Iasi - Locuri si Oameni

TIPĂREȘTE

Asa cum spunea Camelia (@roth) aici in ecoul din 05.09 urmatoarea zi avea sa zburam la Iasi, destinatia noastra - copiii din sectia de oncologie a spitalului Sf Maria.

Emotii? - da, multe de tot si nu cred ca am dormit 3 ore in acea noapte.

In fine dimineata (pe racoare) paseam pragul aeroportului Henri Coanda pentru a incaleca un cal nazdravan care ca vantul si ca gandul avea sa ne duca in mai putin de o ora la 300 de km departare, si iata cum la ora 8.30 dimineata ne bucuram deja de racoarea diminetii la Iasi. Acolo ne astepta Marian (@Mario110) care s-a dovedit a fi un companion minunat pe durata intregii zile.

Avand in vedere ca vizita noastra la spital se putea desfasura numai in intervalul 16.00-18.00 programul nostru a cuprins si ceva vizita prin Iasi dar si intalnirea cu useri AFA, mai mult sau mai putin activi, insa de fapt nu asta a contat ci mai degraba faptul ca la apelarea lor de catre @admin au dorit sa ne intanim.

Asadar am pornit intr-o scurta incursiune prin Iasi si primul obiectiv vizitat a fost Manastirea Golia. Prima data am vazut Golia prin 1976 (am mai vazut-o apoi de cateva ori) insa stiu ca a fost unul dintre obiectivele care mi-a placut mult de tot. La fel de mult mi-a placut si acum, iar vremea minunata de afara facea parca sa straluceasca altfel acest lacas sfant.

Din exterior Manastirea Golia se infatiseaza ca o fortareata, cu ziduri groase si cu intrarea printr-o arcada prin turnul clopotnita, despre care am aflat ca a fost construit in 1855.

Istoria Manastirii Golia inseamna date putine pana in 1650 si dupa acest an transformarea acestui lacas sub domnia voievodului Vasile Lupu. Astfel incat acum regasim aici o biserica alcatuita din pridvor, cu usi spre pronaos din metal forjat, apoi asa cum se cunoaste organizarea unei biserici naos si altar.

Nu as vrea sa intru in amanunte as vrea sa remarc insa ceea ce te frapeaza de la intrare chiar, accesul spre altar care se face trecand pe sub o sculptura in marmura avand in partea superioara stema Moldovei.

Aici picturile pareau proaspete si am aflat de la preotul care se afla acolo ca sunt refacute, pastrand doar intr-un singur colt (o sa-l vedeti in poze) o bucata din pictura initiala.

In biserica pot fi admirate picturi deosebite, icoane, o catapeteasma minunata, care iti ia ochii.

Tot aici regasim insa si mormintele unor personalitati ale epocii. Am sa va las insa sa descoperiti toate aceste bijuterii in poze care spun mult mai mult decat o pot face cuvintele.

Iesind in curte am descoperit o casa in care a locuit in perioada 1866-1871 Ion Creanga, pe vremea cand era diacon aici.

Un alt obiectiv interesant vizitat a fost Pasajul pietonal “Sfanta Vineri” aflat in zona Halei Centrale. Acest pasaj are o istorie interesanta, finalizarea lui a durat cativa ani deoarece in timpul lucrarilor s-au descoperit ruinele unei case boieresti din secolul XVII (de fapt demisolul si pivnita) si pana s-a luat decizia daca sa fie pastrate sau nu a trecut ceva vreme. In final aceste ruine au fost pastrate, devenind chiar interiorul unui restaurant si probabil ca vor mai exista si alte spatii amenajate iar pe pereti sunt puse 2 placute indicand ca acest loc este monument istoric, insa fara alte informatii din pacate, deoarece daca nu-ti spune cineva ceva, nu stii nimic. Norocul nostru a fost ca noi eram acolo cu @Mario 110 si de la el am aflat cee ace v-am spus aici. Am facut poze aici insa poze cu mult mai frumoase puteti vedea aici

A urmat vizitarea bisericii Barboi construita in perioada 1841-1844 in locul unei alte biserici construita de vornicul Ursu Barboi in perioada 1613-1615.

Aceasta biserica poarta hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel, iar accesul spre biserica se face de asemenea printr-un turn clopotnita.

Aici este inmormantat domnitorul Ionita Sandu Sturdza precum si alti membri ai familiei Sturdza dar si poetul Alecu Russo.

Aici nu era permisa fotografierea astfel incat pozele vor fi putine, asta nestirbind insa frumusetea acestei biserici.

Urmatorul loc a insemnat insa un popas mai lung si daca pana acum am vorbit de “Locuri” acum trecem la partea “Oameni” a acestui articol. Asa cum am spus @Mario 110 a fost ghidul nostru de nadejde la Iasi, un companion de toata isprava. Ne-am oprit la o terasa in spatele Facultatii de chimie, un loc numit “Master”, o terasa cu mese asezate in jurul unor pomi fructiferi, niste meri cu crengile grele de fructe, pruni cu urmele fructelor ce se gaseau pe crengi.

Aici am hotarat “Cartierul General” pentru intalnirea cu ceilalti useri care s-au aratat doritori de intalnire. Ce mi s-a parut foarte interesant a fost ca ne-am intalnit cu useri care nici macar nu mai stiau ce nume au, care doar se uitau eventual pe site pentru diverse informatii dar care au fost foarte receptivi la aceasta intalnire. Astfel incat pe parcursul catorva ore ne-am intalnit cu (nu aceasta este neaparat ordinea in care au venit ei): @Aliuta, @C. Todi, @sandybell, @ursul-alb, Cristina, Dan, o sa-i cunoasteti si voi din poze — am acceptul lor de publicare a pozelor asa ca fara comentarii :).

Daca tot eram la o terasa am si mancat cate ceva, pizza Quatro formaggi, cartofi prajiti, legume la gratar, am baut limonada dar si ceaiul casei care era foarte racoritor si ca desert ceva cu cafea, inghetata, frisca.

Binenteles ca - probabil de foame :) - va trebui sa ma credeti pe cuvant ca a fost buna mancarea, am uitat sa-i fac poza.

Am plecat de aici spre spital pe la 15.30 iar acolo ne-am intalnit cu inca un user – Lucretia, care era si ea venita cu niste cadouri.

De aici ne-a preluat Mariana, o tanara care cred ca avea putin peste 20 de ani doar, coordonatoare la Fundatia Little People (Camelia, daca gresesc rog corectare). Camera de joaca se gaseste la etajul 7 si aici am mai gasit 2 tineri (pareau de parca terminasera cel mult anul acesta liceul, desi aratau chiar si mai tineri de atat). Am aranjat lucrurile nou aduse (de care acesti 3 tineri se bucurau de parca erau pentru ei).

Am coborat apoi la etajul 1 de unde aveam sa luam copiii si sa-i aducem la locul de joaca. Aici am facut o cucerire de care sunt foarte mandra. In prima camera in care am intrat, ochii mi s-au lipit de un tanar tot numai un zambet, cu muschiuletii la vedere, niste ochi frumos, ce sa mai, dragoste la prima vedere, ghinion ca avea insa doar putin peste 2 ani si il chema David.

Pentru ca simpatia a fost reciproca a dorit sa mearga si el la camera de joaca (din spusele Marianei era prima data cand a vrut sa mearga acolo).

Camera de joaca insa nu reprezinta doar un loc in care copiii se pot juca, acolo ei invata sa se exprime, sunt ajutati sa spuna ce simt, sa gandeasca pe mai departe. Tema zilei a fost “Ce vrei sa te faci cand vei fi mare”. Au ales meserii de la care deja descoperisera modele, Miruna care avea 4 ani si cateva luni dorea sa se faca infirmiera ca doamna Anisoara de acolo, un baietel dorea sa se faca paznic, sa pazeasca magazinul sa nu intre hotii, iar o fetita care era clasa a VI-a dorea sa fie invatatoare asa cum avusese ea invatatoarea.

Descoperi atata intelepciune la copii intre 4 si 13 ani cat aveau cei pe care i-am cunoscut ieri incat ei reprezinta adevarate modele pentru noi cei mari. Vizita noastra acolo a insemnat mai degraba o lectie de viata pentru noi ca si adulti, o lectie primita de la niste copii simpli pe care soarta ii incearca atat de greu.

Am plecat de acolo mai tristi dar cu noi invataminte si nu poti sa inveti aceste lucruri din experientele altora, trebuie sa iei parte la ele.

Iar cei care se ocupa de acei copii au atata intelepciune si o delicatete ij comportament cu copiii asa cum nu o au multi adulti cu experienta de viata.

Am plecat de acolo si in drum spre aeroport am oprit la Terasa Ciuperca Ciric, pe malul lacului pentru un frappe inainte de a parasi Iasi-ul.

Nu stiu cat a fost de organizat acest articol, sunt inca sub influenta zilei de ieri si nu am putut sa-i dau un nume mai sonor deoarece in final despre asta a fost vorba “Locuri si Oameni”, oameni care fac sa se intample lucrurile, oameni care stiu sa fie impreuna si de ajutor exact cand ai nevoie, astfel incat la final sa pot spune din tot sufletul:

Am Fost Acolo!

---

VIZUALIZĂRI: 1793 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI