ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 24.09.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Oradea
ÎNSCRIS: 28.11.14
STATUS: PARTENER
DATE SEJUR
SEP-2016
DURATA: 1 zile
single
PREȚ 8 lei o cafea și-o apă ?
FĂRĂ transport
"ECHIPA" A INCLUS:
1 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
100.00%
Încântat, fără reproș
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

La pas prin Câmpeni și împrejurimi

Câmpeni - capitala ”Țării Moților”

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

„Munții noștri aur poartă,

Noi cerșim din poartă-n poartă. ”

De-am închide-a Țării poartă,

Alții ne-ar cerși la Poartă!

Însă Hoții-s chiar din Țara

Trădători la cei de-afară!

Doamne Iartă-i! Ești în Drept!

Însă Du-i hăt în deșert!

Doamne, Dă-i la Neam unire

Și Dă-i demnă cârmuire.

Că-i prea mult blajin și laș

Și supus stă la borfași!

O Neam românesc din Daci

Nu mai cerși doar pozmaci

Ci Ridică-te creștin

Ca să scapi de cel Hain!

Versurile de mai sus, sunt scrise de marele Octavian Goga, cel care a adaptat în versuri, spusele atribuite de moți, regelui neîncoronat al locurilor, Avram Iancu.

Atunci când vorbesc despre Câmpeni, nu o pot face altfel decât cu ochii umeziți.

Pe de o parte, de plăcere, deoarece-mi amintesc de copilărie. Atunci când, îmi petreceam mare parte din vacanța de vară la rudele din partea mamei din Câmpeni sau Gura Sohodolului (unul din cele 27 sate/cătune/mici așezări, ce țin, administrativ de Câmpeni) - loc unde a văzut lumina zilei și mult mai celebrul Nicolae Furdui - Iancu și am avut parte de o copilărie foarte fericită. Da, sunt moț pe partea maternă (aia care contează, cum ar zice unii, mama s-a născut chiar în casa asta, casă păstorită azi de fratele ei), de unde și mare parte din trăsăturile mele de caracter, pe care cei ce mă cunosc le știu (integritate, loialitate, seriozitate, nefăţărnicie, muncitor, sârguincios, cumpătat şi foarte religios - nu astea nu-s trăsăturile mele de caracter, sunt ale moților :)), vezi mai multe aici).

Vacanțele mele erau cu tentă lucrativă, ajutându-mi rudele mai ales la polog (adunatul fânului de pe fânațe), și una distractivă, cu participarea săptămânală, la târgul de bunuri și de animale, desfășurat pe malurile Arieșului... de unde de fiecare dată mă întorceam cu ”puiuțul târgului”, adică îmi luam ceva de fiecare dată (o halviță, o turtă dulce, o jucărie din lemn, un titirez... ceva cât de mic...).

Ce vremuri... au fost...

Pe de altă parte, ochii-mi sunt umeziți de durere, pentru că, așa cum am (re) găsit eu ieri - 23.09.2016 cel mai reprezentativ oraș al zonei - Câmpeniul, nu pot decât să remarc că acesta se degradează, încet, dar sigur, fără ca locurile și oamenii să aibă vreo perspectivă... Ei sunt făcuți să trăiască pe veci într-o sărăcie lucie, sărăcie care pare că face casă prea bună cu țara moțească și nu vrea nicicum s-o lase-n pace... :(( (

I-adevărat că moții nu au fost niciodată bogați. Pământul lor, oricât ar fi de mult, este parțial împădurit, așa că în afara lemnului de foc și a lemnului pentru ciubare, ori alte trebuințe, pădurea nu le oferea prea multe (poate niște bureți și afine, ori alte fructe de pădure). Pământul neacoperit de păduri este foarte puțin rodnic, mai ales datorită temperaturilor scăzute, iar pe de altă parte este foarte-n pantă (ieri, pe la Vadul Moților am văzut moți și moațe adunându-și bruma de cartofi de pe un teren care avea mai mult de 45 grade, de mă minunam cum nu se prăvale sacul plin peste DN-ul pe care treceam eu).

În rest, moții au puține animale pe lângă case, deoarece și fânațele, atâtea câte sunt, se pretează la o singură coasă pe an (știu că noi acasă, lângă Alba avem locuri unde se cosește și de 3 ori pe an), așa că mâncarea pentru vaci sau oi este una slabă calitativ și destul de puțină, iar bucatele pentru porci lipsesc cu desăvârșire, trebuind să fie aduse de la mare distanță... dacă se strâng destui bani din vânzarea de donițe și ciubară... cel puțin așa era odată...

Așa că, viața moțului, una foarte aspră și austeră a desăvârșit un moț mândru, care nu are trebuință de nimeni, se descurcă singur, dar nici să nu-i calci proprietatea că te paște o revoluție...

Și dacă tot am adus vorba, să nu uităm că la Câmpeni, atât Horea, Cloșca și Crișan, la 1784, cât și Avram Iancu la 1848 și-au stabilit cartierul general, de unde au coordonat mai apoi răscoala/revoluția în care au fost figuri centrale.

Ei și trecute fiind aceste... file de poveste, revenind la zilele noastre, ieri am găsit un Câmpeni transformat puternic în mai rău, față de ultimele mele vizite (nu exclud și elementul subiectiv - am ajuns acolo spre seară, într-o toamnă răcoroasă, împrejurări care, poate sunt în măsură să influențeze percepția și să acutizeze senzațiile).

Venind dinspre Oradea, pe ruta Beiuș - Vâtop - Arieșeni - Gârda, am intrat în Câmpeni pe latura estică a orașului și nu am urmat ”varianta”, adică drumul de centură, de pe malul Arieșului, care exclude centrul orașului, recomandat celor ce vor să treacă cât mai repede de oraș, dar nu și mie, sau celor ca mine, care-și doresc să parcurgă la pas, în câteva minute centrul orașului, sens în care am intrat pe str. Moților.

Pfoai... la ce drum m-am încumetat (vezi P25)... drum aflat în reabilitare, dar pe care nu se lucrează :(

Am străbătut cei vreo 2 km. ai străzii, timp în care am trecut pe lângă blocurile muncitorești, aflate în aceeași stare de ani buni de zile și pe lângă ceea ce a fost odată fabrica de prelucrare a lemnului rebotezată Montana, o fabrică ce merge azi în regim de avarie (iar o falimentare a unei astfel de fabrici, într-un loc precum Câmpeniul este sigur o tragedie, aici locurile de muncă fiind inexistente) și am ajuns la intersecția străzii Moților cu strada Libertății, unde, ghici ciupercă ce-a răsărit... o biserică (P11) - Biserica Izvorul Tămăduirii, ce altceva, în vremuri de criză?

Of, moții sunt poate cei mai credincioși oameni pe care i-am cunoscut, poate și pentru că, de-a lungul veacurilor, doar bunul Dumnezeu a fost mereu alături de ei, că-n rest...

Cum din punctul respectiv strada Moților devine cu sens unic, musai a fost să o iau pe Libertății, am trecut pe lângă o școală generală, în curtea căreia am numărat 4 microbuze școlare (semn clar că la școală vin copii de pe toate văile din zonă, respectiv de prin multe din cătunele aparținătoare) și am privit în plan secund semeața clădire a Colegiului Național Avram Iancu (vezi P26). Am trecut mai apoi pe lângă Hotel Club Yax, mai cunoscut localnicilor drept club/discotecă, decât drept hotel (dar, pe un sait specializat am văzut câteva poze de prin camere și nu arată chiar așa rău) și am ieșit în zona centrală a orașului, respectiv zona P-ței Avram Iancu.

Acolo am parcat mașina în zona parcului, în fața fostului palat al poștei și telecomunicațiilor, ce găzduiește azi... ce altceva dacă nu o sală de jocuri/pariuri (vezi P06) și am plecat la pas prin oraș.

Am purces spre intersecția străzii Moților cu Avram Iancu și am admirat statuia ecvestră a lui Avram Iancu, care are o poveste foarte interesantă, respectiv se pare că a fost inaugurată în 10 mai 1930 la Tg. Mureș, dar după Dictatul de la Viena, pentru a nu fi distrusă de hortiști, a fost mutată la Câmpeni, unde stă de atunci mărturie a vieții din capitala moților (vezi P01, P27).

La intersecția acestor străzi am admirat spre vest str. Moților (P09) și zona pietonală dinspre primărie (P08, P10)

Am făcut mai apoi câțiva pași pe str. Meșteșugarilor, am aruncat o privire spre noua și frumoasa clădire a judecătoriei și parchetului unde, după legile lumești li se face dreptate moților (trebuie să știți că în țara moților omorurile sunt foarte, foarte rare, sinuciderile - poate și datorită credinței, nu există, iar pricinile sunt din cele comune, moții nu fură, eventual sunt furați de așa-numiții hoți voiajori... care nu-s de-ai locului :)) ) - P07, clădirea din fundal.

M-am întors și am plecat la pas pe partea pietonală a pieței Avram Iancu, am ajuns în fața primăriei (P04), o clădire de referință a orașului, bine întreținută, a cărei intrare principală este străjuită de bustul aceluiași omniprezent în viața și conștiința moților, Avram Iancu (vezi P28 - dreapta jos). Mai multe detalii despre viața cotidiană a acestei capitale moțești veți găsi chiar pe saitul oficial al primăriei : primariacimpeni.ro.

Pe aceeași parte, lângă primărie, este vechiul sediu al cinematografului (vai câte filme am văzut acolo, înainte de '89...), cam de multișor aflată în proces de extindere și modernizare (vezi P31).

Peste drum de primărie, am găsit cea de-a doua clădire nouă din Câmpeni (P05), clădire modernă cu magazine la parter și spații de birouri la etajele superioare.

Lângă această clădire, este lipită clădirea în care funcționa cândva Hotel Tulnic (P17), dar care azi arată foarte rău și din câte știu eu, nu mai funcționează din perspectiva locației de cazare (P32), în restaurant se mai țin diverse evenimente, fiind totuși o sală dintre cele mai încăpătoare din zonă.

La capătul străzii Moților găsim 3 terase (cea a hotelului/restaurantului Tulnic, cea a pensiunii Bâlea - poate cea mai bună variantă de cazare din Câmpeni - sigur sunt spații de cazare mult mai bine prin stațiuni, de la Vadu Moților până la Arieșeni, dar aici mă refer strict la spațiile de cazare din oraș și terasa Rivali).

Am luat-o în stânga, pe str. Revoluției 1848 și am trecut pe lângă pensiunea/restaurantul/terasa Bâlea (P19), pe lângă complexul Rivali, am văzut pe stânga Hanul Moților (am înțeles că funcționează cu câteva camere în regim hotelier, vreo 12 - vezi P34 ), pe str. Horea, am spus repede un Doamne Ajută la troița din P16, am aruncat o privire spre Valea Caselor (un alt cătun aparținător - P35) și am luat-o la dreapta pe str. Horea.

La intersecția str. Horea cu str. Catedralei, am găsit următorul punct de reper turistic, cele 3 biseric (P15).

Prima, este o abia reabilitată biserică ortodoxă, cu hramul Sf. Petru și Pavel - biserica din vale (P12), mai apoi vine Biserica Romano-Catolică (P13) și în fundal, este vizibilă cea mai mare și importantă biserică din localitate, în spatele căreia este amplasat și cimitirul orașului, Biserica Sf. Nicolae - din deal (P14).

M-am întors pe str. Revoluției 1848, am ajuns la un alt complex comercial (P33) și apoi un altul, la intersecția cu șoseaua de centură (P36), iar peste drum de acesta, am găsit cel mai important reper turistic al orașului.

În clădirea în care între 1848-1849, a funcționat cartierul general al lui Avram Iancu - Prefectul Legiunii Auraria Gemina (după cum ne informează placa comemorativă - vezi P47), ființează Muzeul Avram Iancu - conducătorul revoluției române din Munții Apuseni (așa cum scrie în placa din P 48). Din ce am citit pe net, deoarece la ora la care am ajuns eu era închis : este un muzeu de mici dimensiuni, în care sunt prezentate câteva momente importante din viața moților, conține 4 săli - în prima sală a muzeului se prezintă istoria veche și străveche a Munților Apuseni, în a doua sală sunt manuscrise și obiecte legate de constituirea statelor feudale românești, înfăptuirea primei uniri a celor trei țări române sub Mihai Viteazul, în a treia sală se prezintă Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, iar în sala a patra sunt expuse imagini, documente și obiecte legate de Revoluția din 1848-1849 și de personalitatea lui Avram Iancu. Vezi (P02, P03).

În aceeași clădire este amplasată și biblioteca orășenească.

Apoi, am ieșit pe șoseaua de centură (P39), am trecut bătrânul pod de fier de peste Arieș (P38) și am ajuns la Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Câmpeni (P18) închis și el la acea oră, așa că...nu prea știu ce promovează :)

M-am întors pe șoseaua de centură, am mers până la Hotelul Yax (P42), lângă care există și o benzinărie - atunci am constatat că în toată Țara Moților, benzina este mult mai scumpă decât la Oradea sau la Alba Iulia - așa că... pe lângă că-s săraci, moții au și traiul mai scump... :(

Am revenit în P-ța Avram Iancu, unde-mi lăsasem mașina, după vreo 2 ore de străbătut la pas Câmpeniul și am băut o cafea bună (Illy) în incinta cazinoului Gold Games (ala din P06), pentru că eram obosit de infernalul drum Oradea - Beiuș și mi s-a părut că în cafeneaua aia merită să beau o cafea, celelalte îmi dădeau impresia de birt...

La plecare, am trecut pe lângă singurele marketuri adevărate (un Profi și un Penny, alte branduri occidentale nu au cucerit încă capitala moților :)) - P45), am făcut cu mâna Mocăniței care circulă pe calea ferată îngustă Abrud - Câmpeni (vezi P24), am trecut podul peste Arieș, am făcut cu mâna ultimei pensiuni din zonă, una de luat în seamă, Pensiunea La Pociu (vezi P44)... și m-am concentrat la drum, că mai aveam vreo 70 km. până la destinație și mă ajungea deja noaptea din urmă...:)

În concluzie, cu toate că, orașul este într-o clară... ruinizare, eu vă recomand să opriți câteva ore în Capitala Țării Moților, în drumul vostru spre Arieșeni, ori Ghețarul de la Scărișoara și poate o să vă umpleți sufletul cu patriotism. Așa cum o fac și eu de fiecare dată!

Și... de ce nu, să le cumpărați moților produsele, să cheltuiți câțiva bani acolo, pentru ca astfel... spiritul moților să rămână de-a pururea așa, ca pe vremea lui Iancu.

Așa că, AmFostAcolo, am să mai merg când am să am posibilitatea si vă recomand si vouă să nu ocoliți Câmpeniul!

selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de bogumil in 24.09.16 17:27:28
Validat / Publicat: 24.09.16 20:14:47
VIZUALIZĂRI: 3554INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în CÂMPENI [AB].
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (bogumil); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 78250 PMA (din 63 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol

15 ecouri scrise, până acum

bogumil [24.09.16 17:30:36] »

Webmaster, să-l ascultăm pe fiul nepereche al zonei, Nicolae Furdui-Iancu : Din Țara Moților noi am venit...

https://www.youtube.com/watch?v=69FeZKbwcxQ

webmasterX [24.09.16 20:14:10] »

Mutat în rubrica "La pas prin Câmpeni, CÂMPENI [AB]" (nou-creată pe sait)

===

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

crima [24.09.16 20:56:49] »

@bogumil:

... trăsăturile mele de caracter, pe care cei ce mă cunosc le știu (integritate, loialitate, seriozitate, nefăţărnicie, muncitor, sârguincios, cumpătat şi foarte religios)

Ai uitat să menționezi modestia...

elviramvio [24.09.16 20:59:37] »

@bogumil:

Frumos articol si poze, felicitari!

Am citit multe despre moti - si trimiterile tale - am colindat acum ceva ani prin tinuturile lor, si la pas nu doar cu masina, am amintiri teribil de frumoase. Te cred ca esti mandru a fi mot, motii au un caracter aparte, imi amintesc ca ne-au uimit cei din zonele izolate cu vocabularul lor bogat si frumos,

Furdui-Iancu, il ascult mereu cu foarte mare drag, cand canta sau cand vorbeste de casa veche unde s-a nascut sau cand mangaie capritele din ograda lui.

Votat cu mult drag dar si cu pareri de rau pentru oras si istoria lui.

bogumil [24.09.16 21:01:08] »

@crima

Dragul meu și-al alteia, dacă nu închideai paranteza așa de iute, vedeai că alea-s trăsăturile neamului moțesc. Câte or fi ajuns și la mine... las pe alții să se pronunțe

Dar, cred că ai dreptate, atunci când mi-am știut valoarea nu m-am vândut. Ieftin

Te/vă pup...

P.S.: La vizita asta am evitat celălalt obiectiv. Spitalul ))))))))))))))) Prietenii știu de ce...

mishu [24.09.16 21:20:19] »

@bogumil: Un articol plin de emotie, incarcat de toate trairile pe care le-ai avut vazand fiecare loc pe unde ti-ai mai purtat pasii si in trecut.

Te felicit din tot sufletul si am votat cu mare drag.

bogumil [24.09.16 21:20:38] »

@elviramvio

Mulțumesc pentru vizită...

Hai să-ți spun ție și celorlalți cititori ai scrierii mele de ce locuitorilor zonei li se spune moți (cu riscul de a-i plictisi pe cei ce știu deja).

Moților le vine numele de la obiceiul lor de a-și purta părul mai lung, prins în moț, la ceafă, mai ales în partea dreaptă, aproape de ureche.

Lor li se mai spune și țopi = zulufi (conform dexonline - țop (-pi), s. m. – 1. Panglică, fundă. – 2. Poreclă dată moților, care obișnuiesc să-și împletească părul. Germ. Zopf, prin intermediul săs. tsôp (Borcea 216). În ciuda afirmației acestui autor, nu are nimic în comun cu țopîrlan, cel puțin cu primul sens; cu cel de-al doilea ar putea exista o confuzie, destul de naturală, între țop și țoapă).

elviramvio [24.09.16 21:32:12] »

@bogumil:

Stiam ceva de etimologia lui, interesanta este si originea neamului motilor dar pentru mine mult mai interesant este de ce vor atatia sa fie considerati moti (ceva idei am sau am gasit dar nu prea convingatoare), stiut fiind ca zona lor nu era atat de intinsa pe cat vor unii.

O seara frumoasa!

bogumil [24.09.16 21:40:53] »

@elviramvio:

Pentru că ”dă bine” să-ți asumi trăsături (cum sunt cele consemnate în review) pe care de fapt nu le ai.

De ex., mai zilele trecute i-am spus unui coleg de pe sait că Țara Moților ține până la Dealul Mare (pe partea spre Alba Iulia), ce-i după, inclusiv Zlatna, Ampoița, etc., sunt mocani, nu moți.

Eu dacă ar fi să mă... uit la origini sunt mocan dinspre tată și moț după mamă...

A, iar moții chiar sunt patrioți și poate... dă bine și să te... întorci la originile alea sănătoase!

@mishu:

Mulțam fain pentru vizită!

Michi [24.09.16 22:12:08] »

Emoţionant mai ales că se citeşte printre rânduri că n-ai vrut să fii patetic întâlnindu-te cu copilăria. Avem nevoie şi de astfel de reviewuri.

Mihai18 [24.09.16 22:30:32] »

Emoționant.

Un review scris din suflet.

Cinste cui l-a scris.

Din conținutul reviewului și citind printre rânduri, mai rezultă și mânia ta că zona geografică a moților nu mai este cum ar merita să fie.

Scri cu durere despre declinul Fabricii Montana. Aceiași durere o am și eu văzând că renumita Uzina 1 Mai Ploiești, a 3-a din lume din industria utilajelor de extracția petrolului, acum nu mai este ce-a fost. În perimetrul său este un mare centru comercial (investiție străină), cu cifră de afaceri bună și profitul pleacă peste hotare iar spitalele noastre abea mai supraviețuiesc.

Ai pomenit cuvântul patriotism. Cei mai mici ca noi, habar nu au, sufletul nu le vibrează când aud despre patriotism. Dacă ar ști strămoșii (eroii) noștrii, de la Mărășești, Oituz, Câmpulung Muscel, s-ar răsuci în mormânt.

Ști ceva? Dintre noi doi, eu sunt mai norocos, pentru că în ordinea nașterii, voi muri primul și nu aș regreta, dar te compătimesc pe tine și copiii mei care rămâneți în haosul în care trăim.

Mă opresc aici pentru că din ce în ce mă cuprinde mânia.

Cu bine, drag coleg.

webmaster [24.09.16 23:10:25] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

adri-nico [25.09.16 13:35:03] »

Mai ai vreun "puiut al tirgului"?

ANILU [26.09.16 08:46:02] »

@bogumil: Felicitări pentru această incursiune în copilărie.

Frumos şi dureros, emoţionant în acelaşi timp, asta am simţit când am citit articolul tău.

Am fost în Ţara Moţilor şi îmi doresc să mai ajung. Am urcat până sus în satul Horea, am ajuns într-un moment când satul era plin de oameni şi televiziuni şi nu ştiam ce se întâmplă. Se comemorau 6 luni de la prăbuşirea avionului lui Iovan. Am trăit nişte emoţii atunci.

Oameni faini prin acele locuri, asta ca să nu mai enumăr toate calităţile lor.

Foarte mult îmi place Nicolae Furdui Iancu, iar melodia ataşată articolului se potriveşte foarte bine.

Toate cele bune.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
Yersinia pestis [02.12.16 12:55:46] »

Nu că mi-ar părea rău de el:

”Salutari de la Abrud

Draghe mama, se stii ca io estem bine, lucrez aicea la Abrud, la Tara Motilor, nu la Tara Secuiasche. Sunt sanatos, numai un ochi vinet am la mine, albastru, che am chezut pe scara de la birou. Es am si niste dungi pe gat, m-a strans de la cravata. Si mai am o mina in gips, che mi-am prins-o la usa de la casa unde stau, care nu are geamuri. In rest e bine.

Motzii e buni cu mine, invatza la io romaneste. Am invatat imnul la ei „Treiasche duhul lui Iancu”. L-am invatat pe tot. Greu. Foarte greu. Mi-au spus colegii de birou sa stiu la imn pe de rost si noaptea ca pe Tatal nostru. Nu stiu cine e tatal la ei, dar am invetat la imn tot. O se il chint si la tie chind ajung acase la Harghita… Dache mai ajung…

Am invetat si alt chintec, e obligatoriu dimineata aicea la ei, „Iancule mare”. Plecut la mine se chintem cu totii la masa, chind bem palinka. Mult palinka bem noi. De prune. Si io si ei. Si chintem si invetem romaneste. Ei pe mine, mai ales.

Place la mine la Abrud.

Mai ales che de trei zile poci minca mai bine. Che nu mai am doi dinti. I-am pierdut undeva. Chind am chezut pe scaun de la birou. Birou mic. Am martori, che mai ierau acolo Nelu, Avram, Todor, Mihai, Radu si popa din Abrud. Care a citit din Biblia si avea si o luminare. Che era intuneric. Popa nu o dat. Nu, iel nu. Iel spunea la ei „nu la fatza che se vede, la oase”. Es am luat apoi scaunul in dintzi. Si Toma era la birou si avea un furciu la iel. Simpaticus ember. Ascutit furciu. Il plimba pe la ochii la mine.

Bun popa asta cu io. Citit Biblia pentru mine. Chind am deschis ochii o zis che nu mai trebe la luminare. Dar nu o arunche, che cine stie.

Draghe mama, in rest e bine.

M-am obisnuit aicea, cum zicea vecinul Onofrei, ca magarul. Nu stiu al cui e magarul. „Apa, paie si bataie”.

Mai am cinci luni si jumetate si vin acase, mama.

Repede trece.

Dupe ce am iesit de la urgente a fost mai bine la mine. Nu dureau toate oasele. De la reumatism, zicea medicu. La munte e mai frig.

Treiasche Avram Iancu! (Ase tre se strig de trei ori pe zi)

Avram Iancu prieten la mine e! ”

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
9 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adri-nico, ANILU, bogumil, crima, elviramvio, Michi, Mihai18, mishu, Yersinia pestis
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.119913816452 sec
ecranul dvs: 1 x 1