Giardino - super camping

TIPĂREȘTE

Așa că după o Florența vizitată slow. Iată-ne din nou călare pe GeRY cu destinația Marina di Massa, o stațiune de la țărmul Mării Tireniene despre care citisem pe ici pe colo, nu prea multe. Am ales-o pentru că era la o distanță bunicică de Cinque Terre, dar și de Pisa, iar în traseul nostru le inclusesem și pe una și pe alta. Nu aveam cazare, dar eram hotărâți să stăm cu cortul. A fost o solicitare expresă a puștiului nostru care mai trăise aventura campingului câteva nopți în Grecia, la Kavala și alte câteva prin România. Știam și că stațiunea are o șosea întreagă denumita Via dei Campeggi (șoseaua campingurilor), dar nu ni le imaginam înșiruite așa unul lângă altul, atât de bine dotate și atât de căutate. Ne-am tot uitat acasă pe net și am tot căutat, am găsit, dar ni s-a părut ciudat să rezervăm din țară locul de cort. Noi ca românii, las’ că vedem acolo, ne alegem la fața locului, auzi loc de cort rezervat??? . Acolo, SORPRESA!!! cum zice italianul, cele mai multe erau ocupate 100% doar era august. Puștiul și tati, care se documentaseră despre subiect, aveau și o serie de detalii la care țineau neapărat : să aibă copaci și umbră la cort, să aibă piscină, să nu aibă dușuri pe bază de monede, să fie aproape de mare, să, să, să...

A trebuit să mai renunțăm la pretenții și să acceptăm prima variantă în care găseam loc de TENDA PICCOLA (cort mic). După câteva ture bune, din care am înțeles de ce pe autostradă am trecut pe lângă sau ne-au depășit atât de multe rulote, am găsit locuri libere la CAMPING GIARDINO.

CAMPING GIARDINO – MARINA DI MASSA

Am vorbit la recepție, ne-au delegat un “ italiano vero ”, bronzat și extrem de zâmbitor, care călare pe o bicicletă ne-a spus să îl urmăm. Ne-am ținut cu mașina după el, pentru că tot campingul este de fapt un mic orășel, și ne-a arătat locurile libere. Erau copaci, deci aveam umbră, avea piscină, dar dușul era cu monede. Am zis DA, am rămas și ne-am apucat să montăm micuța casă de pânză. Asta pentru că în jurul nostru erau numai “ vile ” dacă este să numim așa multitudinea de imensități de corturi sau rulote cărora nu le lipsea nimic. De la rafturi de pantofi, veioze, ghivece cu plante, animale de companie, biciclete, pătuțuri până la televizoare inteligente și lustre.

Am plătit pentru o noapte 8 euro /adult, 6 euro/ bambini și 15 euro / locul de cort propriu zis unde avea loc și mașina.

Am aflat ulterior că italienilor le place la nebunie să se mute cu cățel și purcel în camping și o fac pentru o lună sau chiar 2. Vin cu mic cu mare an de an și par să se cunoască între ei, se știu, sărbătoresc că se văd, se sărbătoresc în fiecare seară, păreau o mare familie oricum. Doar câțiva eram pe acolo “ rătăciți ”, adică se stabileau pentru câteva nopți sau doar în trecere ca să facă un popas pe traseu. Italienii erau ancorați acolo și ne arătau pe bună dreptate ce înseamnă “ il dolce far niente”.

Știți cum se zice că cineva acolo sus te iubește, nu știu dacă în altă parte ar fi fost mai bine. Cele 4 zile (3 nopți) campate acolo au fost cu adevărat italiene.

La intrare în camping au un mic magazinaș super-aprovizionat. De la băuturi de toate felurile, pâine de toate felurile, prăjituri, patiserie, fel și fel de mezeluri italiene, lactate …. tot ce vrei, micul dejun îl ai asigurat dacă vrei să mănânci lângă cort. Totul se poate felia, ambala, tăia, deci fără să faci prea multă mizerie.

Apoi, tot aproape de intrare, există un mic restaurant cu o terasă unde în timpul zilei era cam liniște, dar seara începea sărbătoarea. Trei seri am stat acolo, în toate trei ei au cântat Tanti auguri pentru unul sau altul dintre turiști. Aveau o formație care era responsabilă de buna dispoziție și de la 8 seara până spre miezul nopții mâncau și chefuiau toți, de la cei de câteva luni până la cei mai în vârstă. În ceea ce privește mâncarea, era un fel de bufet suedezo-italian

Adică aranjau niște mese pe marginea terasei, iar pe la ora 20 începeau să fie încărcate. Mai întâi veneau platourile cu antipasti (bruschete, brânzeturi de toate felurile, măsline de toate culorile, salamuri cat cuprinde și de toate soiurile), apoi soseau feliile de pizza, apoi pastele cu fructe de mare și risotto-ul cremos cu ciuperci și caracatiță și în final prăjiturelele. Pe terasă era invitată toată lumea, achitai doar băutura și cât timp aveai în față ceva de băut te serveai cu ce doreai și sărbătoreai cu ei.

Prima seară am fost cam rezervați și nu pricepeam, am comandat pizza ca să o mâncă tot lângă cort. Nu ne-au refuzat, ne-au pregătit-o, ne-au avertizat că o să dureze cam mult pentru că cina la ei este pe un alt sistem, ne-au explicat, dar n-am prea avut incredere, după bălăceala în mare aveam o foameee. Așa că am așteptat cuminți pizza, a durat vreo o oră și …. timp în care am înțeles cum e cu bufetul suedezo-italian. Având berea în față ei ne tot explicau ce e cu platourile, abia atunci ne-am luminat. Am gustat și de pe platouri, dar comandasem și pizza, așa că ne-am cam ghiftuit în seara aceea. Abia a doua și a treia seară am intrat în decor.

Piscina, de fapt piscinele, campingului se deschideau la ora 10 dimineața, iar seara la ora 20 se închideau. Bazinele sunt împrejmuite cu un gard, dotate cu șezlonguri și salvamar. Nu ai voie să intri cu capul descoperit. Dacă nu ai casca ta de păr, primești una de la ei, iar supraveghetorii sunt extrem de atenți să o folosești. E frumos pentru că din bazin admiri în toată splendoarea lor Alpii Apuani, cei care adăpostesc celebrele cariere de marmură de Carrara.

Ne-am bălăcit destul de puțin la piscină pentru că marea noastră iubire de vară este MAREA.

Am făcut plajă exact în dreptul campingului, doar treceam strada și ajungeam la calea de acces către Marea Tireniană. Nu e la fel de albastră ca sora ei elenă - Egee, dar este limpede, la fel de caldă și la fel de îmbietoare. Are o culoare verde turcoaz pe care și-o pierde la orele prânzului din cauza nisipului extrem de fin care se ridică atunci când turiștii se îngrămădesc să se răcorească. Plajele sunt amenajate, dar în dreptul fiecărui camping există porțiuni bine delimitate în care te poți instala cu prosopul tău, umbrela ta, gentuța frigorifică, cu cățel, cu purcel … adică free beach.

Cele amenajate sunt mai scumpe decât cele grecești, 15 euro – te costa închirierea unei umbreluțe sub care te relaxai pe 2 sezlonguri și atât. Nu măsuță, nu al treilea scăunel sau chiar șezlong cum ne obișnuisem în Thassos. Acolo la 12 euro pe zi am beneficiat toată vacanța de umbrelă (nu umbreluța), măsuța, 3 șezlonguri sau 2 + scaun rabatabil, ca să nu spun că în Halkidiki ne-am lăfăit pe plaje în care închirierea șezlongurilor presupunea doar consumația de la barul de pe plajă. Așadar, mai scump la plajă în Italia.

O zi și jumătate ne-am bălăcit doar, ne-am odihnit, ne-am bucurat la mare de soarele toscan și de bunătățile italiene. Mi-am savurat cafeaua la prima oră pe plajă, am înotat în apa limpede și curată, ne-am amestecat pe aleile campingului cu italienii și seara am cântat “ TANTI AUGURI ” bucurându-ne de pofta lor de viață și de puterea de a îmbrățișa pentru 2 luni expresia il dolce far niente.

Nimeni nu gătea. Dimineața își făceau cafeaua și se bucurau de ea lângă rulotă. Nu sfârâiau grătarele, nu forfoteau ciorbele. Acolo toată lumea era în vacanță, de la bunicul și bunica până la nepoții care păreau că nu mănâncă niciodată pentru că erau într-o joacă continuă. Probabil o făceau pe repede înainte cu câte o felie de pizza în mână sau seara îi vedeai câteva minute la masă ciugulind ce la place pentru că o țineau tot într-o veselie pe aleile campingului, se alergau, se cărau unul pe altul cu bicicletele, se strângeau la un joc de cărți sau remi. Nu urla muzica, nu mâncau semințe.

Am uitat să vă povestesc cum e cu monedele pentru duș, cele de care ne speriasem noi și credeam că e o kestie nașpa. Mi s-a părut cel mai ingenios mod găsit vreodată pentru o fluidizare a traficului de turiști dacă pot să zic așa, dar și de economisire a apei. Cabinele de duș, multe, destul de multe, erau dotate fiecare cu un fel de cutie metalică. Intrai, introduceai moneda și timp de 3-4 minute, nu am cronometrat, aveai la discreție apă BUNĂ de duș. Nici prea caldă, nici prea rece (iar eu sunt extrem de pretențioasă când vine vorba de apa caldă, care trebuie să fie caldă, nu călâie ca de pâine) și exact cât să te speli într-un ritm normal. Prima dată am avut buzunarul de la halat încărcat de bănuți și capul plin de întrebări : dacă nu-mi ajunge, dacă rămân cu șamponul în cap, dacă e prea rece??? dacă, dacă, dacă??? …. Nimic din toate astea nu s-a întâmplat. Sunt setate atât de bine, astfel încât, așa cum vă spuneam, la ora 19-20 când toată lumea venea de la plajă niciodată nu a fost coadă. Intrai sărat de la apa de mare, băgai moneda, 3 minute, șampon, ieșeai curat ca un prunc. Mare idee, mare invenție!!!

Toată zona dedicată dușurilor, chiuvetelor, toaletelor era foarte bine dotată, delimitată și întreținută. Zonele erau bine împărțite și amplasate : cea cu dușurile era, apoi cea de chiuvete unde te speli pe mâini, pe față, pe dinți, aici sunt peste tot prize (pentru aparate de ras, uscătoare, ondulatoare, etc). Alta separat în care puteai să speli fructe, legume, farfurii, castroane, cești, aceasta era legată de o zonă în care aveai puse la dispoziție, frigidere și lăzi frigofirice. Erau deschise tot timpul, nu dispărea nimic, nu erau supraîncărcate.

Zona cu mașini de spălat rufe și apoi zona de toalete care era ” farmacie ”. Mă gândisem să scriu spital, dar era de 5 ori mai curat și mai bine întreținută ca multe dintre spitalele noastre. Erau toalete normale, dar și turcești. Totul curat, nu mirosea urât, niciun fel de mizerie și bine păstrat. Cred că ăsta este secretul. Toată lumea respectă regulile de bună purtare și curățenie. Au instalații de golit toaletele rulotelor, de spălat, fel și fel de mașinării, aspiratoare, pubele de colectare selectivă și au și zonă de grătare.

Așa că o după amiază întreagă și încă o zi plină după aceea am savurat expresia “ il dolce far niente ”. Nu am făcut nimic, am contemplat frumusețea mării, ne-am savurat cafeaua și băuturile, ne-am bucurat de Italia și italieni, de apă, de briză și de soare, am visat, am citit pe plajă, am TRÂNDĂVIT pur și simplu. A treia zi aveam să luăm drumul către Marea Ligurică și ale ei pământuri colorate, locuri în care pășești într-o altă lume, a altor timpuri, acolo unde marea și stâncile se iubesc, unde pitoresc se îmbină perfect cu spectaculos.

---

VIZUALIZĂRI: 3232 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI