ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 25.01.2017
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Călăraşi
ÎNSCRIS: 12.09.15
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
SEP-2016
DURATA: 1 zile
single

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
95.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

La pas pe Valea Rinului

NB: Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

În căutarea lui Loreley

TIPĂREȘTE URM de aici

Motto: Eu nu ştiu ce poate să fie / Că-mi sună mereu în urechi / În veşnica melancolie / Un basm din zilele vechi. (Heinrich Heine - Loreley)

Am pornit s-o găsesc pe celebra Loreley călare pe mârțoaga mea olandeză, potcovită cu aceleaşi cauciucuri uzate, dar nechezând vesel din claxonul ei trandafiriu. Stânca în sine nu mă impresionează şi nu m-a impresionat nici acum zece ani, când am văzut-o întâia oară. Poate faptul că o întâlnesc de două ori pe săptămână contează, dar după ce admiri defileul Dunării la Cazane, o stâncă, chiar cu nume celebru, nu-ți mai atrage atenția, ci cel mult curiozitatea. Iar curiozitatea mea s-a evaporat de mult.

Am traversat Rinul pe la Boppard, cu un bac veşnic tânăr, şi m-am înscris pe pista de biciclişti spre Kamp-Bornhofen. Localitatea are aceeaşi caracteristică precum numele, adică este lungă, ocupând spațiul îngust dintre coline şi Rin. Nu-i acord prea multă atenție căci am străbătut-o de mai multe ori şi ştiu că sunt nenumărate oferte de cazare în clădiri apărute pe vremea când o cămaşă adevărată era țesută cu fir de oțel. Principala ei atracție este perechea de castele numită ca în telenovele "Frații învrăjbiți". Am citit şi am auzit mai multe poveşti legate de aceasta, toate având drept numitor comun "doi frați - avere", diferența constând în "iubită-soră". Sfârşitul era hamletian, adică murea toată lumea. În realitate nu s-a găsit nici o dovadă a existenței vreunui conflict între cele două cetăți. Dar parcă s-a găsit vreun palat în Itaca, unde ar fi sălăşuit Ulise cu fidela sa Penelopa.

Fiind proaspăt ca roua dimineții am urcat țanțoş până la primul castel, Burg Sterrenberg. Că a fost zidit în sec. al XI-lea sau al XII-lea nu s-a stabilit clar, în schimb clar era programul care spunea că terasa este închisă miercurea. Într-un şopron, alături de alte tinichele de muzeu, se odihnea muza pe patru roți a lui Wilhelm Maybach. O s-o vedeți in poza nr. 11. Am renunțat să mă "hidratez" cu un vin cavaleresc şi am urcat în turnul cel alb şi crenelat din dotarea castelului pentru a admira valea Rinului.

Drumul din parcarea unui castel în a celuilalt este cât se poate de bun, semn că ostilitatea a rămas mult în urmă. Burg Liebenstein este în prezent hotel şi dacă doriți să înnoptați precum un cavaler în armura aici este locul ideal. Mobilierul greoi, dar sculptat cu măiestrie, imaginea idilică ce se deschide deasupra Rinului sunt argumente de necontestat. Şi sunt sigur că la spălătorie au anticoroziv. Puțin mai sus de intrarea în hotel este turnul. Într-un coşuleț se lasă 1 euro neimpozabil şi se urcă scarile. Am intrat în turn mai mult pentru palmares, imaginea bătrânului fluviu fiind aproape aceeaşi. Coborârea la şosea am făcut-o prin pădure, țopăind din piatră în piatră, ca în anii tinereții, când eram subțire şi umblam pe drumuri de munte.

Pedalez înflăcărat, de căldura care topeşte asfaltul, până în cătunul numit Ehrenthal. În acest loc toți ghizii povestesc cu candoare că un singur om este poştaş, pompier, pastor şi cârciumar. Mai mult, biserica este zidită de cârciumă, accesul făcându-se prin aceasta din urmă. Pentru eficientizarea împărtăşaniei probabil. Am găsit aparent ciudata simbioză de clădiri închisă şi nu am putut să aprofundez informația. În schimb pe perete o placă amintea că Mozart, pe când era copil, a poposit aici şi aceasta m-a făcut să văd locul cu alți ochi.

Scurtă pedalare, cât timp soarele îşi aruncă sulițele înspre mine, până la Wellmich, unde parchez la poalele unui copac matusalemic. Încep urcuşul la Castelul Thurnberg, cunoscut de toată lumea drept Burg Maus (Castelul Şoarecelui), cu speranța că poate o fi deschis. Însă la fel ca Ştefan cel Mare mă lovesc de poarta zăvorâtă. Şi dacă marele voievod a fost ținut pe afară, nu-i nici o ruşine să fac cale întoarsă fără să intru în castel. Am citit că fiind proprietate particulară s-a specializat în nunți, serate muzicale şi evenimente mondene, alte oportunități de vizitare neexistând încă.

Orăşelul St. Goarhausen mă întâmpină cu asfaltul sfârâind de căldură. Traficul devine mai intens, datorită trecerii de ferry-boat. Vechi hoteluri, rămase de izbelişte, reflectă gloria de altădată a localității. Mă strecor cu uşurință printre vehiculele asteptând traversarea Rinului şi caut drumul spre Katz Burg. Numele castelului n-are nimic de-a face cu pisica (Katze însemnând "pisică" în limba germană), fiind o prescurtare de la Katzenelnbogen, numele familiei care l-a construit prin sec. al XIV-lea. Puteți trage astfel concluzia că şi numele de Castelul Soarecelui a apărut ca un răspuns la cel al Pisicii. Asemeni multor castele principala atribuție era taxarea celor care făceau comerț de-a lungul văii Rinului. Asediat, distrus, reparat, extins, se vede adus în stadiul de ruină în 1800, datorită sau din cauza armatei franceze conduse de Napoleon. După aproape o sută de ani, avântul romantic care a cuprins Germania îl readuce la forma şi gloria de odinioară. Din nefericire, acum mai mult de un sfert de secol a fost achizitionat de o firmă japoneză. Citind că în prezent este hotel am încercat să intru, măcar pentru o scurtă privire. Dar după urcuşul destul de obositor m-am trezit în fața unei porți ferecate, unde eram avertizat, în trei limbi de circulație internațională, că-i proprietate privata şi nu se vizitează. Am urcat pe munte mai sus, având dorința surprinderii unei imagini a interiorului curții. Din nefericire n-am reuşit decât să mă zgârii printre copaci încercând să fotografiez ceva. Cu durere în suflet am pornit pe drumul de întoarcere spre oraş.

Câteva sute de metri mai departe de Sankt Goarhausen începe poteca spre vârful stâncii Loreley, pornirea fiind din apropierea unui mic magazin "Kiosk". Cu mâna pe inimă recunosc că după urcuş aveam limba mai lungă decât cravata, dar nu datorită diferenței de nivel, ci a vârstei. Locurile arătau aşa cum le ştiam, adică aceeaşi terasă, aceleaşi suveniruri, doar musafirii erau mai puțini, căci nici un autocar nu se vedea în parcare. Am regăsit tronul tăiat în piatră, unde alți turişti se imortalizau pentru eternitatea memoriei telefonului, iar platforma steagurilor era pustie, nimeni nefiind interesat de peisaj. Pe o placă am citit că mă aflu la 125 metri deasupra Rinului şi la 193,14 metri deasupra nivelului mării. Am făcut nişte fotografii, deşi soarele mi se punea contra, şi am mers s-o salut pe celebra nimfa, împietrită şi albicioasă, cu capul cam mic, dar cu părul foarte lung, cu un sân delicat, lăsat la vedere pentru admiratorii eternului feminin. Cum vizitele scurte sunt cele mai plăcute, am refăcut drumul în jos spre apa Rinului. În acest punct trebuie să mărturisesc că am comis o greşeală şi ar fi trebuit de la Castelul Katz să caut drumul spre Loreley pe culmea dealului, scutind o grămadă de calorii. Deci învățați din greşeala mea .

La poalele stâncii, o limbă de pământ se prelungeşte de-a lungul fluviului câteva sute de metri. În capătul ei o altă statuie, de această dată din metal, o reprezintă pe frumoasa nimfă. De pe posteriorul impozant am aflat că sculptorul se numeşte Guss Strehle, iar muza inspiratoare Natascha Jusupov, un nume cu rezonanță slavă. Nu-i nici o surpriză, statuia mustind a senzualitate. Stau la rând să fotografiez căci doritorii sunt mulți. Gurile rele spun că a doua statuie a apărut pentru ca turiştii de pe navele de pasageri să o poată vedea pe Loreley direct de pe puntea navelor, în timpul croazierei. Cert este că pe aproape toate navele cu turişti, la trecerea prin acest punct, se poate asculta din toate difuzoarele marele hit "Ich weiss nicht was soll es bedeutet" spre "bucuria" celor din campingul de pe malul opus stâncii, care beneficiază de acest cantec în ritmul în care şi noi ascultam "Magistrala albastră" în anii de dinainte de '90 ai Radio Vacanței.

Reîntors în St. Goarhausen caut un loc ştiut dinainte. Desigur nu biblioteca. Turnul alb al oraşului, bătrân de circa trei secole, care adăposteşte şi aşa-zisul Muzeu Loreley, este sediul unui restaurant intim, unde poți degusta vinuri locale, mai vechi sau mai noi. Terasa sa, amplasată la umbra terasamentului căii ferate, îmi oferă cadrul perfect pentru o refacere absolut necesară. Mai mult, sunt la curent şi cu ce trenuri trec în susul şi în josul Rinului. Oferta localului este diversă, cuprinzând riesling, spätlese, vinuri seci, demiseci sau dulci, produsele oferite putând satisface gusturile turistului însetat. Prețurile sunt accesibile chiar şi unui român care trăieşte din salariu (vezi poza 24 drept argument), aşa că-mi ofer două pahare de vin, din ani diferiți, care să facă să-mi dispară oboseala. Pedalatul spre "acasa" n-a fost uşor, căci vinul nu s-a dovedit a fi un energizant pentru mine. Dar micile plăceri cer şi ele sacrificii.

Să aveți un drum frumos în față.


---
Trimis de Radu Tudoran in 25.01.17 10:24:00
Validat / Publicat: 25.01.17 15:04:12
VIZUALIZĂRI: 2551INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în GERMANIA.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Radu Tudoran); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 64300 PMA (din 49 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
INFO: membrii AmFostAcolo beneficiază - in cadrul sistemului de Privilegii - de preţuri particulare pentru vacanţa în această destinaţie - negociate direct cu tour-operatorii sau cu proprietarii.
  • Verifică: solicită o ofertă personalizată

  • ECOURI la acest articol

    14 ecouri scrise, până acum

    mishu [25.01.17 15:19:48] »

    @Radu Tudoran: Felicitari pentru articol precum si pentru destinatia descrisa. Cat despre poze, mai are rost sa comentez???

    Felicitari, votat cu mare placere.

    Radu Tudoran CONS. ONORIFIC AFA / GERMANIA [25.01.17 15:41:57] »

    @mishu: Multumesc pentru aprecieri. In acele locuri am intalnit multi romani, din pacate extrem de putini fiind in vacanta. Iar Valea Rinului nu mi se pare a fi un loc doar pentru premianti

    Dan&Ema [25.01.17 18:17:21] »

    @Radu Tudoran: Loreley asta mi-a dat multe batai de cap la orele de germana, ceea ce nu pot spune despre concursul inter scoli pe tema "Toate panzele sus"- domnule "Radu Tudoran", concurs pe care mi-l amintesc si astazi cu maxima placere.

    Mi-a placut calatoria ta pe Rin in cautarea lui Loreley. Acum a fost mai fain decat la scoala.

    Radu Tudoran CONS. ONORIFIC AFA / GERMANIA [26.01.17 02:33:47] »

    @Dan&Ema: Si acum mai stiu primele strofe din Loreley. Si-n romana si-n germana. Si neuronul meu zvapaiat nu ma lasa sa fiu premiantul cu coronita.

    webmaster [26.01.17 09:43:26] »

    Articolul este selectat ca fiind "de interes turistic crescut" (dintr-o destinaţie inedită sau de la care nu avem impresii recente).

    Beneficiază în consecinţă de un spor de punctaj la voturile FB/FU şi B/U (eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

    abancor CONS. ONORIFIC AFA / GERMANIA [26.01.17 09:57:33] »

    Domle, da ai alergat ceva! De la un castel la altul.

    De cînd pîndeam reviewul ăsta! După Boppard ai cîrmit-o pe Malta și îmi pierdusem speranța că o să citesc despre Kamp-Bornhofen, conform „teaser”-ului lansat de tine în discuția noastră de la reviewul despre Boppard

    Io nu știam legenda celor 2 castele din K-B. Deși am fost cazat în localitate, gazda ne-a recomandat să vizităm (castelul) Marksburg, ca fiind cel mai bine păstrat, și n-a suflat o vorbă despre conflictul telenovelistic de pe plan local. O fi fost din vreuna din tabere, mai știi...

    Mișto faza cu muza lui Maybach.

    Radu Tudoran CONS. ONORIFIC AFA / GERMANIA [26.01.17 10:20:45] »

    @abancor: N-am scris imediat caci am fost prins cu alte activitati creatoare (serviciul, evident). Marksburg este intr-adevar mult mai vizitat. Am stat la coada vreo ora si ceva pana am intrat. Sunt multe grupuri organizate si au prioritate. La castelele din K-B s-au orientat spre cazare-masa. Si nu duceau lipsa de musterii.

    Pana la urma, intre o bere pe terasa de sus si privitul cu extaz a unor oale si fieratanii de acu' o suta de ani ce ai alege?

    elviramvio [26.01.17 13:01:39] »

    @Radu Tudoran:

    Ieri am citit articolul, nu am avut rabdare pana azi. Azi m-am delectat cu pozele si in timp ce le admiram, mi-am amintit ca cea mai frumoasa traducere in romana a poeziei Loreley a facut-o St. O Iosif.

    Cum am mai spus, imi plac articolele tale. Sper sa scrii mult pe aici.

    O zi frumoasa!

    Radu Tudoran CONS. ONORIFIC AFA / GERMANIA [26.01.17 15:34:47] »

    Motto-ul cred ca este traducerea lui St. O. Iosif. Mi-a ramas in cap de foarte multi ani si "imi suna mereu in urechi". Acasa am o alta traducere: "Ma-ntreb ce-ar putea sa insemne / Mahnirea din sufletul meu / E-o veche poveste pesemne / Ce-mi staruie-n minte mereu", semnata I. Cassian-Matasaru.

    Mai scriu cate ceva desi pe mine nu ma cunoaste prea multa lume. Si nici FB nu am

    elviramvio [26.01.17 16:19:23] »

    @Radu Tudoran:

    Asa este, motto-ul este traducerea lui Iosif. Si lasa "mahnirea din sufetul" tau, esti deja un nume frumos pe AFA, zau.

    O zi frumoasa!

    iulianic [27.01.17 11:41:38] »

    @Radu Tudoran: Frumoasă plimbare, frumos articol! Felicitări! Am trecut și eu pe Valea Rinului, am văzut castelele despre care ne povestești, le-am ascultat legendele, dar numai din autocar. Timpul și programul nostru nu ne-au permis nici măcar scurte escaladări pentru a ne apropia de vreunul.

    Chiar în fața stâncii Loreley, pe partea opusă, am făcut un popas pentru relaxare și contemplare a legendarei stânci. Îmi imaginam ce frumos se vede Valea Rinului de acolo, de sus.

    Îți doresc să ai "un drum frumos în față" întotdeauna și mai ales atunci când ai de pedalat!

    Radu Tudoran CONS. ONORIFIC AFA / GERMANIA [27.01.17 22:51:00] »

    @iulianic: Din pacate cei mai multi turisti nu au timp sa "aprofundeze" castelele si micile orase care se insira intre Koln si Mainz, sa deguste vinul care se face aici, sa cunoasca istoria locurilor.

    Cum am sansa sa petrec cam 4-5 luni pe an aici, scriu si eu ce impresii mi-au facut excursiile.

    Pe toate navele de pasageri la trecerea pe langa stanca Loreley se aude cantecul "Ich weiss nicht was soll es bedeuten". Pot sa-l cant si eu acum In autocar se intampla la fel?

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    iulianic [29.01.17 11:27:16] »

    @Radu Tudoran: Nu, în autocar nu se cântă "Ich weiss nicht was soll es bedeuten" la trecerea pe lângă stânca Loreley. Ai marele avantaj că-ți poți petrece 4-5 luni pe an în acea zonă frumoasă. Ar fi fost păcat să nu o aprofundezi și să nu ne împărtășești și nouă dintr-o experiență de care nu mulți au parte.

    Am găsit și am ascultat "Ich weiss nicht was soll es bedeuten" pe internet. Nu crezi că este potrivit ca atașament la articolul tău?

    Radu Tudoran CONS. ONORIFIC AFA / GERMANIA [29.01.17 18:06:00] »

    @iulianic: Mai potrivit nu se poate. Poate doar in interpretarea mea

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    Dan&Ema, elviramvio, iulianic, mishu, Radu Tudoran
    Alte impresii din această RUBRICĂ:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
    pagină generată în 0.0883209705353 sec
    ecranul dvs: 1 x 1