigiile rupestre care au legătură cu spiritualitatea și începuturile creștinismului pe meleagurile românești. Despre toate acestea ne-a povestit ghidul Diana G., de fapt a marjat cel mai mult pe componenta spirituală a zonei (cu mici deviații); în ceea ce privește subiectul „Luana” a vorbit puțin despre legendele care circulă în jurul acestui personaj. Am citit că „Luana” ar putea fi un „fake-news” din anii 80 ai secolului trecut (revistasinteza.ro/schitur ... -care-nu-exista).

Cu toate controversele existente, brandul turistic „Țara Luanei” a prins în rândul călătorilor și constituie un bun punct de plecare pentru promovarea turistică a acestor tărâmuri mirifice.

Mulțumim pentru relatarea excursiei în Munții Buzăului!

ioan marinescu [28.01.18 01:33:11] »

@Crazy_Mouse: Citind relatarea parcă citeam din Calistrat Hogaș... Felicitări!

mishu [17.02.18 17:25:12] »

@Crazy_Mouse: Zona aceasta imi face si mie cu ochiul avand in vedere tot ceea ce am citit pe aici, din pacate deocamdata raman la nivelul de lectura, asadar sa va fie de bine si multumim pentru poveste.

Felicitari, votat cu mare drag.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Dan&Ema, ioan marinescu, marius gaudi, mishu, tata123 🔱, Testosu, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2022 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.107041835785 sec
ecranul dvs: 1 x 1