Istanbul

TIPĂREȘTE

La mulți ani stimați colegi AFA, să aveți parte de un An Nou Fericit plin de bucurii și realizări și mai ales plin de călătorii frumose.

Pentru că din motive mai mult sau mai puțin obiective abia la sfârșitul anului am reușit să scriu acest articol, a m-am gândit să îl lansez pe sait chiar la începutul noului an, și astfel să reușesc, fie și numai pentru scurt timp să mă clasez pe locul I în clasamentul primei săptămâni a anului 2018. Dacă nu va fi să fie așa, nu este nici o problemă, importantă pentru mine este urarea pe care v-am făcut-o chiar din primele ore ale acestui an.

Vizită și shopping la Istanbul. Așa s-a întitulat călătoria noastră la Istanbul în perioada 25 – 29 octombie 2017. Cu gândul că inaintea unei deplasări de mai multe zile efectuată individual la Istanbul, ar fi utilă o scurtă călătorie de numai trei zile, pentru recunoaștere și informare în cadrul unui grup cu ghid, am profitat de oferta unei agenții de turism, care venea exact cu ceea ce ne doream.

Așa se face că în seara zilei de 25 octombrie, la orele 21.00, am plecat cu autocarul, pe traseul Ruse – Velico Târnovo – Stara Zagora, spre Turcia. După o călătorie lungă prin noapte și destul de obositoare, la treisprezece ore de la plecare, am ajuns la Istanbul.

Fiind prima noastră călătorie în Turcia, eram curioși să vedem ce ne oferă noua noastră experiență.

De la granița Turciei până la Istanbul am călătorit la lumina zilei ceea ce, ne-a permis să observăm peisajul care se derula în fața ochilor noștri, în mersul autocarului. Acesta este unul obișnuit, asemănător cu cel din zonele de dealuri de la noi sau din Bulgaria motiv pentru care nu ne-a trezit vreun interes deosebit. La un moment dat, pe măsură ce ne apropiam de Istambul, pe partea dreaptă a sensului de mers, s-a văzut Marea Marmara, dar nu pentru foarte mult timp.

M-a impresionat însă intrarea în Istambul. Spre deosebire de alte orașe, în care intrarea în localitate este marcată de construcții mărunte cu unul sau două nivele, mai mult sau mai puțin îngrijite, specifice periferiei, ori cărui oraș, în Istambul ne-am pomenit de la bun început între construcții noi, ultra moderne din punct de vedere arhitectural, având înălțimi amețitoare, moluri, clădiri de birouri dar și blocuri de locuințe cu câte 30-40 de etaje. Abia după aproape o jumătate de oră de mers cu autocarul, asta desigur și datorită traficului aglomerat, au început să apară clădirile cu arhitectura specifică secolului XX, iar mai apoi cele construite în stilul arhitectural al secolelor anterioare.

Știam din ceea ce citisem, precum și din discuții cu cunoștințe care vizitaseră Turcia că Istanbulul este o metropolă modernă, dar să fiu sincer nu mi-am imaginat câtuși de puțin cum arăta în realitate și trebuie să recunosc că am rămas impresionat de ceea ce am văzut în momentul sosirii acolo.

”Bine ați venit la Istanbul, în orașul în care trăiește o Românie”, adică în orașul metropolă, în care trăiesc, 18 milioane de locuitori. Acestea au fost cuvintele cu care ne-a întâmpinat Ramona, ghida locală din Istanbul, o româncă stabilită acolo prin căsătorie, care undeva pe traseu în drum spre hotelul, a urcat în autocar.

Drumul de la intrarea în oraș până la hotel, a durat aproximativ o oră și jumătate atât datorită lungimii traseului dar mai ales a aglomerației de autovehicule al căror număr creștea pe măsură ce ne apropiam de centrul metropolei. Legat de acest lucru, nu pot să nu fac o remarcă și să spun că deși în zonele cele mai aglomerate toate autovehiculele se mișcă efectiv cu viteza melcului, toată lumea este deosebit de calmă, nimeni nu claxonează pe cel din față și nici pe pietonii care se strecoară printre mașini pentru a traversa strada, tocmai în momentul în care fiecare are posibilitatea să mai înainteze un metru în coloana de mașini.

Am ajuns la Hotelul Marcelo unde ne-am cazat, în jurul orei 11.00-11.30. Acasta este situat în zona Laleli, o suburbie a cartierului Fatih al Istanbulului, nu foarte departe de cele mai importante obiective turistice care trebuiesc neapărat văzute cu ocazia unei vizite oricât de scurte la Istanbul.

Hotelul Marcelo este un hotel din categoria 3* destul de căutat pentru prețurile rezonabile de cazare pe care le practică. Unele dintre camere sunt destul de restânse ca spațiu, dar dotate cu toate utilitățile necesare unei șederi confortabile pentru câteva zile. În prețul de cazare intră și micul dejun, care se servește la etajul șapte al clădirii, care oferă și o vedere, panoramică spre Marea Marmara.

Încă din autocar, ghida a prezentat programul excursiilor opționale pentru cele trei zile, program ce începea deja imediat după cazare. În ceea ce ne privește, cu toate că am fi dorit să vedem Muzeul Panorama 1453, și expoziția temporară a ”Figurilor din ceară” aparținând Muzeului Madame Tussauds, pe care ghida le programase pentru după amiaza soririi noaste la Istanbul, am ales să ne odihnim cel puțin o oră pentru că după un drum atât de lung oboseala își spunea din răsputeri cuvântul.

Nu știu dacă am dormit cu adevărat sau nu dar după vreo oră și jumătate ne-am simțit apți și hotărâți să pornim la drum pe cont propriu pentru a vizita Marele Bazar – ”The Grand Bazar” – cum îi spun ei și Bazarul Egiptean.

Astfel după ce am ne-am informat la recepția hotelului în legătură cu traseul ce aveam să-l urmăm, am pornit la drum. Mai întâi am mers să cumpărăm de la un chioșc, o cartelă de tramvai. Ne-am înțeles destul de greu cu vânzătorul de la chioșc pentru că nu vorbea engleza așa că ne-am înțeles cu el precum cu turcul, dar până la urmă ne-a dat cartela pe care noi o credeam de patru călătorii, dar care până la urmă s-a dovedit a fi fost de opt. Am urcat în tramvai și la a doua stație am ajuns deja la Marele Bazar.

Despre Marele Bazar s-a scris foarte mult pe saitul ”Am fost acolo” și este bine cunoscut de aproape toată lumea, iar în afară de asta aproape nu este serial de film turcesc în care să nu apară și bazarul, dar cu toate acestea trebuie să scriu și eu ceva despre el.

În timp ce ne plimbam prin bazar, mi-am adus aminte că pe vremuri, era în București, Magazinul Victoria, pentru vizitarea căruia, pe tramvaie era afișată următoarea reclamă: ”Vizitați magazinul Victoria, 50 de magazine într-unul singur. ”Ei bine” - ca să zic și eu ca reporterițele de la televizor – in Grand Bazar sunt probabil, 5000 de magazine. Asta pentru că, Marele Bazar din Istanbul, este una dintre cele mai mari piețe acoperite din lume. Ea se întinde pe o suprafață de aproximativ 310.000 de metri pătrați, ceea ce dacă nu greșesc, ar însemna cam 31 de hectare cu 66 de străzi acoperite, în care se adăpostesc magazine, ateliere restaurante și două sau trei unități de cazare.

Construcția Marelui Bazar, a început în anul 1455, la ordinul Sultanului Mehmet II, și a fost finalizat în anul 1464. De-a-lungul timpului datorită distrugerilor produse de incendii și cutremure, a suferit mai multe lucrări de reconstrucție și modificări precum și extinderi față de construcția inițială. Se spune că dăinuie în forma actuală de prin secolul XVIII.

Deși nu ne-am propus să cumpărăm ceva din bazar, mi-am amintit că de peste tot pe unde am fost, am cumpărat un drapel în format mic. al țărilor respective. Așa se face că trecând prin fața unui magazin, l-am întrebat pe vânzător dacă are așa ceva. Auzind ce doream, mi-a spus că nu are, dar să stăm în fața magazinului că ne va aduce unul și la adus. Am uitat că acolo trebuie să te târguiești la preț iar când mi-a spus că drapelul costă 20 de lire, i-am dat banii. Probabil că a reținut pentru el o bună parte din câșigul pe care trebuia să îl ducă celui de la care l-a adus, pentru că a doua zi am văzut în altă parte un drapel asemănător, la prețul de numai 10 lire.

În ciuda creşterii constante a numărului de mall-uri moderne în Turcia, Marele Bazar este în continuare cel mai vizitat obiectiv turistic din ţară, în prezent, acesta fiind cel mai vizitat obiectiv turistic din întreaga lume. Anual el are, peste 91 de milioane de vizitatori.

”Peper Bazar”, ”Fistic Bazar”. De la Marele Bazar, am plecat Spre Bazarul Egiptean, cunoscut și sub numele de Bazarul de Mirodenii. Pentru asta am urcat din nou în tramvai și mergând în continuarea direcției în care am venit de la hotel la Grand Bazar, am mai mers patru stații după care am am coborât. De fapt aici este și un capăt de linie pentru unele tramvaie. De aici am mers pe jos pe niște străduțe și după aproximativ cinci - zece minute, ne aflam în fața Bazarului Egiptean. Vreau să spun aici că turciii pe care i-am întrebat pe drum, unde este ”Egyptian Bazar”, au ridicat inițial din umeri, arătând că nu înțeleg ce căutăm, iar noi nu știam cum se spune mirodenii în limba engleză. Văzând cât greu este să te înțelegi cu turcii, soției i-a venit ideea să zică: ”Peper Bazar”, ”Fistic Bazar”. Cum au auzit asta turcii s-au luminat spunând: ”why dont say so? ” după care pricepând despre ce este vorba ne-au arătat amabili drumul.

La fel ca și la Marele Bazar, la intrarea în Bazarul Egiptean, se face în mod obligatoriu, controlul ”antitero”, adică trecerea prin poarta cu detectorul de metale, operațiune pe care o găsesc absolut justificată pentrucă străzile ambelor bazare sunt deosebit de aglomerate și nu trebuie explicat cât de dezastruase ar putea fi consecințele unui eventual atac terorist, în acest loc.

Bazarul Egiptean, la fel ca Marele Bazar, este o piață acoperită care se întinde peste o mulțime de străzi dar ceva mai mic decât Grand Bazar. El a fost construit între anii 1663 - 1664, iar prima lui denumire a foste aceea de ”Valide Bazar” sau ”noul Bazar”. Denumirea de Bazazul Egiptean a dobândit-o mai târziu și aceasta ca urmare a faptului că aici se vindeau mărfurile aduse din Egipt. Așa cum reise și din denumirea lui principalele măfuri care se vând aici sunt mirodeniile de tot felul, al cărui număr nu poate fi determinat, iar alături de acestea tot felul de fructe exotice, precum și produse din acestea și dulciuri cu specific turcesc. Într-o măsură mai mică, se vând și tot felul de produse artizanale și la fel ca în orice bazar din lume nu lipsesc chinezăriile.

Nici aici nu am cumpărat mare lucru. Am luat doar un kg. de smochine mari, cu gândul că vom reveni să cumpărăm ulterior și niște mirodenii mai deosebite. Aveam să revenim intr-adevăr ultima zi de ședere la Istanbul, dar nu am luat nici atunci ceva, pentru că deși erau tot felul de produse, nu le cunoșteam și nici nu a avut cine să ne spună ce sunt fiecare, motiv pentru care până la urmă, ne-am lăsat păgubași.

La ieșirea din bazar, ne-am oprit să facem niște fotografii, având în fundal o moschee impunătoare, care ne-a atras atenția încă de la intrare. Nu am reușit să o vedem însă foarte bine ahitectura ei, din cauză că era toată îmbrăcată în plase de protecție întrucă era în renovare. Ulterior am aflat că este este cunoscută sub numele de ”Moscheea Sultan Valide” sau ”Moskeea Nouă (Yeni Cami) ” și că are o istorie interesantă. Se spune că ridicarea acestei mochei, a început în anul 1597, când la inițiativa soției sultanului Mehmed al III-lea s-a pus piatra ei de temelie, dar lucrările de construcție au încetat la foarte scurt timp datorită morții sultanului. Acestea au fost reluate abia după aproape șapte zeci de ani, de către mama sultanului Mehmed al IV-lea în anul 1660 și au fost terminate în 1663 iar inaugurarea a avut loc în anul 1665.

După hoinăreala prin cele două bazare, ne-a răzbit foamea, așa că am hotărât să mergem să mâncăm undeva. Ne-am oprit la o terasă restaurant, situată chiar lângă stația de tramvai. Un ospătar foarte amabil, ne-a condus la o masă și ne-a adus meniul. Am ales mâncarea după fotografii pentru că toate explicațiile erau doar în limba turcă. Am luat câte un platou cu o combinație de produse, piciorușe de pui rotisate, chiftele din carne de oaie sau probabil amestecate cu carne de vită și incă ceva tot din carne pe care nu am reușit să o identificăm. Lângă acestea, garnitură de orez, cartofi prăjiți, felii de roșii și de ceapă crudă. De asemenea lângă ele două sosuri foarte picante. Mâncarea a fost foarte gustoasă și merita udată dar cum acolo nu se servesc buturi alcolice am luat câte un ceai turcesc care ne-a potolit setea.

Timpul a trecut destul de repede și era aproape ora șase după amiază când am urcat în travai pentru a ne intoarce la hotel. Ajunși acolo am trecut direct la odihnă pentru că noaptea nedormită și plimbările de după amiază își făceau din plin efectul și nu mai rezistam la vreun alt program.

Vă rog pentru atașamenul muzical:

The Four Lads - Istanbul (not Constantinople) - YouTube

https://www.youtube.com/watch?v=Wcze7EGorOk

---

VIZUALIZĂRI: 4269 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI