O vizită la Consulatul de pe lângă Ambasada SUA

TIPĂREȘTE

Ca să vă pun direct în temă:nu a fost o vizită de curtoazie, ci o vizită pentru obţinerea unei noi vize, pe 10 ani, în locul celei care îmi expirase în aprilie 2017. În al doilea rând, am simţit nevoia să vă relatez despre modul cum s-a desfăşurat (ca o actualizare) obţinerea vizei în iunie 2017, relatarea lui AZE, foarte utilă, rămâne ca un punct de referinţă. Menţionez că nu am solicitat viza să mă plimb, ca turist, ci pentru a-mi vedea cei doi copii, stabiliţi de ani buni la New York.

Am pornit de la Cluj-Napoca, împreună cu soţia mea şi ea solicitantă de viză, seara, cu un tren care avea ora de sosire 6,30 în Gara de Nord şi despre care am fost asigurat că nu va avea întârziere (!). Am luat bilet la cuşetă, dar m-am perpelit toată noaptea de grija unei eventuale întârzieri a trenului, care m-ar fi făcut să nu mai deţin timpul necesar pentru a ajunge la Ambasada aflată la 14 km de Gara de Nord, pentru a fi prezent înainte de ora 8, ora programată la interviu.

Am exclus din start deplasarea cu autobuzul 301 (din Piaţa Romană, care te lasă nu chiar la Ambasadă, ci într-o statie numită "Institutul Meteorologic" de unde trebuie s-o iei pe jos (nu e departe) către Ambasadă. La întoarcere, staţia e prin preajma Ambasadei.

Acestea fiind zise, de cum am luat-o spre ieşirea din gară (înspre coloane) am fost acostaţi şi asaltaţi de taximetriştii "ilegalişti". Le-am spus destinaţia, mi-au spus "glumeţul " preţ de 40 lei, m-am minunat că-mi cer atâta pentru 14 km, au scăzut la 35 lei, am rezistat eroic şi în final au lăsat-o la 30 lei. Am ajuns la chioşcul unde se vând cartele RATB, am cumpărat cu 16 lei o cartelă albastră, cu 10 călătorii, în eventualitatea că mă voi întoarce de la Ambasada SUA, la Gara de Nord, cu autobuzul 301, dacă timpul îmi va permite, ca să putem prinde trenul de Cluj, de ora 12,15.

Apoi am venit la linia de taxiuri, unde deja avea informaţii de pe Net privind selectarea unei firme sau evitarea unor capcane. În topul listei (la capitolul seriozitate şi probitate profesională) se afla CRISTAXI, MERIDIAN, D'ARTEX, TAXITOTAL, toate cu un tarif de 1,39 lei/km. De evitat: SPRINT, GETAX, PEROZZZI, FLY, GRANT, ELEGANCE (ultima cu un tarif de 3,35lei/km). Am ales un taxiu de la firma MERIDIAN (care avea tariful de 1,39lei scris pe uşă), i-am spus şoferului unde vreau să ajung, dar nu să mă ducă prin Ferentari, ci pe traseul clasic (calea Griviţei, bv. Gh. Duca, str. Barbu Lăutaru, str, Turda, bv. Averescu, Arcul de Triumf, sos. Kisseleff, piaţa Presei Libere, şos. Bucureşti-Ploieşti, str. Privighetorilor, bv. Liviu Librescu) şi că vreau şi bon fiscal. Şi ne-a dus corect! La 7,20 eram la Consulat (ora de przentare la interviu:ora 8,00). Preţul cursei: 23 lei (l-am rotunjit la 25 lei şi toată lumea a fost mulţumită).

Mai erau două persoane (una avea ora de prezentare 7,45). M-am mirat ulterior pentru că numai la ora 8,00 s-a deschis uşa şi am început să intrăm. Era scris în instrucţiuni că, persoanele care nu sunt prezente la Consulat, la ora trecută în confirmarea pogramării, vor trebui să-şi facă o nouă reprogramare (nu le place!). Am aşteptat sub o copertină lungă de 25-30m, pânâ la ora 8, s-au deschis uşile şi un tip din personalul de deservire (primul control) s-a asigurat dacă avem paşaportul, formularul D-160 şi confirmarea de programare.

De aici am fost îndrumaţi să intrăm în clădirea punctului de control, unde ni s-a cerut să scoatem tot ce am avut prin buzunare, inclusiv telefonul mobil. Noi, eu cu nevastă-mea, aveam ca singur bagaj o pungă de plastic care conţinea o mapă de plastic cu documente, conformându-ne astfel întrucţiunilor referitoare la ce este interzis să se intoducă în Ambasadă (aparatură electronică de nici un fel, camere foto-video, poşete mari (doar genţi de mână), genţi de voiaj, serviete, rucsakuri, etc, obiecte ascuţite, mâncare, arme sau materiale explozibile), aşa că am scăpat, înainte de a intra, de singura plăcintă cu brânză pe care o aveam la noi, de sticla cu apă, de rujurile nevestei mele, etc. Surpriza mare a fost când ni s-a spus, la corpul de control, că puteam păstra toate acestea şi le putea căpăta înapoi la ieşire. Am primit un bon-recipisă şi am fost conduşi în clădirea Consulatului.

Un nou control de acte, am primit un bon de ordine şi am fost învitaţi să luăm loc pe scaune, lângă şirul de 12 ghişee. Am început să urmărim afişajul luminos al numerelor de odine, care era dublat şi de anunţuri vocale. Am fost chemaţi la un ghişeu, altă verificare de acte şi iar am luat loc.

A doua strigare, alt ghişeu (mai la vale de primul) unde ni s-au luat amprentele electronic. Iar pe scaune şi iar ghişeu pentru interviul final. Acolo o funcţionară drăguţă, care ştia puţin romîneşte (şi eu puţin englezeşte) cu datele noastre accesate, pe display, din baza lor de date, m-a intrebat ce vârstă am (eu 77, soţia 73), unde megem (la New York, unde locuiesc amândoi copiii - băiatul şi nora cu cetăţenie americană şi fiica - rezident permanent), s-a uitat şi a văzut că, în cursul vizei vechi, în 10 ani, soţia mea a fost de 6 ori (a câte 6 luni o şedere), la copii (din cauză de nepoţică), . iar eu de două ori. SI DE FIECARE DATĂ NE-AM ÎNTORS! Aşa că ne-a urat şedere plăcută şi ne-a anunţat, oficial, că în două zile vom avea viza valabilă până în 2027 (dă Doamne să trăiesc până atunci!).

Am iesit, ne-am recuperat telefonul şi ce mai aveam şi la 8,40 eram în faţa Consulatului, uitându-mă, cu inima uşoară şi cu toate grijile spulberate, după un taxi. Sub copertină mai erau vreo 20 de inşi, din cei peste 100 care se adunaseră la ora 8 şi care aştetau să fie admişi în Consulat. La coada copertinei se mai aflau 15-20 de insi, cu feţe destul de supărate ca să fie a unor aparţinători, veniţi ca suporteri morali, care, cred, ori că întârziaseră, ori fuseseră respinşi, din start, pentru vicii de formă la dosar. Domnul să fie cu ei!

Vizavi de Consulat aşteptau 3 taxiuri, ne-am suit în cel mai acătării, renunţând la ideea cu autobuzul 301, pentru că am zis că e cazul să ne regalăm şi noi, cu ocazia succesului obţinut. Pe la 9 am ajuns la Gara de Nord, cursa a fos 21 lei, deoarece şoferul, ca să evite marile şi aglomeratele intersecţii, ne-a adus prin cartierul Dămăroaia. Ne-am luat de mâncare (este o mare patiserie excelentă în gară) şi am băut câte o bere în cinstea succesului. La ora a venit trenul şi seara, la ora 22, eram la Cluj.

Şi acum surpriza. Noi am optat şi am bifat în acte, ca paşapoartele, după obţinerea vizei, să ne fie aduse la domiciliul nostru din Cluj, de către firma antamată de Consulat, TNT (ceea ce a fost bine şi fără bătăile de cap pe care le-am fi avut dacă hălăduiam 1-2 zile prin Bucureşti, în aşteptarea vizei). Ei bine, a doua zi, după ce am sosit de la Consulat, m-au sunat cei de la TNT, filiala Cluj şi m-au anuţat că mi-a sosit paşaportul şi să stau acasă că mi-l aduc:Au sosit, le-am dat 24 lei, taxa de curierat şi am întrebat de paşaportul soţiei. Au verificat şi mi-au spun că, încă, nu li l-au dat de la Consulat şi să am răbdare până a doua zi. Şi într-adevăr a două zi l-au adus, le-am mai dat 24 lei şi toată lumea a fost mulţumită.

Considerente şi consideraţii:Restricţiile privind admisia cu mancare, aparate, etc, s-au mai "înmuiat", le laşi la intrare şi le primeşti la ieşire. Nu putem ca să nu lăudăm amabilitatea, profesionalismul, operativitatea şi competenţa pesonalului de deservire. În special cel care ne dirija la ce ghişeu să mergem şi care ajuta de fiecare dată când un solicitant avea probleme cu limba sau pe cei mai emotivi, să-şi găsească actele.

Nu ne-au întrebat şi nu i-a interesat paşaportul vechi unde avea prima viză pe 10 ani (2007 - 2017). Eram în baza de date!

Ca o recomandare: Nu încercaţi, cu voie sau fără de voie, să-i minţiţi pe funcţionarii de la interviu. Sau să le plasaţi informaţii incorecte. Dacă vă prinde cu minciuna (şi niciodată nu vom şti ce informaţii referitoare la persoana noastră sunt în baza lor de date), cu ei ai terminat-o! Vi se respinge acordarea de viză şi veţi avea probleme si după 3 luni la o nouă încercare. Cunosc cazuri reale. Spuneţi adevărul, chiar dacă vi se pare inconvenabil!

Cei care au avut probleme şi care au fost respinşi de la ghisee, după câte am văzut şi am auzit crâmpeie de discuţii, nu au izbutit să convingă funcţionarul că nu au de gând să emigreze. În aceste condiţii este greşită aserţiunea că, dacă le spui că mergi la rude sau la prieteni (cum a fost cazul nostru, că mergem la copii) te suspectează că vrei să emigrezi şi că nu vrei să te mai întorci în ţară (mai ales la cei care se duc, ca turişti, prima oară) Nu, nu este adevărat! Dacă ai fost şi te-ai intors e un punct bun în favoare ta.

Faţă de acum zece ani, poţi să ceri, respectuos, lămuriri despre motivele care au dus la respingerea acordării vizei. Nu le place, dar ţi le dă.

Am avut acte adiţionale pentru a dovedi că avem motive ca să ne întoarcem în ţară după vizită (certificat de căsătorie, act de propietate al apartamentului, extras de cont bancar emis cu o zi în urmă, etc). Nu m-au întrebat de ele, dar pentru unii din solicitaţi s-au dovedit utile!

Pentru o bună informare taxa de viză este acum de 704 lei = 160 de dolari la cursul zilei, plus 2% riscul valutar. Dacă îţi este respinsă viza poţi încerca o nouă solicitare pste 3 luni (termenul vechi era de 6 luni)...

Imi cer scuze că m-am cam întins, dar dacă un coleg AFA, solicitant de viză SUA, va găsi câteva informaţii utile în relatarea mea, voi fi fericit că nu m-am trudit degeaba.

---

VIZUALIZĂRI: 5592 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI