Decembrie in Alhambra

TIPĂREȘTE

Ca sa sarbatorim cat mai frumos ziua nationala am hotarat ca de 1 decembrie (2016) sa vizitam Alhambra. Era un vechi vis de-al meu, mi se trage de la o editie de teleenciclopedia in care prezenta palatul Nasrid - o bijuterie din vremea maurilor, cu mozaic albastru si faimoasa curte cu lei.

Complexul Alhambra este situat langa orasul Granada, asa ca am vizitat si Granada cu aceasta ocazie.

Regula nr. 1- FOARTE IMPORTANTA – biletele pentru Alhambra se cumpara cu doua-trei luni in avans. Explicatia e simpla si se datoreaza aceluiasi palad Nasrid, unde e permis accesul unui numar limitat de persoane in fiecare zi. Mai mult, se face o programare pentru palat din jumatate in jumatate de ora si trebuie sa fi acolo la ora programata, altfel ratezi vizita. Se pot cumpara bilete si fara Nasrid, dar e pacat, ca e cireasa de pe tort.

Linkul oficial pentru cumparat bilete este alhambra-patronato.es/ind ... 12336a14fd5082a

iar complexul Alhambra isi merita cu varf si indesat pretul biletului (14 euro).

Evident ca poti lua bilete de la agentiile de turism si vizitezi cu ghid. Noi suntem insa genul de turisti care preferam sa mergem de capul nostru, ca sa putem sta la fiecare obiectiv cat ne face placere.

Am stat in Malaga iar de acolo am luat autobuzul pana in Granada. Bilete de pe net, calatoria dureaza o ora si 45 min. Comfortabil, elegant. Am plecat din Malaga la 7 dimineata si am prins rasaritul soarelui in muntii Sierra Nevada. Aveam biletele la Alhambra cumparate cu doua luni inainte cu ora de intrare la Nasrid 14.30 asa ca ne-am facut socoteala ca dimineata vizitam Granada si apoi mergem catre Alhambra ca sa nu ne grabim si sa avem timp sa ne dezmeticim pe-acolo.

Am ajuns in autogara din Granada la 8.45, ora la care orasul abia incepea sa se puna in miscare (spaniolii nu sunt prea matinali dupa cum am observat). Ne-am pornit pe jos catre centru – nu a fost o idee prea buna, mai bine luati autobuzul – biletele se pot cumpara de la automatele din statii sau de la sofer.

Stiam ca in Granada merita vizitata Catedrala, cartierul maur Albayzin si Plazza Nueva.

Primul lucru interesant pe care l-am vazut a fost o constructie ce parea o biserica frumoasa. Surpriza- cand am ajuns in fata ei era Universitatea din Granada. Care se putea si vizita, de-a dreptul gratis. A fost universitate inca de pe vremea maurilor si chiar merita vazuta.

Catedrala din Granada e maiestuoasa. Mi-a ramas in minte lumina aurie care te invaluia inauntru. A fost construita dupa ce au fost alungati maurii asa incat trebuia sa fie ceva absolut impresionant pentru a marca reintoarcerea catolicismului. Si este!

Plazza Nueva nu m-a impresionat. De tinut minte ca aici sunt doua centre de informare turistica, cu vorbitori de engleza- am avut problema asta in Granada unde, nici macar la Universitate, nu am gasit pe nimeni care sa vorbeasca engleza! Din Plazza Nueva se poate urca in cartierul Albayzin, care e practic fata in fata cu palatul Nasrid, despartite de o vale abrupta. Sunt un fel de maxi taxi care te duc in cartier, noi am mers pe jos o bucata. O plimbare frumoasa, pe stradutele inguste cu multe ceainarii si cafenele.

Catre Alhambra am pornit pe la 12.30. Pe jos, pe o straduta din Plazza Nueva. E putin de urcat, dar e o plimbare frumoasa. Se poate si cu microbus pentru cine nu vrea pe jos.

Am intrat pe la intrarea principala, unde am dat rezervarea listata de pe net si unde ti se cere fie cardul cu care s-a facut rezervarea fie un act de identitate si primesti biletul.

Nu am de gand sa ma apuc sa descriu Alhambra. Nici nu as avea cuvinte pentru asta. Pentru ca tot ceea ce vezi acolo e de o frumusete care iti taie respiratia. Fiecare pas iti dezvaluie o perspectiva noua, fiecare petec de gradina are farmecul lui. Vreau doar sa incerc sa redau starea pe care mi-a creat-o. Emotia pe care am simtit-o din secunda in care am trecut de poarta. Pentru ca nu imi venea sa cred ca chiar sunt aici.

L-am vizitat intr-un moment al anului in care toamna se amesteca cu primavara. Era 1 decembrie si foioasele erau cu frunze galbene dar trandafirii erau infloriti si pe rondouri erau plantate craciunitele cu frunze rosii. Si era soare si frumos, atmosfera de primavara. In plus era extrasezon si turisti putini si asta ne-a dat o stare de comfort. Plus ca am putut face fotografii frumoase.

Alhambra este un complex impresionant, cu multe palate si gradini fabuloase. Trebuie sa ii aloci minim 4 ore ca sa te bucuri de el si sa nu alergi ca un bezmetic dintr-o parte intr-alta. Programul trebuie sa ti-l faci in functie de ora de intrare la Nasrid, ca aia e sfanta. In rest ordinea in care le vezi e la latitudinea vizitatorului. Retine insa ca e pe doua dealuri si ca e de umblat mult pe jos. Asa ca papuci comfortabili si o sticla cu apa sunt obligatorii!

Am inceput cu Generalife – gradini fabuloase cu tuia tunse la milimentru, care formeaza ba labirinturi ba ziduri de cetate cu ferestre taiate in ele. Palatul Generalife e stilul clasic maur, curti interioare cu bazine cu apa, cu fantani menite sa pastreze racoarea si flori peste tot.

Din Generalife ne-am intors catre poarta principala si am luat-o pe coama celuilalt deal. Catre Palatul lui Carol V, Palatul Nasrid si Alcazaba de Granada.

La Nasrid am ajuns cu un sfert de ora inaite de ora de pe bilet. Am stat cuminti la rand, vibrand de nerabdare… acusi-acusi intram in palat. Si chiar intri intr-o alta lume. Magnifica, somptuoasa, incredibil de frumoasa. Peretii placati cu mozaic albastru, dantelarii cu flori si frunze, tavanele cu insertii aurii si albastre. In curtile interioare sunt bazine, iar sunetul apei care susura te insoteste peste tot. Inchizi ochii si iti imaginezi fastul de odinioara. Camera Ambasadorilor ocupa un intreg turn- aici Sultanul primea vizitele oficiale. Tavanul e inalt si lumina intra difuza prin ferestrele asezate la inaltime. Se spune ca cei care intrau il vedeau pe sultan pe tron, invaluit in lumina – un efect de contre-jour. Pe dalele acestei incaperi au calcat candva si pasii lui Cristofor Columb. Patio de los Leones (Curtea Leilor) - faimoasa fantana cu cei 12 lei era inima palatului, locul privat de recreeere al Sultanului.

Am iesit de-acolo coplesiti de atata frumusete si istorie care se revarsa peste tine.

Nefiind turisti multi, cum spuneam, nu ne-a zorit nimeni asa ca am avut timp sa savuram tot ceea ce am vazut, sa ne acordam ragazul de a privi in liniste toate acele minuni marturii a unor veacuri de mult apuse.

In plus, nu stiu cum se face, dar desi era pus un anunt cu fotografiatul interzis nimeni nu ne-a spus nimic, asa incat toata lumea fotografia in draci.

1 Decembrie 2016 a fost o zi pe care nu o vom uita niciodata. Am parasite complexul Alhambra incarcati de o stare care ne-a insotit si in zilele urmatoare… un sentiment ciudat, parca pluteam invaluiti in toata frumusetea aceea.

Am coborat catre oras si am luat-o din nou catre cartierul maur, de unde vedeam din nou Nasrid si geamurile de la Camera Ambasadorilor. Am luat paella si sangria la un mic restaurant si am sarbatorit astfel Ziua Nationala. Just a perfect day – vorba cantecului.

Asa ca dragilor, mergeti sa vedeti Alhambra!

---

VIZUALIZĂRI: 6274 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI