Hristos a Inviat! - Paste la Praga

TIPĂREȘTE

M-am hotarat sa scriu acest review dupa o noapte de nesomn, timp in care m-am gandit mult la cel mai interesant Paste din viata mea.

Va rog sa nu punctati aceste randuri, cred ca este al 4 lea din aceeasi serie.

Trecand peste mormanul de nemultumiri vociferate pe sub barba de reprezentantii familiei, am decis cu sotul meu sa fugim de acasa anul asta de Paste. Ce bucurie pe capul meu ca scap de corvoada zillelor autoimpuse de curatenie generala, vopsit oua, copt si facut mancare in nestire si mai ales de vizitele obligatorii la socri si parinti.

Chiar am glumit tot drumul cu ceilalti parteneri de calatorie ca in timp ce altii nu mai pot de treaba noi suntem pe drum spre una dintre cele mai frumoase capitale.

Ajunsi la hotel pe la 6 seara, ora Cehiei, am facut cate un dus si am coborat la receptie sa intrebam care biserica ar fi mai potrivita sa mergem la Inviere. Raspunsul domnisoarei dragute a fost hilar, pe noi ne-a cam lasat masca ". La ora 12? pai slujba noaptea doar de Craciun este, nu de Pasti"

Am hotarat ca e habarnista, ne-am inarmat cu candelele cumparate special din Cluj si am plecat cu harta in mana sa participam la slujba de Inviere.

Dupa ceva cautari am gasit si Biserica Sf. Nicolae, frumoasa, mareata si... bine inchisa. Copiii erau terminati de oboseala, mami, cande mergem la hotel?

Ca si noi, un grup de grecoaice, tot cu lumanari, cautau o biserica, fie ea si catolica.

Sotul meu care atunci cand era mic copil vroia sa se faca popa, incepuse sa ne zgarie pe la urechi cu "veniti de luati lumina"si ma gandeam ca, in calitate de respectabil membru al corului bisericii din Radauti sa fac o scurta repetitie in fata bisericii si gata si cu Invierea.

Dar cum perseverenta este o caracteristica a neamului romanesc, nu ne-am dat batuti si am plecat spre podul Carol.

Si acolo, inconjurata de zumzetul sutelor de turisti fara somn, in zgomot de trasuri, tramvaie si vanzatori de suveniruri am vazut o mare de oameni cu lumanri in mana. Am intrat in ceea ce s-a dovedit a fi una dintre cele mai frumoase biserici din viata mea.

Stranele erau pline de o lume pestrita, poate din toate colturile lumii, in cautarea unui mic moment de mantuire a sufletului. Am aprins si noi candelele, erau singurele de acest gen in toata biserica si ne-am asezat rabdatori pe langa peretele de piatra de la intrare.

Vazandu-ne cu copiii niste turisti cu rucsaci in spate s-au ridicat si am putut sa ii punem jos pe somnorosii pici.

Nu sunt foarte evlavioasa, dar in acel moment mi-a fost inundata inima de sentimente de nedescris. Era ca si cum cineva ne-a luat cu mana durerile de la pantofii cei noi, oboseala si tot ce era mai urat din noi. In linistea perfecta se auzeau doar rugaciunile preotului. Imbracat intr-un vesmant imaculat, cu mainile larg deschise se ruga pentru lumea intreaga, indemnand la meditatie. Rand pe rand, oamenii isi ridicau mainile spre cer intr-o rugaciune muta, multumind pentru norocul de a putea fi acum, aici.

Am uitat de barierele de religie, nationalitate si am pus umarul si noi la ridicarea spre cer a rugilor, intr-o comuniune perfecta cu Dumnezeu.

Spre sfarsit, unii cu altii am dat mana, au venit oameni la noi cu binecuvantari si, desi, nimeni nu intelegea nimic, ne-am simtit cei mai privilegiati de pe fata pamantului, un sentiment pe care nu l-am mai simtit nicicand.

Poate ca si acest lucru ne-a ajutat in zilele urmatoare sa descoperim putin cate putin farmecul Pragai, biserici si locuri frumoase, pe care le-am vazut cu alti ochi.

Pentru a -mi intelege putin sentimentele legate de cel mai frumos Paste din viata mea, am ales o melodie cantata de o cantareata din Serbia: Hristos Anesti (Hristot a Inviat). Ascultand-o veti trai putin din ce am trait si eu.

PS pozele au fost facute de cei mai putin visatori si sentimentali: barbatii.

PPS si totusi mi-au lipsit ouale rosii, cozonacii si pasca si nu in ultimul rand vizitele la parinti.

---

VIZUALIZĂRI: 2739 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI