Ospitalitatea ne-a mers la suflet...

TIPĂREȘTE

Povestea noastra la Vila Niculina a inceput in luna septembrie a anului trecut, cand am ramas o noapte la pensiune, in trecere fiind prin Moieciu. Ne-a placut si ne-am promis sa revenim. Multimea de flori care-ti incantau privirea, trambulina (placerea copilului!) si mancarea traditionala ne-au determinat sa pastram numarul de telefon al proprietarului in agenda...

La sfarsitul lunii ianuarie a sunat sotul meu pentru a rezerva o camera tripla, cu balcon ne-am fi dorit noi. I s-a explicat amabil ca doar camerele duble au balcon, dar exista o terasa la etajul al doilea, langa camera tripla (pentru placerile vicioase ale fumatorilor). A ramas stabilit asa si am asteptat cu nerabdare sa treaca zilele.

Intr-o zi de miercuri, dupa ce am trecut prin aproape toate fenomenele naturii specifice iernii (ceata, ploaie, polei, ninsoare) am ajuns in Moieciu de Jos.

Intrucat pensiunea fusese plina pana atunci, camera noastra nu era pregatita, dar a fost gata in mai putin de 20 de minute.

Despre camera, ce sa spun? Suficient de mare si de confortabila pentru cele 5 zile pe care urma sa le petrecem acolo. Mi-au placut lenjeriile albe, scrobite si calcate, avand brodata sigla „Niculina” la un colt. Temperatura potrivita din camera ne-a asigurat confortul, caloriferul cu termostat reglabil fiind aproape mereu fierbinte, iar apa calda la dus nu a lipsit.

In privinta meselor, am fost informati de la inceput ca daca dorim toate cele trei mese pe zi ne costa 90 de ron de persoana sau mai putin daca baietelul nu consuma portie intreaga. Asa a si fost, iar meniul a fost adaptat cerintelor si nevoilor noastre, astfel incat cheltuiala a fost mai mult decat decenta! . Am fost impresionati de ospitalitatea si generozitatea gazdelor noastre: portiile nu au fost niciodata cantarite si rigide (ca la un restaurant obisnuit), fiind liber sa ceri supliment (de lapte, de exemplu). Ciorba era adusa intr-un imens castron din care ne serveam singuri cu polonicul, si mai ramanea! . La fel bulzul si tochitura erau aduse pe platou in cantitate mai mult decat indestulatoare! Cred ca e suficient sa spun ca nu ni se facea foame de la o masa la alta, si asta nu am patit-o decat la bulgari, la all-inclusive! Astfel, intr-o seara, inca „full” de bunatatile de la pranz, am cerut „ceva usor” de exemplu compot. Fiul gazdei (o persoana extrem de amabila, cu un bun simt specific omului educat), a zambit si a facut ce a facut la bucatarie, dar s-a intors cu un mare bol cu compot de cirese! Astfel, in timp ce ai mei serveau tacticos pastrav prajit cu mamaliguta si mujdei, eu savuram compotul meu perfect! Bineinteles ca i-a ramas si baietelului meu o portie generoasa drept desert! Legat de desert, la fiecare masa de pranz am avut cate ceva facut de doamna Niculina: clatite cu dulceata de afine, placinta cu mere, gogosi calde. De altfel, toate mancarurile au fost proaspete si delicioase, dar mie personal, cel mai mult mi-a placut micul dejun: foarte variat si bogat - doua feluri de branza, doua feluri de cascaval, salam uscat (de Sibiu sau asemanator), sunca presata, muschi sau sunca taraneasca, rulada cu sunca un fel de chec-aperitiv, sunculita cu boia si usturoi, pate de casa, un fel de salata boeuf, rosii, castraveti, ardei, oua ochiuri sau omleta (dupa preferinte), ceai, lapte (in carafe de sticla), unt, dulceata de afine si bineinteles cafea.

Cam atat despre cazare si masa. Referitor la divertisment, in afara de trambulina de care povesteam, in curtea imensa a pensiunii mai erau leagane (adaptate diferitelor varste ale copiilor), doua balansoare din lemn si chiar o tiroliana pentru copii de pana in 3-4 ani, cred. Cele cinci foisoare cu banci si mese din lemn masiv te invitau la relaxare in aer liber, vara fiind un paradis cu flori multicolore. In curtea pensiunii exista si un teren de fotbal - volei, imprejmuit cu un gard inalt, dar tinand cont ca era iarna, era acoperit cu zapada.

Atractia pensiunii insa, (pentru noi, cel putin) a reprezentat-o partia pentru sanius. Luminata cu un sir de felinare si noaptea, avea o panta perfecta pentru o urcare facila chiar si pentru cei mici. Desi am adus propria noastra saniuta, am „imprumutat” din cele (vreo 6) ale gazdelor noastre, caci i-au placut copilului, prin diversitatea lor.

Din punctul nostru de vedere, existenta derdelusului in curtea pensiunii este un atu, dat fiind faptul ca nazdravanii copii trebuie uneori schimbati cu repeziciune de hainele ude sau transpirate pentru a preveni unele complicatii nedorite! Ca sa nu mai vorbim de avantajul de a fi la efectiv „doi pasi” de locul de sedere!

In concluzie, sejurul nostru in Moieciu, la Vila Niculina a fost placut datorita gazdelor noastre ospitaliere, imaginative si preocupate de confortul nostru, al turistilor. Aceasta scurta vacanta a fost o confirmare a faptului ca avem o tara frumoasa cu oameni deosebiti!

Sa fim sanatosi si vom ajunge in Moieciu si la vara!

---

VIZUALIZĂRI: 1464 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI