Casa Alina, un mic răsfăț

TIPĂREȘTE

Am ajuns să înnoptez la Casa Alina într-o deplasare prin țară, în interes de serviciu. Voiam un loc curat, liniștit și nu foarte departe de centrul orașului, ca să-mi pot vedea de treburi eficient. Și chiar așa a fost.

În primul rând, localizarea e simplă. Ca punct de reper este o stație Petrom chiar visavis. Aparent, pare a fi la periferie sau, oricum, către ieșirea din oraș, dar lăsând arterele principale și luând-o pe niște străduțe se poate ajunge în 10 minute în centru. Asta am aflat de la gazdă, după ce m-am instalat. Și nu a fost singurul lucru drăguț pe care l-am aflat. Practic, de cum am ajuns, am fost întâmpinată ca un oaspete de seamă. Recepționera m-a poftit înăuntru, s-a oferit să mă ajute cu bagajul și mi-a cerut scuze că patroana, doamna Alina nu e prezentă. De parcă aș fi cerut primire cu onoruri! Mi s-a prezentat camera și toate facilitățile vilei ca și cum venisem în inspecție. Sincer, nici n-aș fi avut nimic de comentat.

Casa Alina e o mică vilă cu camere puține dar mari și o mulțime de spațiu nu numai util dar și frumos, atât în exterior cât și în interior. Afară avem o grădiniță cu gazon și flori, alee de acces și eventual parcat 2-3 mașini, iar în spate curte mare, grătar și nici mai mult, nici mai puțin decât o… piscină. Înăuntru, la parter este holul-living extrem de primitor și plăcut, mobilat cu canapele și fotolii confortabile din piele, unde te așezi fără să vrei și te pui la taifas cu doamna Alina până uiți ce treabă aveai, apoi o bucătărie mare, dotată cu toate cele dar nu la modul impersonal și rece, ci caldă, familiară, ca și cum chiar se gătește și se stă în jurul mesei, acolo. De altfel, la cerere, micul dejun chiar în această bucătărie se ia. Tot la parter cred că e și una dintre camere. La etaj sunt altele trei.

Am stat la etaj într-o cameră luminoasă, cu balcon spre grădinița cu flori și cetatea Devei. Mobilierul e nou și generos. De altfel, peste tot, de la decorațiuni și până la accesorii, consumabile, obiecte mici și mari se observă un soi de bun gust și lejeritate, adică nu simți economia și acel ”cum o fi, numai să fie” atât de întâlnit pe la noi. Patul imens și confortabil, televizor ok, baia impecabilă. Am avut wi-fi bun în cameră, deși semnalul la telefon era inexistent din cauze neelucidate. Oricum, după ce mi-am terminat treburile nu mai aveam nevoie să fiu deranjată, așa că mi-a prins bine un pic de ”liniște”. Tot după ce am încheiat treaba mi s-a făcut și foame. Doamna Alina a venit cu soluția: dacă nu voiam să mănânc la Poșta Veche (se pare, cel mai bun local din centru) puteam comanda la domiciliu. Zis și făcut. A venit cu un snop de pliante (două-trei, hai să fiu sinceră, că nu au chiar un batalion de livratori de mâncare) și mi-am ales ce am dorit la un preț derizoriu. În vreo 30-45 de minute, cina mea bătea la ușă. Aburind încă!

Cu burta pusă la cale m-am retras în camera mea cu pat king size și așternuturi satinate. Am dormit somn lin în cea mai deplină liniște și pace. Dimineața, la ora la care am precizat că voi coborî, micul dejun mă aștepta ademenitor. Simplu, consistent și proaspăt. Cafeaua era la discreție. Tot atunci am dat ochii și cu ocupanții celorlalte camere – un cuplu de turiști englezi și doi tineri ingineri care-și povesteau succesul de la karaoke de cu seară. Până atunci crezusem că sunt singurul client în vilă, atât de liniște fusese, dar se pare că erau doar camerele bine izolate.

Concluzii. Poate nu e chiar cea mai ieftină pensiune din zonă dar cu siguranță condițiile oferite merită banii dați. Aș reveni cu plăcere.

---

VIZUALIZĂRI: 1028 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI