VI. O zi „nebună” în Palatul Nymphenburg

TIPĂREȘTE

Trebuie sa recunosc faptul ca nu prea sunt adepta muzeelor. Nu stiu de ce dar prefer sa ma plimb printre stradute, sa merg intr-un parc, sa fotografiez cladiri, sa vizitez biserici si asa mai departe. Dar sa ma vad „inchisa” intr-un muzeu/palat? Nu prea...

Dar de data aceasta am facut o exceptie. Am spus ca trebuie sa vizitam acest palat ca un muzeu. Doar ca nu credeam ca sunt in stare sa petrec aproape o zi intreaga intr-un astfel de loc. Dar am facut-o si pe asta si nu regret deloc. Experienta a fost una chiar extrem de placuta iar timpul a trecut pe nesimtite.

Toata „aventura” sau „nebunia” daca ii pot spune asa a inceput intr-o dimineata mohorata si destul de rece. Ne-am decis sa vizitam ceva unde sa stam inauntru, sa nu ne fie frig si sa nu ne plimbam pe afara.

Asa am ajuns noi sa vizitam Palatul Nymphenburg sau palatul cu Nimfa cum ii spuneam eu, numele fiindu-mi destul de greu de pronuntat, hehe.

Am decis ca este mai bine sa mergem cu masina deoarece aveam si GPS si eram sigure ca vom gasi loc de parcare si asa a si fost.

Palatul Nymphenburg este situat la vest de Munchen si a fost comandat în 1664 de către electorul Ferdinand Maria și Henriette Adelaide de Savoia pentru a sărbători nașterea fiului său, Maximilian Emanuel. Pavilionul central a fost finalizat în 1675.

Dar, 5 generații de conducători Wittelsbach au fost implicați în construirea acestui castel baroc (1664-1757). Pentru o lungă perioadă de timp, palatul a fost reședința de vară preferată a conducătorilor Bavariei. Regele Max I Iosif a murit acolo și stră-nepotul regelui Ludovic al II-lea s-a născut acolo.

Dupa ce am parcat masina abia asteptam sa ajung si mai aproape. In fata era un mic lac, unde lebedele se plimbau in voie. Le-am fotografiat de aproape, a fost o senzatie nemaipomenita. In afara de lebede erau multe alte pasari si vietuitoare pe lac.

Program:

Pentru Palatul Nymphenburg, + Marstallmuseum cu muzeul cu portelanuri:

Din aprilie pana pe 15 octombrie: 9:00-18:00

16 octombrie pana in martie: 10:00-16:00

Amalienburg, Badenburg, Pagodenburg si Magdalenenklause

Din aprilie pana pe 15 octombrie: 9:00-18:00

16 octombrie pana in martie: inchis.

Bineinteles ca noi am avut ghinionul de a le prinde inchise, dar acesta cred ca este un semn pentru a reveni acolo.

Parcul este deschis dupa cum urmeaza:

Ianuarie-martie, noiembrie, decembrie: 6:00-18:00

Aprilie și octombrie: 6:00-20:00

Mai-septembrie: 06:00-21:30

Pentru a intra in parc nu se plateste nici o taxa.

Cand am ajuns la casa de bilete bineinteles ca ne-am bucurat sa aflam ca exista ghid audio. Eram deja invatate de la castelul cu lebada (Neuschwanstein) cu audio guide si tare mult ne placuse. Ghidul audio se plateste extra la casierie si se ia din alta parte, de la o doamna extrem de amabila care mi-a dat vesti bune: fotografiatul este permis in palat, dar fara blit.

Audio guide-ul este disponibil in limba germana, engleza, italiana franceza, spaniola, rusa, chineza si japoneza.

Pret de intrare:

Bilet combinat:

*1 aprilie- 15 octombrie

11.50 €

*16 octombrie- 31 martie

8.50 €

Acesta este un fel de bilet combinat si include vizitarea palatului Nymphenburg, Marstallmuseum (trăsuri și sănii), Muzeul cu porțelanuri și palatele din parc (Amalienburg, Badenburg, Pagodenburg, Magdalenenklause - pe care noi le-am prins inchise) .

Noi am ales pentru acest tip de bilet, dar mai exista si altele dupa cum urmeaza:

*Doar palatul Nymphenburg

6 €

* Marstallmuseum si Muzeul cu porțelanuri

4.5 €

Apoi, incetisor ne pregateam sufleteste pentru a intra in palat.

Magazinul de suveniruri este la parterul pavilionului central si tot de acolo ne-am cumparat biletele si tot de acolo am urcat pe niste scari (lateral dreapta) pentru a ajunge in palat. Aceasta este cea mai veche parte a palatului.

Trebuie sa va spun de la inceput ca a lua un audio guide este o idee buna, asta daca intelegeti limba engleza (sau limba pe care o sa o alegeti ptr audio guide) 100%. Ghidul audio mi-a dat extrem de multe informatii, informatii pretioase si nepretuite... dar muuulte. Spre sfarsitul turului eram deja obosita, mana imi tremura, urechea ma durea si asa mai departe.

Dar ca incep cu inceputul si anume prima camera in care am intrat: Sala Mare- turul de acolo incepe.

Oau... fara cuvinte... m-am simtit ca o printesa intr-un castel. Nefiind nici foarte multa lume am avut posibilitatea de a fotografia in voie tot ce puteam curprinde cu ochii.

Aceasta era o sala de bal in stil rococo, cu candelabre imense. La un moment dat ma durea gatul de la atata uitat in sus, dar ghidul imi dadea informatii extrem de interesante legate de picturile din tavan, astfel incat trebuia sa le privesc pentru a intelege tot.

Aceasta sala s-a pastrat in intregime la forma initiala si a rămas neschimbată din 1758. Cu excepția stergerii prafului si a micilor imbunatatiri sala nu a fost „atinsa” de nimeni, astfel încât acesta a fost păstrata ca o cameră rococo autentica.

Uriașa pictura din tavan/plafon descrie cerul olimpic, care simbolizează datoria conducătorului de a aduce și de a primi pace. Aceasta fresca este elaborată de Johann Zimmermann și fiul său Franz.

Dupa ce am admirat fiecare particica a acestei incaperi, am putut observa o doamna, imbracata ca o regina iar in jurul sau multi copii. Curioasa din fire am dorit sa vad ce se intampla acolo si am aflat. Contra unei sume de bani, aceasta doamna face tururi speciale pentru copii. Un tur de genul acesta dureaza cam o ora iar la final copiii sunt imbracati ca printi si printele, le sunt facute poze si asa mai departe. Un cadou minunat pentru copii, plus ca invata pe intelesul lor doar lucrurile cele mai importante.

A doua incapere: North Salettl (anticamera)

Si aceasta era o camera viu colorata, cu fresce si decoratii superbe.

După revenirea sa din exil din Franța, în 1715, Max Emanuel si-a dedicat timpul pentru a decora aceast palat. Aceasta a doua camera este un exemplu intact al stilului francez de design interior la momentul respectiv. Trofeele de arme sculptate pe instrumente muzicale, vaze, oglinzi si asa mai departe.

Imaginea de pe tavan, din centru, a fost pictata în timpul primei perioade de construcție, în jurul anului 1675. Este o opera a artistului venețian Antonio Zanchi și imaginea o prezinta pe Ceres, zeița agriculturii.

Ghidul audio este extrem de inteligent ca sa spun asa. Intr-adevar, apasam tasta 1 pentru camera x, tasta 2 pentru camera y si tot asa, dar daca doream informatii suplimentare eram ghidata spre a apasa alte cifre si astfel puteam afla aproape orice informatie o doream. La inceput, am ascultat toate informatiile posibile, fiecare pictura aproape era explicata, fiecare vaza sau obiect din incapere avea o istorie.

A treia incapere: anticamera 2

O camera viu colorata, predominand culoarea violet. In aceasta incapere se afla portretele copiilor lui Max Emanuel, acestea fiind pictate in 1717 de artistul Joseph Vivien. Un alt tablou il prezinta pe Prințul Karl Albrecht aflat la vanatoare.

Exista si niste portrete mai mici in incapere ale frațiilor sai: Philipp Moritz și Ferdinand Maria în armură, Klemens ca episcop, Johann Theodor cu un glob si Maria Anna Carolina, sora sa, care ulterior, a devenit călugăriță.

Ce m-a impresionat pe mine in mod deosebit in aceasta incapere a fost masa din marmura nearga, decorata cu pietre pretioase. Aceasta a fost un cadou de la familia Medici din Florenta.

Tavanul, bineinteles ca era pictat (de catre Johann Anton Gumpp) si il reprezenta pe zeul războiului Marte.

A patra incapere: Bedchamber (dormitorul)

De data aceasta am fost “primita” cu o culoare galbena. Este de fapt matase galbena si aceasta a fost recent reconditionata in 2014 dupa modelul original.

Această suită servea ca apartament pentru oaspeti. Camera a fost decorata in jurul anului 1803.

O pictura mare ni-l prezinta pe Peter Jakob Horemans, in camera mai aflandu-se cateva portrete ale unor doamne...

Nelipsitul tavan este si acesta derocat si o reprezinta pe zeita marii Thetis și datează din 1674.

A cincea incapere: Cabinetul

O camera micuta, unde nu am avut acces, in fata camerei fiind o bara de protectie. Oricum, asta nu m-a impiedicat sa fac poze si sa surprind toate elementele care imi erau prezentate in ghidul audio.

Cabinetul este în stil rococo si a fost construit în 1764. Doua scaune, o masuta de lucru si un tavan superb, care de data aceasta nu mai era pictat, de el atarnand un candelabru superb.

Dupa aceea a trebuit sa facem stanga imprejur si sa ne intoarcem prin aceleasi camere ajungand pe un hol superb, reprezentand galeria de nord. Bineinteles ca si aici audio guide-ul a dorit sa ne „retina” cateva minute cu informatii pretioase, fiecare tablou avand o istorie intreaga in spate.

Aceasta galerie a fost folosita pentru intrarea în apartamentul lui Max Emanuel (acum intrarea nu este permisa sau deschisa publicului) astfel incat am putut admira doar acel hol imens cu tablourile sale.

Majoritatea tablourilor ne prezinta palatul si gradinile palatului. Intr-un tablou este pictata o scena ciudata si anume: ceremonia casatoriei. Pe acel lac multe barci, caini in apa care practic sunt la vanatoare de rate. Se pare ca in trecut cam asa erau tinute ceremoniile.

Ciudat!

Dupa aceea am mers din nou la "punctul zero" si anume am ajuns in prima incapere, in Sala Mare. De acolo am intrat din nou in alta incapere, a sasea (daca stau bine cu matematica si nepunand la socoteala holul): o alta anticamera.

Aici, pictura din tavanul camerei este dedicată lui "Cybele", mama pământului. Pe pereții laterali, care sunt acoperite cu damasc roșu, sunt două tablouri mari ale familiei electorale, reprezentate ca figuri din mitologia antica.

A saptea incapere: dormitorul

Aici m-am lovit de o culoare verde... in palat mai exista si alte dormitoare pe langa acesta. Imaginea din tavan o reprezinta pe zeita Flora, o fresca realizata de Joseph Werner. Patul imperial care arată funcția inițială a camerei este dintr-o perioadă ulterioară.

Deasupra semineului se afla o pictura realizata de François Roettier care ni-l prezinta pe

Max Emanuel reintorcandu-se din exil din Franța, în 1715.

Este o camera intunecoasa care ma „zgaria” la ochi si nu imi pot imagina cum cineva a putut locui sau dormi acolo.

A opta incapere: Cabinetul Chinezesc

Am mai avut un cabnet si inainte, acesta este al doilea. Acestea au fost reproiectate în 1763-1764 sub conducerea lui Francois Cuvilliés.

Aceasta incepere mi-a placut in mod deosebit. Este micuta, din nou, accesul nu mi-a fost permis dar mi-a placut extrem de mult.

Peretii camerei sunt acoperiti cu un fel de panouri chinezesti, acestea reprezentand scene dintr-o nuvela chinezeasca. Aceste „panouri” daca le pot spune asa sunt facute din portelan, create de catre Johann Härringer.

Tavanul nu putea lipsi din peisaj, fiind decorat cu ornamente arhitectonice în relief.

o incapere superba.

Dupa aceea am facut din nu stanga imprejur, am ajuns din nou in camera nr 6, de acolo indreptandu-ne spre incaperea nr 9 : galeria de sud.

Am trecut destul de repede, deoarece eram deja obosita de la atatea informatii. Am admirat incaperea, am stat putin jos (sunt niste scaune foarte bine pozitionate cam in fiecare incapere).

Si spre fericirea mea am ajuns la incaperea a zecea, care m-a fascinat si care cred ca este cea mai celebra incapere din castel dupa Sala Mare: Salonul / Galeria cu „frumuseti” a regelui Ludwig I

Inca din 1726 pavilionul sudic al palatului a fost rezervat femeilor regale din Bavaria.

In germana aceasta incapere este denumita Schönheitengalarie (Galeria cu frumuseti).

Pereții sunt umpluti cu portretele a 36 de fete alese de regele Ludwig I și pictate de Joseph Stieler intre 1826-1850.

Spre fericirea mea, ghidul audio nu avea butoane pentru fiecare femeie in parte, astfel incat nu am stat o ora in aceasta incapere.

Oricum eram fascinata de tot ceea ce descopeream, adevarate bogatii informationale, dar era deja prea mult pentru mine.

Totusi, aceasta camera m-a intrigat, astfel incat am incercat sa fiu cat mai atenta la ce mi se spunea.

Bunul rege a vrut sa fie pictate doar cele mai frumoase femei, indiferent de unde proveneau. Acum nu mai conta stratul societatii ci sa fie frumoase. O sa amintesc totusi cateva portrete ale unor femei celebre sau nu foarte celebre dar care pe mine m-au impresionat in mod deosebit, si datorita frumusetii dar si datorita povestii din spatele frumusetii.

Peste tot este mentionata Lola Montez dar mie una nu mi s-a parut deloc frumoasa.

Numele ei adevărat era Maria Dolores Elisa Gilbert, fiica unui irlandez

locotenent. Aceasta a fost dansatoare spaniola si cauza revoluției de la 1848, când Ludwig I a fost forțat să abdice.

Cornelia Vetterlein - ea a fost fiica consilierului de stat bavarez și s-a căsătorit cu

Baronul Franz Ludwig von Kunsberg. Cele mai multe dintre picturile din Galerie au un fundal anume dar Cornelia are in spate un castel. Pentru a se potrivi cu acel castel, ea este descrisă ca Doamna germană tradițională a Castelului.

Charlotte von Hagn- aceasta era actrita si avea un talent deosebit. Frumusetea ei, purtarea blândă, spiritul și farmecul ei erau atracția principala a petrecerilor si ea a devenit amanta lui Franz Liszt, care a numit-o "concubina a doi regi".

Anna Hillmayer - a fost fiica unui comerciant de carne din Munchen. Ea a murit necăsătorita la vrsta de 35 de ani. Ea este prezentata in galerie ca purtând tradiționalul costum din Munchen, o frizură... ciudata zic eu si cu o carte de rugăciuni în mana, aflandu-se in fața Bisericii Frauenkirche, ca un simbol al pietății.

Helene Sedelmayer- Ea a fost fiica unui cizmar din Munchen și a devenit cunoscuta

regelui Ludwig când aducea si ii aprovizina pe copiii regelui cu jucarii. Regele a avut portretul ei când ea avea numai 18 ani.

Helene s-a căsătorit mai târziu cu valetul regelui și împreună au avut 10 copii.

Marianna- Marquesa von Florenzi- Ea a fost o aristocrată italiană și un traducător bine-cunoscut. Fiica contelui de Ravenna, Marianna a primit o educație bună,

devenind idealul feminin. Timp de 40 de ani, ea a fost amanta regelui Ludwig I și el a apreciat foarte mult sfaturile ei.

Katharina Botsaris - Katharina era de origine greceasca. Tatal ei a fost un luptător pentru libertate grec pe nume Markos Botzaris. A murit în lupta împotriva turcilor otomani în 1820. Fratele lui Katharina, Dimitrie, a fost educat la Munchen, și a fost consilierul de razboi al regelui Otto I al Greciei. Katharina a devenit doamna-în-așteptare pentru Regina Amalie a Greciei, și s-a căsătorit cu prințul George Karadjas în 1845, un general în armata greacă. În 1841, Amalie, Otto, și consilierii lor l-au vizitat pe regele Ludwig in Munchen. In timp ce Amalie urca in trăsură în Munchen, Ludwig a reperat-o pe Katharina. In pictura ea poarta costumul tradițional grecesc.

Ar fi multe de spus despre fiecare „frumusete” in parte, dar acestea au fost povestile care pe mine m-au incantat si femeile care mie mi s-au parut si frumoase dar in special avand o istorie deosebita.

Dupa accea turul nostru nu s-a ncheiat, ne-am conitnuat vizita cu incaperea nr 11:

Locul de studiu al reginei.

O masa rotunda din lemn pretios, incrustate cu elemente exotice si pietre pretioase. Busturile din bronz aurite pe picioarele mesei au reprezentat o adevarata sursa de inspirație pentru decorarea ulterioară a camerei în moda egipteana a erei napoleonice.

Incaperea nr 12: sala de asteptare

O camera extrem de mica, adiacenta camerei anterioare, este o parte din fosta camera a reginei. Ea are decor care datează din 1775.

Incaperea nr 13: sala de audienta a Reginei

Un mobilier elegant din mahon, adus la la Paris mi-a incantat privirile. Incaperea era simpla dar frumoasa.

Incaperea nr 14: Dormitorul Reginei

Se presupune ca aici, in acest dormitor s-a nascut Ludwig al II-lea.

Acest dormitor al Reginei Caroline are încă mobilierul său original. Din nou m-am lovit de o culoare verde. Camera era decorata interesant, cu mai multe obiecte personale ale reginei. Arata ca o camera normala. Nu era extrem de incarcata.

Toate camerele sunt incredibil de frumos ornate pastrandu-se majoritatea mobilierului original. Este surprinzător cât de aproape am putut ajunge la tot (desi peste tot sunt afise sa nu atingem nimic); nefiind lume m-am simtit ca intr-un tur privat. Timp de ore bune m-am lasat condusa de audio guide prin toate partile palatului si desi oboseala isi facea simtita prezenta nu am renuntat. Chiar mi-a placut si se vede, deoarece am si retinut multe informatii, pozele „graiesc” de la sine si in plus site-ul palatului m-a ajutat cu datele istorice (pe care nu prea aveam cum sa le tin minte pe toate).

Si pentru ca nu doresc sa va plictisesc foarte tare cu un articol extrem de lung, voi scrie un articol separat despre Muzeul cu portelanuri si Marstallmuseum.

P.S: din nou voi adauga o serie de poze ( fotografiatul fiind permis, am pozat tot ce am "prins" :D ) -sper sa fie cele mai interesante, in laptop am undeva la 350 de poze :D

---

VIZUALIZĂRI: 5131 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI