La ski in Les Deux Alpes

TIPĂREȘTE

Continuare de aici: vezi impresii

Pe 25 Martie am plecat spre Franta si am prins un zbor aproape gol catre Lyon. Ne-am indreptat catre Le Bourg d’Oisans, unde ne asteptau niste prieteni si unde ne-am cazat, apoi am plecat spre Les Deux Alpes, unde am ajuns dupa alta jumatate de ora de condus.

Era ultima zi a festivaluliui de muzica romanesc SnowFest si la 2600 de metri inca mai auzeam ecoul distractiei din zilelel precedente. Am trecut pe la niste magazine cu produse traditionale si vanzatori ne salutau in romana, obisnuiti cu o prezenta semnificativa in cursul saptamanii.

Statiunea se lauda cu cel mai mare ghetar pe care se poate face Ski din Europa (inclusiv vara) si cu 220 de kilometri de partii amenajate.

Orasul este situat la 1650 de metri altitudine, dar nu am petrecut mult timp in el, doar am intrat intr-unul din zecile de magazine cu articole sportive ca sa cumparam ochelari de soare, ne-am cumparat un ski-pass de o zi pentru “pietoni” cu acces la o pestera de gheata, am platit 31 de euro si ne-am suit in gondola.

Atat eu cat si sotia mea am ramas uimiti cat de repede urca si ce grad de inclinare are versantul dar nu de mirare, ne-a spus cineva ca aceasta statiune este considerata “cu fundu’n jos”, deoarece are la baza partiile cele mai abrupte, iar la 2500+ metri sunt pentru incepatori. Ajunsi la primul popas la 2600 de metri, ne-am oprit pentru a admira panorama si pentru a vedea locatia in care au cantat cateva formatii romanesti, am baut o cate o bere, am facut niste poze si am petrecut aproape o ora. Aici am gasit un bar cu preturi putin mai mari decat in Irlanda (10 euro o bere la tap), un restaurant cu preturi decente (15 euro o portie de mancare), cativa DJ si multa-multa distractie.

Continuand ascensiunea catre urmatorul hop, la 3200 de metri, am ajuns pe ghetar. Aici avem inca un restaurant “impinge-tava”, o terasa unde poti face fotografii panoramice extraordinare, o pestera in gheata si in zare se maiestuos Mont Blanc. A intrat in acea pestera, chiar daca la un momentat eram putin claustrofob si nu prea puram respira cum trebuie, dar s-a meritat: erau niste sculpturi reusite. Aici este, de asemena, o zona pentru snowboard, cu diferite obstacole si o pista jumatate de teava (half-pipe).

Din acest loc se ia un funicular care urca printr-un tunel sapat in gheata pana la altitudinea de 3450 - 3600 de metri, dar n l-am incercat pe acesta, era destul de multa lume care astepta si trebuia sa ne intoarcem, din pacate.

Pur si simplu, este un paienjenis de lifturi, telecabine, gondole si telescaune, am citit ulterior ca sunt 51 in total, cu o capacitate de 66 000 de oameni pe ora, pentru cei 220 de Kilometri de partii. De la baza pana la 3200 de metri am facut cam 15- 20 de minute.

Intorsi in oras, am mai vizitat cateva restaurante si baruri si apoi ne-am intors la cazare, stind ca ziua urmatoare ne asteapta inca o serie de aventuri la inaltime.

Consider ca preturile sunt la acelasi nivel cu Irlanda, doar ca difera altitudinea.

Singurul dezavantaj vazut in aceasta vacanta: ca mai peste tot, foarte multi englezi galagiosi; atat pe partie cat si la popasuri, faceau in continuu galagie, cereau atentie si aveau impresia ca nivelul zgomotului produs de ei era direct proportional cu cat de glumeti erau.

Vremea a fost superba, am stat in tricou mai tot timpul, ne-am bronzat si am savurat bere belgiana (cu care nu cred ca poti da gres), sezlonguri, muzica buna, distractie, lume multa, toate acestea au contribuit la a crea o zi perfecta.

---

VIZUALIZĂRI: 3167 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI