ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 02.06.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Călăraşi
ÎNSCRIS: 12.09.15
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
MAY-2013
DURATA: 1 zile
single

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
95.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

La pas pe Valea Rinului

Maria Laach, abația de lângă lac

TIPĂREȘTE

Excursia la abația benedictină Maria Laach a fost o adevărată aventură pe două roți. Nu pun la socoteală încurajările colegilor gen "ia şi bani de taxi" sau "vezi că în dreapta bisericii este locul cu verdeață", căci ei sunt tineri şi nu ştiu ce energie ai când eşti pe la jumătatea unui secol de viață. Aşa că am împrumutat o bicicletă, bătrână ca mine, şi am purces la drum.

O privire aruncată în treacăt pe o hartă îți dă mari speranțe de reuşită, dar dacă studiezi problema îndeaproape eşti tentat să cauți un mijloc de transport mai motorizat. Eu sunt cam neatent de felul meu, mamița şi Şefa aducându-mi aminte mereu de asta, şi am luat în calcul numai distanța în kilometri pe orizontală după care am pus pe drum.

Până în centrul Andernach-ului a fost o adevărată plăcere, după care au început problemele. Nu se găsea nici un indicator, deşi este vorba de un loc de recreere cunoscut nu numai de localnici. Am apelat la cunosțiintele geografice ale unor trecători mai tineri decât mine, dar fără succes. Proiectul meu turistic părea să sucombe înainte de a începe şi mă vedeam deja venind cu coada între picioare, învins de lipsa marcajelor. Finalmente o doamnă distină, bătrână cu pulover de lână, mi-a spus că până acolo este drum lung, căci ea a fost când era tânără. Am presupus că pe vremea kaiserului Wilhelm şi am sperat că amintirile sunt cât de cât folositoare, deşi între timp a apărut automobilul. A avut amabilitatea să-mi înşire numele câtorva străzi şi cu mulțumirile de rigoare mi-am continuat drumul.

După acele câteva străzi am intrat din nou în impas, aşa că am descins într-o "kneipe" de pe marginea drumului. Doamna care m-a întâmpinat a lăsat din mână paharul, pe care-l spăla, a scos un catastif cât Sfânta Scriptură de gros şi a început să-l răsfoiască. Era un fel de "Atlasul patriei", dar foarte detaliat. Mi-a arătat pe unde trebuie s-o iau, ce intersecții am de găsit, etc. Mi-am notat cu pixul pe-o veche hârtie găsită prin buzunare, promițând c-o să-mi cumpăr şi eu eu un telefon din acelea mai deştepte decât tine. Am încălecat pe-o şa şi din pedală în pedală am ajuns pe lângă nişte lanuri de rapiță, galbenă de-ți venea s-o fotografiezi.

Drumul pentru biciclişti s-a terminat brusc sau n-am găsit eu continuarea, fiind obligat s-o iau pe urma unor turişti cu mai multe roți la vehicule şi astfel, fără să-mi dau seama am ajuns la poale de codru des. Problema era că drumul continua în sus, ceea ce mi-a prilejuit să ard multe calorii, care de obicei se ard numai la săli de fitness şi pe bani buni. Am pedalat, am pedalat, am trecut şi prin jenanta situație când nişte pensionari nemți, tot pe biciclete, m-au depăşit de am crezut că stau pe loc. În cele din urmă, cu limba scoasă de puteam s-o folosesc drept cravată, am renunțat şi am început să urc pe lângă bicicletă, că nici apostolii nu foloseau mijloace de tranport şi nu se ruşinau. Vârful dealului, muntelui sau ce era, l-am găsit epuizat. Eu, nu el.

La vale am crezut că-i mai uşor, dar este numai în teorie. Când cobori ca o rachetă şi în fața ta sunt mulți arbori vânjoşi trebuie să-ți iei măsuri de siguranță. În consecință s-a înroşit frâna, dar mai bine ea decât eu.

Am ajuns şi la celebrul lac, asediat efectiv de rulote, corturi, grătare. Toată lumea se simțea bine, era un miros de friptură de ți se făcea foame instantaneu, berea curgea valuri, ba unii chiar se jucau cu o minge. Probabil pentru poftă de mâncare. Eu însă am ținut-o şnur până la abație. Parcarea, ca la un obiectiv turistic nemțesc, era imensă, inclusiv pentru biciclete. Spre deosebire de 99% dintre cei veniți aici, eu m-am îndreptat direct spre biserică.

Laach este un vechi cuvânt german însemnând "lac", care devine în timp numele locului, transformându-se din substantiv comun într-unul propriu. Istoria abației este lungă şi începe în 1093, când contele palatin Heinrich al II-lea şi soția sa Adelheid, neavând copii, donează averea pentru înființarea unei mănăstiri pe malul lacului unde-şi aveau castelul. Mănăstirea devine cunoscută sub numele "Abația de lângă lac" şi îşi urmează drumul sinuos, cu perioade de bunăstare şi restrişte.

Deşi important centru de cultură religioasă, nu este iertată de secularizarea din 1802, după cucerirea de către Napoleon a teritoriilor din vestul Rinului. În 1864 intră în proprietatea iezuiților, care o redenumesc "Maria Laach", dar numai până în 1873, când aceştia sunt expulzați din Prusia, în timpul "Kulturkampf"-ului. Din 1892 benedictinii dobândesc abația şi încep un proces de restaurare, beneficiind şi de ajutorul împăratului Wilhelm II.

Legându-ne de timpuri mai apropiate, să amintesc acuzațiile legate de o eventuală colaborare a unor călugări cu regimul celui de-al treilei Reich. Se consideră că Heinrich Böll în romanul "Biliard la nouă şi jumătate", unde zugrăveşte imaginea unor benedictini, colaboratori ai regimului nazist, a arătat cu degetul spre abația "Maria Laach".

Întorcându-mă în prezent, găsesc biserica semeață, strălucind în soarele puternic de mai. Mă opresc să admir fațada de vest, cu transeptul delimitat de două turnuri cilindrice şi având în mijloc un alt turn, mai mare, cu o logie şi acoperiş țuguiat. Ferestrele, logia, bordura de sub acoperis, toate au integrat perfectul arc specific stilului romanesc. Porticul de la intrare, mărginit deasemenea de o logie, închide o curte interioară, cunoscută sub numele de Paradisul. Totuşi este mai mult o grădină de piatră, cu totul diferită de grădina cu portocali a Mezquitei din Cordoba, de exemplu. În rest pare un castel din poveşti, care ar aprinde imaginația oricui.

Trec de uşile mari şi grele ca de cetate cu multe decorațiuni, dar nu le acord prea multă atenție căci ştiu că sunt relativ noi, adică făcute după cel de-al doilea război mondial. Austeritatea este atotstăpânitoare în biserica mănăstirii Maria Laach. Câțiva turişti fotografiază monumentul lui Heinrich II, având statuia sa deasupra. Pe întunericul care este în biserică le urez noroc să le iasă ceva. Lumina se lupta din greu să răzbată prin ferestrele mici, acoperite cu vitralii, tot de producție postbelică. În micuța capelă unde credincioşii aprind câte o lumânare este o Pieta, datata sec. al XV-lea. Biserica are mai multe mozaicuri, majoritatea create în anii 1900. Ies puțin dezamăgit de interiorul văzut, dar cred că mă gândesc prea mult la exuberanța artei din bisericile italiene şi spaniole. Comparativ cu exteriorul care-ți înflăcărează viziunile, interiorul pare de-a dreptul sărăcăcios.

În apropierea bisericii este magazinul de flori. Aici găsesc cu adevărat aglomerație, toată lumea vrând să cumpere flori, ghivece, semințe, îngrăşăminte, etc. S-ar parea că magazinele de specialitate au dispărut din zonă. Vizitez şi magazinul mănăstirii. Aproape este mai mare decât biserica, dar nu-i prima mănăstire germană unde găsesc un spirit comercial extrem de dezvoltat. Vinuri, gemuri, cărți, broşuri, vederi, obiecte de artă religioasă, toate la prețuri... de obiectiv turistic. Şi nu duc lipsă de clienți absolut deloc. Nu pot să plec cu mâna goală şi cumpăr câteva cărți poştale şi o cruce din sticlă colorată pentru colecția Şefei.

Drumul de întoarcere trece prin aceleaşi locuri. Însă acum sunt mult mai obosit şi nu mai am chef de admirat peisajul. În concluzie, Maria Laach este o bijuterie arhitectonică, dar interiorul este departe de a impresiona. Peisajul superb în care se află mănăstirea, zona de agrement adiacentă şi apropierea de valea Rinului sunt argumente în plus pentru o vizită.

Să aveți un drum frumos în față.


---
Trimis de Radu Tudoran in 02.06.16 13:17:42
Validat / Publicat: 02.06.16 14:56:46
VIZUALIZĂRI: 2052INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în GERMANIA.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Radu Tudoran); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Drumul a fost frumos prin tinutul Eifel
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 35300 PMA (din 37 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
INFO: membrii AmFostAcolo beneficiază - in cadrul sistemului de Privilegii - de preţuri particulare pentru vacanţa în această destinaţie - negociate direct cu tour-operatorii sau cu proprietarii.
  • Verifică: solicită o ofertă personalizată

  • ECOURI la acest articol

    6 ecouri scrise, până acum

    ANILU [02.06.16 15:27:42] »

    @Radu Tudoran - E bine că ai pus o poză şi cu tine, ca să ştim şi noi cu cine stăm de "vorbă".

    Felicitări pentru efortul depus pentru drumul făcut cu bicicleta, chiar dacă a fost solicitant, cum ai spus şi tu, a meritat.

    Din pozele ataşate de pe traseul tău, se vede cum totul este aliniat (grâu, rapiţă), la nemţi, la ei nu există un fir de bălării?

    Toate cele bune.

    Radu Tudoran CONS. ONORIFIC AFA / GERMANIA [02.06.16 16:12:12] »

    @ANILU: Cred ca si balariile sunt asezate tot ordonat, pe specii si subspecii.

    zlatna [02.06.16 18:26:41] »

    @Radu Tudoran - Foarte bun articolul. Ma bucur ca sa nimerit sa va acord eu votul pentru superbonus. Felicitari si din partea mea pentru propaganda mersului cu bicileta. Inca nu am ajuns in Germania dar din pozele dv. zona este frumoasa iar despre biserica ce sa mai zic decat foarte frumoasa. Chiar, cati kilometri ati facut cu bicicleta?

    Va doresc concedii placute.

    Radu Tudoran CONS. ONORIFIC AFA / GERMANIA [03.06.16 00:08:17] »

    @zlatna - Este o placere sa mergi cu bicicleta pe acolo. Pe orizontala ar fi vreo 15 km dus, deci cam 30 km in total. Sincer, este putin, dar considerand si diferenta de nivel, m-a cam ofilit. In mod normal pedalez 50-60 km pe o bicicleta veche cu doar o viteza (incet), numita Camila. Am incercat s-o fac celebra si cred ca in momentul de fata este cea mai cunoscuta bicicleta de pe AFA

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    mishu [03.06.16 10:51:34] »

    Nu pot decat sa spun ca m-am bucurat citind acest articol, iar cand a venit vorba de poze ma gandem ca erai prea ofilit dupa atata mers pe bicicleta ca sa mai faci poze, insa am inteles pana la urma ca a fost vorba de o eroare tehnica.

    Cat despre Camila, intr-adevar am citit articolele tale in care o extenuezi (e intr-adevar cea mai cunoscuta bicicleta de pe AFA), insa te felicit pentru asta.

    Pana la urma cred ca a meritat din plin sa insisti in a ajunge la destinatie si sa te bucuri de frumusetile intalnite in drum.

    Felicitari, votat cu placere.

    Radu Tudoran CONS. ONORIFIC AFA / GERMANIA [03.06.16 13:16:18] »

    @mishu - Pe acolo este o placere sa mergi cu bicicleta. Doar ca mai au si dealuri, si nici Camila nici eu, nu suntem prea tineri.

    Sa-i fac cont pe AFA si Camilei?

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    ANILU, mishu, Radu Tudoran, zlatna
    Alte impresii din această RUBRICĂ:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
    pagină generată în 0.0845160484314 sec
    ecranul dvs: 1 x 1