Ristorante Nangalarruni - Exceptional

TIPĂREȘTE

Citind diferite ghiduri turistice, bloguri sau forumul tripadvisor inainte de plecarea in Sicilia am ajuns la restaurantul Nangalarruni din Castelbuono. Oricum doream sa ajungem in acest oras, sa vizitam o zona mai rurala a Siciliei, oraselul aflandu-se in inima Muntilor Madonie. Citisem ca bucataria siciliana e senzationala, cea mai buna bucatarie europeana dupa parerea unora, iar dupa parerea altora cea mai buna din lume si vazand ca Ristorante Nangalarruni se afla in Ghidul Michelin am spus ca merita neaparat sa incercam asa ceva. Ideea ne-a venit gasind o excursie organizata de o agentie de turism locala; era vorba de o dupa-amiaza in care pentru 53€ de persoana esti plimbat prin zonele mai putin cunoscute ale Parcului Natural al Muntilor Madonie iar totul se sfarseste cu o cina traditionala siciliana la un restaurant din munti. Avand in vedere ca puteam ajunge la Castelbuono cu transportul public, nici n-am mai stat pe ganduri si am facut o rezervare la celebrul Nangalarruni.

Din Cefalú pana la Castelbuono exista zilnic cateva autocare; desi ne-ar fi placut sa luam cina aici, faptul ca ultimul autocar pleaca din Castelbuono la ora 16:40 ne-a facut sa optam pentru pranz. Transportul a fost asigurat de compania SAIS Transporti, al carui website cu orarul liniilor il puteti consulta aici : saistrasporti.it

Restaurantul il gasesti usor chiar si fara harta, toata lumea care locuiteste in Castelbuono a auzit de el, fiind una dintre principele atractii ale orasului. Atentie mare pentru cei ce vor sa vina aici, e nevoie de rezervare care se poate face atat telefonic cat si prin intermediul portalului Tripadvisor. Noi am ales a doua varianta si n-am avut vreo problema.

Restaurantul este deschis zilnic intre 12:30 – 15:00 si 19:00-23:00, cu exceptia zilei de miercuri cand e inchis.

Asadar, facusem o rezervare pentru marti, 6 Septembrie la ora 12:30, am ajuns cu vreo 5 minute mai tarziu si am fost invitati la o masa de doua persoane. Interiorul restaurantului e simplu, cu maxim 10 mese din lemn, insaare un farmec aparte fiind decorat cu tot felul de diplome si recunoasteri nationale si internationale primite de-a lungul vremii de Chef-ul Giuseppe Carolla. De asemenea, peretii sunt acoperiti de diferite dulapuri si rafturi cu sticle de vin, mai noi sau mai vechi… chiar glumeam spunand ca in jurul nostru probabil se afla vinuri in valoare de vreo 100.000 de euro. Chiar si pe site-ul Michelin este trecut la observatii ca restaurantul poseda o colectie impresionanta de vinuri.

Ca sa ajungi pe lista celor mai bune restaurant din lume (chiar daca nu ai nici o stea Michelin) trebuie sa oferi ceva de calitate, iar la capitolul asta Nangalarruni se lauda cu un meniu tipic Sicilian ai regiunii muntilor Madonie. Toate produsele care se prepara aici au in compozitie doar elemente ce se gasesc in regiunile Castelbuono si Pollina, despartite de o distanta de 17km pe sosea. Un spatiu relativ restrans, insa avand in vedere bogatia culinara a Siciliei pare a fi suficient pentru a aproviziona un restaurant de o asemenea clasa.

In mod clasic, unele restaurante din Cefalú, Alghero (zonele unde am fost in Italia) nu afiseaza pe meniu alte bauturi in afara de apa si vin (eventual si bere), foarte probabil pentru ca majoritatea lumii (localnicii) nu consuma sucuri. Asa se intampla si la Nangalarruni, unde pare ca lumea nicj nu se gandeste sa serveasca altceva in afara de vin.

La fel si aici, am primit o lista de vinuri de-a dreptul impresionanta. Mai bine ca nu ma pricep la vinuri, altfel cred ca stateam macar jumatate de ora pana sa parcurg lista. Oricum, citind pe tripadvisor recenziile altora ne-am decis din start sa incercam vinul casei, iar culoarea urma sa o alegem in functie de mancarea aleasa.

Meniul propriu zis are doua variante, un meniu a la carte cu diferite preparatii pe diferite categorii (antipasti, felul intai-paste-, felul doi de carne, garnituri si deserturi), dar si trei meniuri fixe de tip degustazione. Un meniu “grande” (la pretul de 32€) care cuprindea antipasti, felul intai, felul doi si desert, meniu “piccolo” (la pretul de 25€) fara felul doi si un meniu vegetarian (la pretul de 25€).

Documentandu-ma initial in legatura cu restaurantul am aflat ca Cheful are doua feluri de mancare de care este tare mandru: ciupercile speciale care cresc doar in Muntii Madonie, in special pastele cu aceste tipuri de ciuperci, si carnea de porc negru care creste in aceasta regiune. Asadar, am decis sa le incercam pe amandoua.

Am comandat intr-un final un Meniu Degustazione Piccolo pentru o persoana si Antipasti Degustazione cu Spaghetti ai Funghi Porcini delle Madonie, plus vinul casei rosu (la un pret surprinzator de mic, 6 € carafe de 500ml).

Prima portie de antipasti a cuprins o serie de mezeluri din carne de porc negru, excelente, apoi am primit fiecare cate o noua farfurie de antipasti. Una continea Crema de ricotta, ou si ierburi locale, plus ceva sote de spanac sau rucola (nu mi-am dat seama) si un alt fel de branza, al doilea caponata siciliana si aceeasi crema de ricotta si ou, dar cu un fel de sos de rosii. Am intrebat ospatarul despre mancarea ce o primisem, alteori ne-a spus el direct despre ce e vorba, cert e ca uneori era chiar greu sa iti dai seama ce mancai. Nu fiindca era rau gustul, ci pentru ca pur si simplu aveai in farfurie o combinatie de gusturi atat de fireasca si de armonioasa, totodata insa iti era practice imposibil sa identifici elementele componente. Las pozele sa vorbeasca de la sine.

Poate ca pe farfurii nu par mari portiile, insa trebuie sa precizez ca farfuriile erau imense, noi dupa antipasti eram aproape plini. Imi era ciuda ca am comandat antipasti degustazione inainte de mult asteptatele paste cu ciuperci locale.

Ei bine, felul urmator, adica pastele a venit la o distanta de vreo 15 minute dupa ce terminasem aperitivul. Am facut eforturi sa mananc tot oul de la felul precedent dadea o senzatie de satietate, insa pastele astea ce par atata de simple aveau un gust care si acum mi-a ramas in minte. Daca despre ciuperci e clar ca nu mai mancasem niciodata ceva cu un asemenea gust si o textura atat crocanta cat si moale, m-a mirat faptul ca si piperul avea un gust deosebit; desi era din abundenta, macinat in bob putin mai mare, gustul era intens insa nu tare picant, asa incat combinatia cu pastele si ciupercile era cu totul speciala.

Pastele cu sos ragu de porc negru de Madonie si branza Pecorino locala au fost de asemenea exceptionale, sosul de rosii fiind fara discutie de o calitate exceptionala, iar combinatiile de gusturi si condimente ne-au dat si aici senzatia ca ne aflam intr-un restaurant de clasa.

Dupa portiile de paste eram cu adevarat plini pana la gat. Se mai destramase un mit, acela al restaurentelor de clasa care iti ofera portii mici. Ofera portii suficiente, iar daca ai ghinionul sa nu stii ca meniul degustazione contine mai mult de un fel de mancare, abia te mai ridici de la masa :)

In final am mai primit un desert tipic castelbuonez, o crema de habar nu am ce, ceva alb ce semana cu o budinca, crema, cu scortisoara pisata. Excelenta si ea dar nu as putea sa spun ce gust avea. Pentru toate meniurile primite atasez poze.

Asadar, toata distractia a costat 65€, mai luasem si o sticla de apa minerala care face 3€, iar coperto (serviciul, care in Italia se trece pe bon, nu mai trebuie sa lasi bacsis) a fost doar 2€ de persoana. Spun “doar”, fiindca am gasit restaurante mai mici si mai putin renumite care cereau 2,5 sau chiar 3€ pe coperto.

Oricum, inainte de a lua masa am fost anuntati ca toti banii stransi din coperto se doneaza victimelor cutremurului din Amatrice. Era o campanie nationala la care au aderat multe restaurant, iar Nangalarruni se Numara printre ele.

Inainte de a achita nota am primit din partea casei un digestive alcoolic, natural, preparat in casa de catre doamna care se ocupa de notele de plata.

Un amanunt interesant pe care l-am aflat pe furis de la ghidul touristic care insotea un grup de vreo 10 americani veniti sa manance: painea si pastele sunt si ele facute de casa, dupa retete clasice secrete ale bucatarului, painea fiind facuta dupa o reteta folosita in trecut de bunica sa.

In concluzie, tot ce tine de mancare se face in casa, iar asta duce la niste rezultate extraordinare. Recomand cu caldura restaurantul, daca ajungeti in zona si doriti sa aveti o experienta culinara clasic siciliana cu siguranta Nangalarruni e locul potrivit.

---

VIZUALIZĂRI: 2570 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI