Hotel Spice & SPA - Ingrediente? Farmec, vrajă și savoare

TIPĂREȘTE

Apropiindu-se sfârșitul anului 2017, mi-am zis, în gând, că n-ar strica o escapadă într-o zonă cu temperaturi mai prietenoase…

-Ce-ar fi să dăm o fugă de revelion în Antalya?

”Mustăcitul” aprobator din partea soțului și uite-așa s-a înfiripat o mică vacanță fulger, lăsând la inspirația mea alegerea stațiunii și a hotelului. În scurt timp, încântându-i, i-am racolat și pe finii noștri cu care mai petrecusem și alte vacanțe.

Din nou am avut satisfacția alegerii unui hotel bun care mi-a bucurat inima cu a sa trio- priveliște: munte – pădure – mare.

Hotelul Spice&SPA nu este nou, construit în 2007, de fapt, nici un hotel nu poate fi nou pentru totdeauna… dar, cu un interior frumos proiectat, fiind o dovadă vie a culturii și a ospitalității orientale.

Acest lucru este certificat de câștigarea premiului Luxury Lifestyle Awards, în data de 26 mai 2016, la ceremonia de premiere de la hotelul Ritz-Carlton din Dubai, când a primit trofeul Coroana de Aur. Cele mai valoroase companii și brand-uri sunt premiate cu Coroana de Aur – un trofeu personalizat simbolizând stima și unicitatea în lumea luxului. Coroana este o adevărată piesă de artă, realizată manual, acoperită cu aur de 24 de karate. Trofeul câștigat de hotel se află la loc de cinste, lângă recepție, pentru a-l admira toată lumea. Tot aici se află un panou cu fotografiile celor mai cunoscuți oaspeți – printre ei și două nume românești – Alexandra Stan și Inna. Nu sunt singurele lucruri ce-l scot în evidență, elemente speciale de design, nenumărate opere de artă originale, probabil cu o vechime de sute de ani, decorează saloanele hotelului, oferind oaspeților o atmosferă elegantă și caldă. Tot la loc de cinste este expusă sabia primită cadou de proprietarul hotelului, domnul Omer Ickale din partea lui Francisso de Borbon, Duce de Sevilla.

La intrarea în resort, în partea stângă se află o clădire mică – este Consulatul Onorific al Republicii Moldova în Antalya. Deschiderea oficială a acestuia a avut loc pe 28 august 2015.

Și dacă tot am pomenit de Republica Moldova, atunci neapărat trebuie amintite și lăudate vinurile din cramele Mohai, cu care am fost răsfățați la mesele de la restaurant – sângeriul Cabernet, Chardonnay de culoarea paiului, cu buchet floral suav și Muscat rose demidulce.

Pomeneam de ospitalitatea turcească… Să vă împărtășesc una dintre micile bucurii de care am avut parte în acest sejur.

Într-una dintre zile ne-am dorit să revedem micul port și partea veche a orașului Side. Distanța de la hotel până în Side era de aproape 50 de kilometri, ar fi trebuit să schimbăm de vreo trei ori dolmus-ul… Ne-am hotărât să comandăm un taxi, iar cheltuiala transportului o împărțeam nemțește cu prietenii. Norocul ni l-a scos în cale pe Mevlut, tânărul taximetrist prietenos și respectuos, pe care l-am angajat și pentru a doua zi când ne-a dus în Lara, la o partidă prelungită de shopping. La întoarcerea spre hotel, trecând pe lângă o tonetă unde se vindeau căpșuni, ne-a întrebat dacă ne plac acestea. Ei, dar cui nu-i plac? Atunci ne-a întrebat dacă n-am vrea să ne arate ferma sa de căpșuni în solarii și totodată să-i cunoaștem și familia. Părinții lui ne-au întâmpinat și ne-au condus la solarii unde ne-au dăruit fiecăruia câte o caserolă cu căpșuni proaspăt culese. Și nu ne-au lăsat să plecăm fără să le onorăm casa. Ne-am descălțat așa cum cere tradiția și imediat una dintre nurori ne-a desfătat cu o adevărată cafea turcească parfumată. În acel moment gândul mi-a zburat la Maria… Mama lui Mevlut a dispărut câteva clipe din cameră, iar când s-a întors ne-a înconjurat gâtul (stați, nu vă speriați!), mie și finei mele, cu câte o eșarfă înflorată din mătase. Doamne, asta da ospitalitate! Cum să nu-i îndrăgești și să nu-i stimezi la rândul tău? Niște oameni simpli care de abia ne cunoscuseră și care ne-au dat exemplul get-beget al ospitalității turcești!

Dar mă cam luai cu vorba, să revin la hotelul meu…

Trecând ușor peste mici emoții ale unui zbor puțin mai săltăreț, în scurt timp după ce alți turiști români au fost lăsați la hoteluri, ajungem și noi la al nostru.

Hotelul Spice&SPA se află la doi kilometri de stațiunea Belek, pe malul mării, încadrat fiind de hotelurile Adam&Eva și Club Gural. Resortul este alcătuit din clădirea principală cu cinci etaje și 22 de vile anexe, totalizând 546 de camere.

Noi am primit o cameră standard, 36 mp, la etajul 1, cu balcon și vedere spre vile și grădină.

Cele două paturi gemene le-am unit, transformându-le într-un pat matrimonial king size. Saltea, lenjerie, perne – fără reproș din parte-mi. Doar un mic minus… cu toate că lăsam în fiecare dimineață patul aranjat de-ar fi sărit și moneda pe el, precum și cartonașul care indica că nu-i necesară schimbarea lenjeriei, la revenirea în cameră, observam iar schimbarea ei… Și răsfățul a fost zilnic.

Alte piese de mobilier ale camerei – comoda cu patru sertare și cu dulap ce încorpora minibarul, un birou lung și scaun, noptieră cu sertare, pe care se odihnea o veioză mare, o altă comodă joasă, cu sertare adânci și care mi-a servit drept suport pentru valiză, o măsuță rotundă alături de un fotoliu XXL. Dulapul se găsea pe holișorul de la intrare. Acesta era în două canate – o parte pentru îmbrăcăminte, cu bară pentru umerașe și o poliță în partea de sus, cealaltă parte cu rafturi și sertare. Aici, pe unul dintre rafturi se afla seiful.

Camera a fost luminoasă – lampadarul cu picior înalt, veioza, aplicele, becurile ascunse de paravane decorative, cu aleasă lucrătură, ofereau o luminozitate difuză în cameră, liniștitoare și caldă.

O ușă mare, culisantă, ne făcea legătura cu balconul, destul de mare și el, cu două scaune și măsuță, plus un suport pentru uscat. Din balcon aveam vedere spre o latură a hotelului, spre vile și lizieră, iar în fundal, Munții Taurus cu ale sale culmi înzăpezite. Marea nu se vedea din balconul nostru, dar glasul i-l auzeam. Îmi plăcea să las ușa balconului deschisă peste noapte, să aud vuietul surd al mării, iar dimineața chemarea imam-ului la rugăciune mă găsea întotdeauna trează.

Minibarul era reîncărcat zilnic în cazul în care mai consumam din băuturi – apă plată și gazoasă, sucuri la doze, bere Tuborg, Nestea.

La TV LCD BEKO – diagonală mare, nenumărate programe pentru adulți și copii, nici un canal în limba română, dacă ne doream ceva târziu în noapte, urmăream unele posturi românești pe laptop.

Baia – dotată cu toate cele necesare – cadă de baie prevăzută cu o perdea care să stopeze împrăștierea stropilor, uscător de păr, oglindă cosmetică, articole de toaletă înlocuite zilnic dacă se consumau, halate de baie, prosoape, papuci de unică folosință. Curățenia peste tot, ireproșabilă.

Suprafața spațioasă a lobby-ului, cu design atrăgător, cu separeuri frumos decorate, cu fotolii și canapele confortabile, este locul perfect pentru petrecerea momentelor de relaxare. Atmosfera specială este întreținută de acordurile unor melodii binecunoscute, pe care le asculți întotdeauna cu plăcere, în surdină.

Terasa care se deschide din lobby, are și ea farmecul său. În primul rând eram atrasă aici de priveliștea generoasă – mare, munte, vegetație în diverse nuanțe de verde. Apoi, era bucuria hrănirii păsărelelor, care, fără pic de frică, veneau până în preajma noastră. Noi nu fumam, dar mai trăgeam câte o ocheadă spre turcii care, tolăniți pe acele banchete cu perne, răspândeau miresme aromitoare din narghilele.

La barul din lobby, Casablanca, erau servite pe parcursul întregii zile băuturi alcoolice renumite, cocktail-uri, vin sau bere, cafea sau ceai turcesc.

La cele patru restaurante cu specific italienesc, pescăresc, asiatic și turcesc, se poate face rezervare gratuit o singură dată în timpul unui sejur de șapte zile. La restaurantul principal, Isot – tip bufet- sunt câteva zone de servire cu produse alimentare internaționale – turcești, italiene, chinezești, rusești. În fiecare zi se pune accentul pe o temă diferită. Există bufet vegetarian, precum și meniuri special pregătite pentru copii. Meniuri variate, savuroase și apetisante, create pentru a desfăta cele mai exigente gusturi. Aici, am observat și mi-a plăcut nespus grija și atenția permanentă a bucătarilor, a chelnerilor și a șefilor de sală ca totul să fie pe placul mesenilor. Ba chiar, pe acei șefi i-am văzut de nenumărate ori ajutând chelnerii să debaraseze mai repede mesele. Și n-am observat nici un galon pe jos!

În seara de revelion, la ora 19, toți oaspeții hotelului au fost invitați la un cocktail în lobby. A urmat cina specială de revelion și un spectacol, pregătite în frumosul restaurant Marakesh. Meniu variat, muzică live de calitate și nu la intensitate maximă, dansul unduios al cadânelor, atmosferă veselă și efervescentă – o petrecere pe cinste!

Dacă aș fi fost la hotelul Spice în timpul verii, v-aș fi putut da mai multe amănunte privind piscinele, plaja, terenurile de tenis, terenul de fotbal gazonat perfect și cu instalație de nocturnă pe care se antrena acum o echipă din Istanbul, Aqualand, miniclubul, amfiteatrul unde se țin spectacole… Dar marea poate fi admirată și iarna… Iarnă, da, dar temperatură la soare de 31 de grade Celsius – vă vine să credeți? Nu? V-am pregătit o fotografie… Dacă n-a fost să fie baie în mare, bălăceală la piscina acoperită, semiolimpică, cu apă încălzită, a fost!

Centrul SPA? Numeroase saloane de masaj și tratament, saune, salon de coafură, centru fitness, jacuzzi… Ca la orice hotel luxos de 5* care se respectă, am găsit și aici galerii cu magazine cu suveniruri, bijuterii, îmbrăcăminte, pielărie, săli de întruniri, bibliotecă și sală de cinematograf, sală disco, salon de coafură, sală de jocuri pentru copii, bowling…

Acestea au fost zilele mele fericite la hotel Spice, la trecerea dintre ani. M-am bucurat, ca de fiecare dată, de multe lucruri simple, pe care poate, nu totdeauna le iei în seamă… M-am bucurat de obiceiurile turcilor, de asemănarea unor cuvinte ale lor cu cele românești, dar și de luminițele ce le sclipeau în ochi când le adresam vreo mulțumire sau o expresie scurtă în limba lor, de pofta lor de viață, zâmbetele și salutările lor, respectul pe care-l arată pentru turistul străin. Din oricare țară ar fi el…

M-am bucurat de facilități de cea mai bună calitate, de servicii excepționale, de interioarele elegante, de amenajările inteligente și convenabile.

Există o veche tradiție turcească. Aceea de a arunca apă la plecarea cuiva dintr-un loc. Aceasta reflectă dorința puternică a gazdelor de a-i vedea întorcându-se sănătoși în cel mai scurt timp posibil. Era pentru prima dată când întâlneam această înlesnire la un hotel în Turcia… Bineînțeles, nici eu n-am scăpat prilejul și am rugat pe unul dintre angajați ca la plecare să arunce un taler cu apă în urma noastră. Din autocar am văzut că mi-a îndeplinit rugămintea. Acum, ar trebui doar să mă conformez și eu tradiției…

Turcii aceștia, parcă au o baghetă magică pentru a face ca visele să devină realitate… precum visul meu…

---

VIZUALIZĂRI: 4880 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI