Eufral One - un apartament foarte bun pentru a vedea Napoli și împrejurimile

TIPĂREȘTE

Am optimizat ziua în care trebuia să ne transferăm de pe coasta Amalfitană la Napoli și ne-am lăsat bagajele în gara din Sorrento ca să facem o excursie de o zi pe Insula Capri. Am câștigat excursia asta dar, cum nu le poți avea chiar pe toate, am pierdut din timpul pentru Napoli pentru că abia seara am luat trenul din Sorrento și era trecut de 10 noaptea când noi ne căutam apartamentul prin centrul istoric.

Nu era suficient că în seara cu pricina era târziu, noi am hotărât să mergem și pe jos până la apartament. Ne sunasem gazdele înainte să plecăm din Sorrento ca să vedem cât de târziu ne primesc și dacă tot au zis că nu contează, am mai rămas preț de câteva trenuri în Sorrento și am plecat cu cel de 20,30 astfel că abia la 21,30 eram în Gara Centrală (Garibaldi), din Napoli. După cum am studiat noi harta, ne-am dat seama că distanța de la gară la apartament nu este prea mare, drumul era destul de clar și de drept și ne-am gândit să nu ne mai trambalăm cu bagajele la metrou și să facem o plimbare ca să ne împrietenim puțin cu orașul, chiar dacă era noapte. Și-așa rămăsesem doar cu 2 zile pline la Napoli, măcar ne făceam o primă idee, mergând pe jos.

Acuma eu zic să nu vă îmberbeciți ca noi dacă alegeți Via Toledo pentru cazare și să mergeți pe jos. Și dacă luați metroul de la Gara Centrală din Napoli (Garibaldi), trebuie să coborâți la a 4-a stație, Dante, din Piața Dante și de acolo la dreapta pe Via Toledo, la 3-400 de m este apartamentul Eufral One. Pentru altă cazare pe Via Toledo este bună și stația de metrou Toledo, depinde în ce parte a străzii stați.

Când ne-am dat seama că e cam mult de mers nu ne-a mai venit să ne băgăm la metrou pentru că făcusem mare parte din drum. Adevărul este că ne-au derutat și gazdele care ne-au confirmat că este ok să ajungem pe jos, dar am văzut noi cum e cu gazdele astea ale noastre un pic mai târziu.

Alesesem acest apartament destul de repede, cu vreo 2 luni în urmă, după notă și preț, în ordinea aceasta. Când am văzut că are nota spre 10, era situat în inima centrului istoric, avea 2 camere, 2 băi și un preț super bun, n-am mai căutat altceva. Apartamentul de 50 de mp, cu 2 camere, 2 băi și 2 balcoane a costat 230 de EUR și l-am împărțit cu prietenii cu care am fost, așa că 115 EUR pentru 3 nopți la Napoli, în centrul orașului, aproape de toate, ni s-a părut super bine.

Ca să revenim, era trecut de 10 noaptea când am ajuns, iar gazdele noastre ne așteptau în fața porții cu cheia în mână. De fapt erau 2 băieți tineri, foarte tineri, nu știu 22-25 de ani, care au urcat cu noi la etajul 1, ne-au făcut o prezentare scurtă a casei și ne-au lăsat. Nu ne-am mai văzut cu ei niciodată pentru că la plecare ne-au spus să lăsăm cheile pe masă și să tragem ușa după noi, ceea ce am și făcut. Din păcate cred că a fost prima și singura dată când nu am putut să scoatem nici o informație utilă de la gazdele noastre. Eu mă documentez în general înainte de plecare, ca și voi de altfel, dar niciodată nu rămâne programul pe care mi-l fac de acasă pentru că cel mai bine mă orientez la fața locului. Primul interviu îl iau gazdei sau recepției hotelului și pun întrebări până văd că plictisesc lumea. Apoi căutăm punctul infoturistic pentru că este primul obiectiv care ne interesează. Și nu în ultimul rând intrăm în vorbă cu lumea pe stradă, în stații, în magazine, în mijloace de transport... peste tot. Eiii, de data asta, de la gazdele noastre cele tinere, cu cercei în nas, inele și alte alea, nu am aflat nimic. Orice îi întrebam nu știau. Erau și fâstâciți când le puneam întrebări legate de orașul lor la care nu știau să răspundă. Nici pe hartă nu am putut discuta ceva cu ei, așa că am lăsat-o baltă. Ei erau drăguți săracii, dar n-aveau nici o treabă cu ce poți face în orașul lor, mai mult decât că ești în centru istoric și ești aproape de toate.

Ei au plecat, iar noi ne-am apucat de inspectat casa. Înainte de asta trebuie să ne întoarcem în stradă, pe Via Toledo, acolo unde ne-am întâlnit cu ei. De la Garibaldi traversând străzile ca să ajungem în centrul istoric am trecut prin cea mai nasoală zonă a Napoli-ului. Asta cred că deja știe toată lumea pentru că orice citești despre Napoli începe cu zona rău famată, plină de gunoaie din jurul Gării Centrale. Când am ajuns însă pe Via Toledo ne-am liniștit pentru că am văzut chiar așa, noaptea, o arteră frumoasă, largă, curate, cu clădiri care arătau bine și nu ne-am mai făcut griji.

Totuși am remarcat că multe dintre clădirile de pe Via Toledo au fost închise la față cu niște panouri de tablă maro și a fost lăsată doar o ușiță mică, pe care intră doar o persoană, cu capul aplecat, oricât ai fi de mărunt. Ușa este ferecată și paraferecată și obloanele astea ca să le zic așa se trag doar noaptea, ziua sunt date la o parte. Intrarea asta este cam sinistră și nu ne-a inspirat încredere, panourile sunt scrise cu graffiti și ai senzația că ești într-un loc nu tocmai sigur. Gazdele noastre ne-au liniștit și ne-au spus că mai toate clădirile au recurs la soluția asta pentru un plus de siguranță, panourile se trag decât noaptea și există câte un paznic la fiecare clădire. Ne-am liniștit și la sfârșitul sejurului ne-am dat seama că nu am avut nici un motiv de îngrijorare. Ne-am simțit foarte bine în apartamentul nostru, chiar dacă blocul nu ni s-a părut prea prietenos la prima întâlnire. Clădirea pe afară arată foarte bine, este renovată și se vede frumos din stradă. Doar ușile alea sunt ciudate și apoi când am intrat în bloc nu toate apartamentele sunt renovate ca cel în care am stat noi și nici casa scării sau curtea interioară a blocului nu arată grozav. Noroc că am stat la etajul 1 și alături de noi pe palier era o firmă. Din câte am înțeles sunt mai multe sedii de firme în bloc. Dar, cum spuneam, ne-am simțit foarte bine la Eufral, iar poziția care ne-a permis să ne mișcăm ușor prin Napoli a făcut toți banii.

Chiar dacă zona înconjurătoare n-a fost prea atractivă, apartamentul ne-a plăcut de cum am deschis ușa. A fost renovat total în 2016, era mobilat modern și totul miroasea a nou.

Apartamentul de 50 de m are două camere, fiecare cu baia și balconul ei și este împărțit foarte bine dacă locatarii ar folosi cele două uși care dau pe palier, fiecare din câte o cameră, astfel încât nimeni să nu treacă prin camera celuilalt, dacă împarți apartamentul cu cineva. Noi nu ne-am mai complicat așa, ci am folosit o singură intrare, pe cea principală și nu ne-a încurcat deloc. Mi s-a părut aiurea să ies din camera mea pe palier și apoi să intru pe cealaltă ușă ca să ajung în bucătărie.

La intrare apartamentul începe cu un fost hol, suficient de mare încât să se transforme într-o bucătărie. Unul din pereți era plin de dulapuri, plită, chiuvetă, combina frigorifică, mașină de spălat vase, rafturi, veselă iar pe pereți decorațiuni în ton cu încăperea în care ne aflam, cum de altfel erau în toată casa. În capătul acestui hol-bucătărie era o masă rotundă cu 4 scaune, loc de servit masa, intim și foarte plăcut. Cam din dreptul acestei mese era intrarea într-una din cele 2 camere și dacă nu foloseai intrarea cealaltă de pe palier trebuia să treci prin această cameră pentru a ajunge și în cealaltă. Camera care era mai departe de bucătărie avea propria ei chicinetă încropită într-un dulap cu un minim de veselă, o plită și un frigider mai mic, unde puteai să-ți încropești ceva, fără să vii la bucătăria principală. Noi n-am folosit nici bucătăria, nici chicineta și cum plecam dimineața și veneam seara, nici nu ne-am deranjat unii pe alții. Am petrecut în apartament în afară de orele de somn, cam 2 ore pe zi, una seara când făceam analiza zilei la o bere și tot cam așa dimineața până plecam, așa că n-a fost timp de deranj.

Cele 2 camere ale apartamentului sunt aproximativ la fel. Foarte înalte, ceea ce ni s-a părut cam ciudat pentru că aveau peste 3 m, cred, fiecare avea câte un pat mare dublu dar și o canapea alături. Nici nu știu dacă era extensibilă dar ne-a fost bună pentru diverse de depozitat. Patul dublu, destul de înalt și foarte confortabil, era încorporat într-o mobilă cu multe dulapuri și în laterale și deasupra lui. În plus pereții de peste tot sunt plini de rafturi pe care sunt tot felul de decorațiuni, de la flori, până la tablouri, căni, cărți, tot felul de citate, etc. Am avut televizor în fiecare cameră dar dacă pe coastă i-am mai dat drumul ca să vedem cum va fi vremea, aici nu l-am deschis deloc.

Am avut două balcoane mici, fiecare cameră cu al ei, care dădeau într-o curte interioară decorată cu niște palmieri. Bun balconul pentru fumători dar pe noi nu ne-a atras de nici un fel pentru că nu-mi plac priveliștile astea de curți interioare la blocuri, unde jur-împrejur vezi numai ziduri de piatră. Pe balconul ăsta mic era mașina de spălat, niște sârme pentru întins rufe și un dulap cu materiale de curățenie, găleată cu mop și tot ce ai avea nevoie dacă stai mai mult și trebuie să te mai gospodărești.

Baia era pe aceeași linie cu balconul și ambele erau niște încăperi extrem de mici, cât să-ți faci treaba dar fără să te întorci și să te sucești prea mult pe acolo. Extrem de simplă cu o chiuvetă mică, o cabină de duș și o toaletă, cam înghesuite toate. Dar la cât am apucat să stăm în Napoli nici n-am avut timp să suferim din acest punct de vedere. Dezavantajele apartamentului ar fi băile astea prea mici și trecerea dintr-o cameră în alta dacă împarți apartamentul cu cineva.

Nu am avut nici o masă asigurată așa că am mâncat pe unde am ajuns în timpul zile, iar dimineața, pe Via Toledo care este plină de cafenele unde ne opream ca să mâncăm o patiserie sau o baba și să bem o cafea.

Apartamentul avea aparate de aer condiționat în ambele camere, WiFi-ul a mers excelent și dacă ar fi să mai ajung la Napoli, pentru că ne-au mai rămas destule de făcut, l-aș alege fără discuție.

---

VIZUALIZĂRI: 2500 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI