Tabasco - gustul picant te poate face fericit!

TIPĂREȘTE

Uneori incep sa-i inteleg pe alergatorii de maraton… daca ai inceput sa produci adrenalină dar mai ales dopamină parca nu-ti mai vine sa te opresti… vrei tot mai mult si mai mult… intr-o astfel de situatie ma aflam si eu dupa circa o saptamana de aventuri prin America Centrala… si maratonul nostru avea sa continue. De data aceasta maratonul nostru ducea mai departe spre Mexico prin regiunea Chiapas si Tabasco. Si ca sa ma intelegeti si mai bine in ce stare de extaz ma aflam – in momentul cand am aflat ca s-a construit o strada noua care duce direct spre Palenque si ca nu mai trebuie sa trecem cu barca peste raul Usumacinta ce face granita naturala intre cele doua tari, deoarece aceasta ruta fusese mult prea periculoasa pentru turisti fiind defapt ruta drogurilor, m-am dezamagit. Adica cum? se merge direct?

Where is the excitement? intreb eu frustrata in timp ce vanzatorul de bilete de autobus nu stia ce sa creada. Nu exista totusi posibilitatea sa mergem pe ruta veche? Pe aceasta ruta se afla si Zona Archeologica Yaxchilán (un alt oras Mayas) pe care ne gandeam noi sa-l vizitam in trecere. Dar nici una dintre agentiile locale de turism nu mai doreau sa faca ruta veche… asa ca am acceptat si ne-am inregistrat pentru 2 locuri a doua zi dimineata la ora 8. Daca totul v-a decurge cu bine vom fi in Palenque pe la ora 2 la amiaza. In asftel de tari este intotdeauna bine sa faceti comparatie intre agentii pentru a gasii pretul cel mai bun – astfel ca noi am luat bilete la jumate de pret pentru aceleasi locuri in autobus.

Autobusul vine sa te ia direct de la hotel si face cum s-ar zice turul prin toata localitatea sa-i adune pe toti pana sa porneasca la drumul lung. De data aceasta suntem doar 5, noi doi, o pereche ce vorbesc italiana (el fiind din Italia si ea din Argentina) si un japonez. Incerc sa fac putina conversatie pe italiana (amandoi nu vorbesc engleza aproape deloc) ca pe urma sa –mi asum tot interesul japonezului care avea atat de multe de povestit. Un barbat la mijlocul anilor 50 care calatoreste de peste 20 de ani (aproape neintrerupt) si a reusit sa viziteze aproape 200 de tari (adica cu mici exceptii aproape intreaga planeta). Bineinteles ca sunt curioasa daca a fost si in Romania ca sa aflu ca defapt Romania se afla pe lista lui de top 10 ale celor mai placute tari d. p. d. v. al oamenilor (vezi aici).

La granita cu Mexico coboram din autobus pentru a fi controlati, de data aceasta extrem de amanuntit – au scos pana si hainele murdare din valiza sa le verifice. Italienii trebuie sa predea o punga cu ardei iuti uscati (nu e voie sa treci peste granita nici un fel de legume, fructe sau seminte) si eu trebuie sa mananc in graba cei cativa struguri pe care mi impachetasem pentru drum (cu ajutorul vamesilor care nu s-au jenat sa se infrupte din punga mea). Dupa ce trecem de granita “per pedes” ne asteapta pe partea cealalta un alt autobus de data aceasta mult mai modern si mai mare. Soferul mexican este extrem de vorbaret (din pacate intr-o spaniola pentru mine foarte greu de inteles) si ne explica situatia cu americani si sosul picant de Tabasco… pentru ca dupa cum ati sesisat ne aflam exact in regiunea Tabasco. Era foarte suparat pe americani ca furasera numele lor si ca sosurile produse acum aici in aceasta regiune nici nu au voie sa se numeasca asa si ca sosul Tabasco cunoscut acum in toata lumea provine defapt din Louisiana (o regiune si sudul SUA) si nu este nici macar preparat din ardeii iuti din aceasta zona.

Peisajul este deluros dar neimpadurit si pe pajistile verzi pasc in liniste vaci si boi. Dealungul strazii pe ambele parti un gard inalt de sarma gimpata si din cand in cand cate o poarta de fier forjat pe care troneaza cate un nume de familie alturi de cuvantul “Ranch” - regiunea imenselor crescatorii de vite si a adevaratilor cowboys mexicani.

Palenque este un orasel micut – probabil nascut doar din faptul ca in imediata apropiere se afla zona arheologica cu ruinele Mayase. Pentru prima noapte reservasem un hotel situat direct in centrul orasului avand sa ne mutam in ziua urmatoare in imediata apropiere de ruine.

Soferul ne duce si aici direct pana in incinta hotelului si in momentul cand luam cheile de la receptie si dorim sa urcam sus in camera un leguan de circa 50 de centimetri ne intretaie drumul. Mai vazusem astfel de animale si in alte regiuni ale lumii dar asa de „prietenoase“ nu sunt niciunde ca in Mexic. Chiar asi putea spune ca aici sunt un fel de animale ale casei si ca asteapta precum un caine sau o pisica in apropierea mesei sa mai pice ceva mancare si pentru ei. Restaurantul era plin de ei si nimeni nu se deranja de asta. Mie mi-a trebuit un moment pana sa am curajul sa trec pe langa el (uni sunt chiar obraznici si te urmaresc pana in camera). Seara am iesit sa mancam in oras – parca totusi imi era neplacut sa ma asez in incinta restaurantului hotelului mereu cu tema ca unul dintre ei ar putea confunda degetele mele de la picioare cu niste oase de puiut…

Si bine am facut … in orasele din centrul Mexicului nu sta nimeni seara la televisor... de cum apune soarele piata centrala (aici numita Zocalo) se umple de oameni si copii dornici de distractie – muzica, dans, chiar si o grupa de clowni, baloane colorate, vata pe bat si o atmosfera ca de pe vremea copilariei mele cand inca oamenii stiau cum sa fie fericiti. Am mancat, am ascultat muzica si chiar am si dansat pana noaptea tarziu…

A doua zi aveam planificata o excursie la cascada Misol-Ha si la Agua azul. Va spun doar atat: luati-va cu voi costumele de baie si scufundati-va in apele azurii... dar pana ajungeti si voi acolo va invit sa va limpeziti ochii în imaginiile adaugate aici…

---

VIZUALIZĂRI: 2214 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI