ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 04.05.2016
Avatar crismis
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Galați
ÎNSCRIS: 27.07.12
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
MAY-2016
DURATA: 3 nopți
familie cu copii
REGIM MASĂ DP + prânz Paște
PREŢ SEJUR: 4400 ron
FĂRĂ transport
"ECHIPA" A INCLUS:
4 AD. + 1 COPII -- v: 15

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
100.00%
Încântat, fără reproș
CAZARE [camere etc]:
100.00%
Încântat, fără reproș
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Casa cu zorele [Criț]3

„Înapoi la tradiții”

TIPĂREȘTE

Sărbătorile Pascale, ca și cele ce marchează Nașterea Mântuitorului, sunt consacrate ca fiind „ale familiei”. Adică un prilej să petreci împreună cu cei apropiați clipe tihnite, sau, cum se zice mai nou, „timp de calitate”. Având experiența anilor trecuți, mi-am dat seama că, dacă rămânem acasă, ar fi șanse mari ca să ne întâlnim la mese (pentru pregătirea cărora eu va trebui să hămălesc, dar asta n-ar trebui să mă deranjeze, și-așa în mod obișnuit nu mă omor cu gătitul; a face altceva decât faci de obicei se presupune a fi relaxant, nu?!), iar în rest fiecare se va retrage în camera sa, socializând care cu laptopul, care cu tableta, care cu televizorul... Așa că dacă doream cu adevărat să „facem chestii împreună” (expresia îi aparține fiicei mele), era musai să plecăm de acasă, de preferat într-un loc unde nu există televizoare, internet și, eventual, semnal la telefon. Și să mai fie și undeva, în inima țării, pentru ca cele două grupuri să se poată reuni mai ușor (eu, Tati și Băiețel aveam a pleca din Galați, iar Istețica și cu Lukas din Cluj, orașul unde amândoi studiază). Hmmm... cam greu de găsit un astfel de loc...

Dar nu imposibil, o să vă dovedesc! De data asta, prietenul booking s-a dovedit neputincios, ce-i drept, nici pretențiile mele nu erau de ici-de colea... Dar cine caută găsește și am găsit și eu Casa cu zorele pe un blog turistic; citind, am realizat că era exact ce căutam: o mică pensiune-afacere de familie, situată în Criț (la vreo 80 km de Brașov și 30 de Sighișoara), decorată în stil tradițional săsesc (mă înnebunesc după tradiții, indiferent cui aparțin!), puternică promotoare a curentului slow-food, adică oferind bucate preparate cu ingrediente din ograda proprie și din cele învecinate. Am mai citit că nu există televizoare în camere, la internet ai acces doar dacă musai vrei (noi nu vom vrea, desigur), despre semnalul la telefon nu se menționa nimic (și el avea să se dovedească destul de puternic în toate rețelele, dar - ce vreți?! - „nimeni nu-i perfect”, vorba cântecului, oricum 2 din 3 astfel de cerințe „imposibile” fiind satisfăcute, mie mi s-a părut mai mult decât ok!).

Locația are și site, și încă unul bine construit, în care sunt prezentate cu lux de amănunte încăperile, serviciile oferite, satul și împrejurimile. În momentul în care îl accesezi, pagina de home a site-ului se deschide în limba engleză (dar există și varianta în română, desigur), lucru care la prima vedere nu prea mi-a plăcut, dar am înțeles ulterior că majoritatea „musafirilor” (așa cum aveam să constat că-i numesc proprietarii) nu sunt români, ci străini. Cu siguranță, vecinătatea Viscri-lui și promovarea lui în anii din urmă de către Prințul Charles s-a răsfrânt în mod pozitiv și asupra Criț-ului și a Casei cu zorele, iar acest lucru nu poate fi decât unul pozitiv.

Buuun... Văzut, plăcut, hotărât! Oferta de Paști de anul ăsta nu era încă afișată, dar exista cea de anul trecut și puteam să-mi fac o idee asupra prețului, care mi s-a părut unul corect, adică nici prea-prea, nici foarte-foarte... Pasul nr. 2: trimis mail doamnei M, responsabila cu rezervările. Răspunsul dumneaei a venit foarte prompt: „Da, se poate, vă oferim o dublă și o triplă; prețul pachetului este 195 de euro de căciulă... adultă, dar pentru Băiețel vă facem o ofertă de nerefuzat, adică 130 de euro! ” (între noi fie vorba, nu știu de ce a beneficiat Băiețel - 15 primăveri - de reducere, că el a mâncat cel mai mult dintre noi!) „Ok, ne convine! A, dar știți, mai avem o problemă și ea se cheamă Istețica: e vegetariană; nu-i musai să gătiți special pentru ea, dar nu trebuie să vă supărați dacă din porția de friptură cu piure, o să vedeți că ea va mânca doar piureul... ” „Nu-i problemă, Istețica va primi meniu vegetarian. ”

Am uitat să detaliez ce înseamnă „pachet de Paști”: 3 nopți de cazare cu mic dejun (de vineri până luni), 2 cine (sâmbătă și duminică) și prânzul din prima zi de Paști, cadouri de la Iepuraș:P și plimbare cu căruța într-una din zile (noi am renunțat la aceasta din urmă, ne-am gândit să lăsăm bietul căruțaș să petreacă și el timp de calitate cu familia lui în duminica Paștelui, am preferat să ne plimbăm cu „căruța” personală).

Ne-am învoit să trimitem un avans de aproximativ 30% din suma totală proprietarilor și am bătut, virtual, palma. Pe urmă n-am mai avut altceva de făcut decât să așteptăm ziua H... Am mai avut un schimb de mailuri cu doamna M cu vreo săptămână înaintea sejurului, când ne-a întrebat dacă dorim și cina din seara de vineri, la un cost suplimentar, desigur. Nu m-am gândit prea mult și am dorit-o, oricum îmi imaginam că nu sunt prea multe alternative în zonă (și am intuit corect). Am fost întrebați și dacă trebuie să ne pregătească meniuri de post; am răspuns că nu musai, dar nu suntem pretențioși, mâncăm ce primim.

... Ziua H... Precum știm, oricât de mult pare câteodată a se lăsa așteptată, în cele din urmă n-are încotro și vine!... Iar noi n-avem încotro și ne agățăm în cui ”hainele de muncă”, ne tragem pe noi blugii, tricoul și geaca de vreme bună și de vreme rea, ne încălțăm ”pantofii de drum lung” și, în sfârșit, pornim!

În cazul nostru, pornirăm din cele două colțuri de țară, urmând a ne regrupa în Rupea-Gară, de unde trebuia să-i pescuim pe Istețica și pe Lukas. Din Galați, am urmat traseul prin Lepșa, pe care îl preferăm celui prin Oituz, fiind mai sălbatic și mai spectaculos, dar și mai plin de serpentine (aviz „amatorilor”). Nu puteam să nu ne oprim la motel la Greșu pentru o pauză de ozonizare și de... re-energizare hidro-calorică; ne-am clătit apoi privirile în cromatica contrastantă a peisajului molcom al Țării Bârsei (maro-pământ; verde-grâu crud; galben-rapiță; albastru-cer senin; ce bine că au scrântit-o iar ăștia de la Meteo și nu plouă!), am salutat berzele din cuiburi și le-am urat pui voinici și sănătoși... În Hărman am privit cu jind, din mers, pentru a nu știu câta oară, silueta semeață a vechii biserici fortificate („Nu știu cum se face, dar niciodată nu ne găsim timp și pentru bijuteria asta! ” i-am spus cu năduf lui Tati), apoi am cotit-o spre Bod, ocolind Brașovul. Am găsit copiii teferi și sănătoși în Rupea-Gară, dar cu urechile muuult lungite de așteptare și de foame! Rezultă că am renunțat să mai vizităm Cetatea Rupea, așa cum prevedea planul inițial și ne-am grăbit spre Casa cu zorele, unde pregătirile de masă trebuie că erau pe sfârșite!

Criț este un sat mic, care aparține de comuna Bunești. După ce ieși din Bunești, mai mergi puțin și trebuie să fii cu băgare de seamă să nu ratezi indicatorul care te îndrumă spre stânga, spre Criț. E una din vechile așezări săsești, cândva se chema Deutch Kreutz (cum ar veni, „crucea nemțească”). Wikipedia ne spune că primele atestări documentare datează de pe la 1270, iar în Epoca Medievală a aparținut Abației de la Cârța. În prezent, numără vreo 650 de suflete, jumătate din ele de etnie romă. Satul, ca și întreaga zonă, mi s-a părut sărăcuț, dar de un pitoresc extraordinar, cu casele lui vechi pastelate, cu turlele bisericilor aproape părăsite; în următoarele 3 zile aveam să ne umplem inimile de o căldură molcomă, asemenea colinelor pictate cu pâlcuri de copaci și milioane de flori, pe care pasc vite, oi și cai. Și aveam să învățăm multe lecții, printre care și aceea despre casele vechi care, ca și oamenii, pot avea mai mult sau mai puțin noroc în efemera lor viață!

Casa cu zorele este clar o casă cu noroc și urma să-i aflăm povestea de la domnul T, soțul doamnei M. Dar e bine să nu ardem etapele și mai întâi să ajungem acolo! :) Păi chiar nu e greu deloc! Pentru că studiasem un pic harta înainte de a pleca de acasă, l-am ghidat pe Tati la marele fix: deci iată-ne făcând stânga din drumul național, traversând podețul peste Pârâul Scroafei (drumul e plin de gropi, și gropile cu băltoace, dar Tati le ocolește cu eleganță) și ajungând la o răspântie, străjuită de ceea ce trebuie să fie centrul satului; ne dăm seama de asta după clădirea gălbuie în fața căreia sunt vreo 2 mese la care câțiva bărbați își fac de treabă cu niște sticle de bere. Facem dreapta, mai traversăm un podeț și chiar în față recunosc pereții galbeni, obloanele maronii ale ferestrelor și decorațiunile alb-albastre din jurul acestora, la fel ca în fotografiile de pe net.

Ca multe alte case săsești, Casa cu zorele e formată din două corpuri dispuse simetric de-o parte și de alta a porții masive de lemn. Tot ansamblul este acoperit cu țigle „în solzi de pește”, iar între cele 2 ferestruici ale podului în V întors se află o cruce simplă menită să protejeze edificiul (urma să descoperim și la alte case astfel de însemne, precum anul construirii sau numele primului proprietar).

Dincolo de poarta veche de lemn aveam să pătrundem într-o altă lume - caldă, pașnică, plină de romantism și autentic, care ne-a atins inimile din prima clipă! Față în față, două case văruite în alb, cu cerdacuri înalte și ferestre străjuite de obloane de lemn, iar între ele, curgând alene la vale, curtea vastă, pavată grosier cu piatră de râu, întretăiată din loc în loc de pâlcuri de flori și arbuști printre care zumzăiau albine și bondari!... Clopoțelul de la poartă ne-a anunțat sosirea și din spatele unei uși au apărut și gazdele, doamna M și domnul T, bucuroși de oaspeți, dar mai ales eficienți în a ne instala în camerele antamate și a ne prezenta proprietatea.

Pensiunea are de toate 4 camere de închiriat, 3 în casa din dreapta (zisă și „cea nouă”, căci dăinuie de „numai” vreo sută de anișori) și încă una în „casa veche” (1780!), adică a din stânga, unde se află și sufrageria (spațiu de socializare și de servit mesele) și bucătăria. Casa nouă se prelungește cu un corp de clădire cu un singur nivel în care locuiesc gazdele, iar casa veche cu magazia de lemne și șopronul în care erau cândva crescute animalele, în prezent adăpostind cuptorul de pâine, ghivecele cu răsaduri și „terasa de vară”, cu mese și bănci de lemn. Proprietatea este închisă ca o cetate, căci a patra latură, cea opusă porții, cuprinde alte două mici construcții de înălțimi modeste, foste „locuințe” una pentru vacă, alta pentru oițe, unite între ele printr-un gard înalt de lemn, dincolo de care se întinde grădina de legume și livada de meri.

Gazdele noastre ne-au povestit cum au descoperit locul, absolut întâmplător, cu vreo 7-8 ani în urmă, când, sătui de toate cărările lumii, au început a le colinda și pe cele din apropierea Brașovului lor adoptiv, de data asta cu ochii larg deschiși. Imaginea satului cuibărit la poalele colinelor verzi, cu turla semeață a vechii biserici izbucnind din mijlocul mării de acoperișuri cărămizii, i-au făcut să cotească scurt la stânga, atrași de un ceva inexplicabil și foarte palpitant. Pe ulițele prăfuite ale satului au fost imediat acostați de un localnic: „Nu vreți să cumpărați o casă? ” Mai mult de curiozitate și în scop turistic s-au dus să vadă casa femeii de 72 de ani, care nu mai făcea față gospodăriei și care ar fi vrut să-și trăiască ultimii ani lângă fecior și lângă nepoți, la Mediaș. Peste 4 luni cumpărau deja casa, cu toate acareturile ei. ideea de a o împărți cu alții le-a venit de la sine, dar au realizat că asta ar fi însemnat să petreacă cea mai mare parte din timp la fața locului, ca să facă lucrurile așa cum înțelegeau ei să le facă. Chiar dacă aceasta a însemnat să renunțe la job-urile de oraș (doamna - director de bancă, domnul - inginer de avioane) ! Au făcut-o fără să privească înapoi, simplu, firesc, știind că urmează o nouă etapă a vieții lor, poate cea mai frumoasă, mai tihnită, mai sănătoasă... „E un timp pentru toate”, s-au gândit. Și pentru ei venise timpul întoarcerii la tradiții, la natură, la perfecțiunea simplității bucolice.

Și s-au apucat de treabă. Au curățat staulele, șopronul și magazia, au scos betonul cu care era acoperită curtea și au presărat piatră de râu, au înlocuit termopanele de la ferestre cu cercevele și obloane de lemn, au învățat a cultiva legume, a face conserve, dulcețuri și suc de mere și de struguri. Au comandat mobilă de lemn masiv pictată, au decorat odăile cu obiecte arhaice, autentice, dar au construit pentru fiecare dintre ele câte o baie spațioasă și dotată cu tot ce trebuie. Doamna s-a „înhămat” și la bucătărie, ajutată de câte vreo localnică mai dibace, iar domnul la organizat excursii prin părțile locului (vizită la apicultor, la cărbunar, la bisericile fortificate, la căutare de trufe). Numitorul comun s-a chemat păstrarea tradițiilor, cultivarea stilului de viață simplu, în comuniune cu natura, semenii și celelalte viețuitoare. Aveam să ne convingem în următoarele zile dacă fac o treabă bună sau ba! :)

Camerele noastre au fost în „casa nouă”. Am urcat cele câteva trepte până în cerdacul cu dușumea de lemn, garnisit cu 2 măsuțe și vreo 5-6 scaune (unde aveam să „cântăm” vreun pahar de ceva în zilele viitoare sau, pur și simplu, să privim și să ascultăm natura). Din cerdac, în dreapta se intră spre una din camerele de închiriat, care a rămas neocupată pe perioada șederii noastre la Casa cu zorele (am fost, dealtfel, singurii lor oaspeți, celălalt grup care ar fi trebuit să vină contramandându-și sejurul în ultima clipă din cauze obiective), iar în față spre suita noastră, formată din 2 camere unite printr-un antreu.

Camerele sunt asemănător decorate, doar că cea triplă este, desigur, mai mare decât cea dublă. Ambele se pot lăuda cu câte un pat matrimonial înalt, cu saltele extrem de confortabile, cu așternuturi răcoroase din bumbac alb, cu danteluțe și broderii delicate. Cele 2 pernuțe de căciulă aveau să ne garanteze somn lin și vise frumoase (Doamne, ce somn lin am mai dormit la Casa cu zorele și ce vise frumoase am mai visat!) De jur împrejurul paturilor, pe dușumelele de lemn sunt covorașe țesute în motive tradiționale, verzi în camera dublă și roșii în cea triplă, asortate cu bucata de cuvertură aruncată în diagonală pe pat. De-o parte și de alta a paturilor se găsesc noptiere (iar într-unul din sertare musai un feon); pe acestea mileuri dantelate și veioze.

De asemenea, câte o masă rotundă frumos desenată și ea, 2 scaune și un dulap în 2 uși adăpostind rafturi, umerașe și perne de rezervă, precum și o comodă cu ușile pictate cu peisaje câmpenești. În plus, camera triplă mai are un soi de canapea tot din lemn, pe care Băiețel a adjudecat-o de cum a văzut-o și cu care s-a împrietenit la cataramă! Pereții sunt din loc în loc decorați cu tablouri de mărimi diferite, reprezentând peisaje, flori sau fotografii vechi. Camera triplă comunica probabil cândva cu cealaltă odaie, cea cu intrare din cerdac, dar acum ușa este înlocuită cu un zid subțire, păstrându-se tocul de lemn vopsit în gri-albăstrui; pereții casei fiind groși de vreo juma' de metru, rezultă că rămâne spațiu suficient pentru fixarea în partea superioară a „ușii” a 2 polițe pe care se odihnesc câteva obiecte decorative.

Încălzirea este asigurată de sobele hrănite cu lemne din belșug de domnul T. În perioada în care am fost noi n-a fost nevoie decât de o masă copioasă seara, „balaurii” având astfel ce mistui până în zori. Cele 2 ferestre mici sunt incomplet acoperite de perdele făcute din pânză de casă albită, cu margini fine de dantelă, legate în „talie” cu panglici maro de mătase. Cele ale camerei triple dau spre uliță, iar cele ale dublei, spre curtea interioară.

Antreul este și el decorat în aceeași notă, adică rustic. O ladă pictată de zestre care încă etalează măiestria meșterilor din alte timpuri, coșuri de rafie, ulcele tradiționale umplute cu spice de grâu.

Băile sunt mai degrabă moderne, spațioase și funcționale. Cuprind câte un vas de toaletă, chiuvetă și cabină de duș. Săpun lichid, hârtie igienică suficientă, câte 2 prosoape albe, imaculate de persoană și unul mititel de pus pe jos după duș. Așa cum e normal, apă caldă la orice oră. Nota personală a băilor este oferită de brâul de plăci de faianță pictate cu drag și cu talent chiar de mânuțele doamnei M.

După ce ne-am instalat, am pornit, plină de încântare și cu ajutorul camerei foto, să descopăr „decorațiunile” exterioare ale locației. Am admirat fiecare pâlc de flori (lalele, narcise, lăcrămioare), vechile ustensile răspândite ca din întâmplare pe ici - pe colo, liliacul alb înflorit care se ia la întrecere cu însuși acoperișul casei, ghivecele cu mușcate și panseluțe... M-am jucat cu cele 2 pisicuțe pufoase și foarte, foarte alintate... Am ascultat zgomotele serii care cobora încet peste satul vechi, murmurele ce răzbăteau de dincolo de ferestrele bucătăriei, prevestind delectare de papile gustative...

... Delectare de papile gustative!... Da, știam că așa va fi și ne pregătiserăm pentru ce-i mai bun! Așteptările aveau să ne fie pe deplin răsplătite! :P

Dar, dragi prieteni, vă rog să înghițiți în sec și să mai aveți puțintică răbdare, căci nu v-am prezentat decorul acestei acțiuni, respectiv sufrageria. Nu, nu putem să sărim peste, căci mi-a plăcut mult! O încăpere care, în ciuda zecilor de briz-briz-uri, își păstrează totuși aspectul aerisit și princiar. Piesa de rezistență o reprezintă canapeaua tapisată cu catifea brodată vișinie, cu spătar înalt de lemn, terminat cu o mică oglindă (a cărei utilitate n-am reușit s-o înțeleg, fiind situată prea sus pentru orice om normal care ar fi dorit să se oglindească în ea, dar a cărei frumusețe m-a cucerit). Mi-au plăcut și servantele de lemn pictat cu tot felul de motive specifice, vasele de ceramică de prin toate zonele țării, nișele din pereți încadrate ca icoanele de ștergare frumos brodate (doamna M mi l-a prezentat cu mândrie pe cel cusut de străbunica domnului T, o adevărată bijuterie veche de peste 100 de ani). De asemenea, am putut admira o adevărată colecție de tablouri, iar unora le-am putut afla și poveștile: cel lăsat cadou de un celebru pictor norvegian, pentru că l-a pictat în ultimile ore ale șederii sale la Casa cu zorele și n-a putut să-l ia ud la aeroport; cel pictat de un unchi al doamnei M, de felul lui fochist; cel cumpărat de la un târg de vechituri de la Avignon, mai mult de dragul ramei sale; cel de pe șevalet, desenat de o musafiră englezoaică, reprezentând un coș cu bulbi de ceapă aurie...

3 mese cu scaunele și băncuțele aferente completează decorul și la una din ele am fost și noi invitați să luăm loc. Domnul T a deschis „ostilitățile”, scoțând la înaintare clondirul cu pălincă gălbuie de Zalău. Mă rog, apă plată pentru copii... Doamna M nu s-a lăsat nici dumneaei mai prejos, îmbiindu-ne cu o plăcintă aburindă și aromată de varză, pregătită după rețeta bunicii. Domnul T a atacat din nou, de data asta cu un vin alb demisec, care urma să se asorteze de minune cu sărmăluțele în foi de viță ale doamnei M, ce înotau fericite într-un sos roșu cu o adiere de scorțișoară (varianta cu ciuperci pentru Istețica). Domnul T nu s-a lăsat, a venit triumfător cu o carafă de suc pasteurizat de mere „producție proprie”, dar tot doamna M a dat lovitura de grație, plusând cu un ștrudel de mere garnisit cu dulceață de afine! Într-un final, ne-am declarat învinși și ne-am rostogolit spre camerele noastre, nu înainte de a spune frumos „Săru' mâna pentru masă! ” și de a stabili cu gazdele ora 9 ca oră de mic-dejun. Restul serii, neavâd ce face, a trebiut să ni-l petrecem vorbind între noi! :)

A doua zi dimineață ne-am reunit în sufragerie, unde masa noastră ne aștepta deja încărcată cu de toate: vreo 3 feluri de brânză (din zonă), lapte (de la vaca vecinului) și iaurt de casă, unt (de la supermarket, s-a scuzat domnul T), 3 feluri de dulceață (de afine, de zmeură și de frăguțe), miere (de la mierarul care-l aprovizionează și pe Prințul Charles!), roșii, ardei și castraveți (tot de la supermarket), cafea, suc de mere și de portocale, fructe proaspete. A! Și pâine de casă. Cine dorea, putea primi ouă pregătite sub forma unei delicioase omlete umplute cu brânză sau sub orice altă formă ar fi visat. În zilele următoare, s-au adăugat preparate specifice Paștelui, adică ouă colorate, drob de miel (de ciuperci pentru Istețica), ceapă verde, cozonac, pască.

Cinele au continuat în același stil (aperitiv/fel principal/desert, plus pălincă și vin asortat, mereu altul, ales cu grijă de domnul T). După o zi jumate ne simțeam atât de ghiftuiți, că nu mai apuca să ni se facă foame de la o masă la alta. Masa de prânz din ziua de Paști a cuprins: salată beuf (fără carne pentru Istețica), ciorbă de miel (fără miel pentru Istețica), friptură de miel cu piure (nu mai știu ce a avut Istețica, de bune ce erau toate, am uitat să pozez) și... pam-pam! tiramisu!!! Ideea cred că ați înțeles-o: papa bun, bun, bun!!!

Cadourile de la Iepuraș ne-au așteptat în camere sâmbătă, când ne-am întors din preumblare: vin local și bomboane.

În concluzie: m-am felicitat de o mie de ori că am avut inspirația să mergem la Casa cu zorele! Locul (și mai ales oamenii) ne-au depășit așteptările, vremea a fost minunată, am văzut chestii interesante, am ajuns în multe locuri care așteptau de mult să le vină rândul! Și, așa cum mi-am imaginat, am petrecut timp de calitate cu familia mea, nebruiați de alți factori perturbatori. (Știți ce a făcut Băiețel în lipsa laptopului și a internetului? A citit o carte!!!) Abia aștept Crăciunul să repetăm figura!

Citește și CONTINUAREA aici

---
Trimis de crismis in 04.05.16 23:06:16
Validat / Publicat: 04.05.16 23:48:47
VIZUALIZĂRI: 3134INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ROMÂNIA.
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
AmFostAcolo.ro nu poate garanta calitatea, relevanța, exactitatea, persistența ori conformitatea (cu asteptări și preferinte posibil particulare ale fiecarui cititor) impresiilor si recomandărilor din articole; deasemenea, responsabilitatea legală pentru afirmațiile făcute in articol revine integral și in mod exclusiv autorului (cf "Termenilor și conditiilor de folosire a site-ului"); AmFostAcolo.ro sau administratorii săi neputând fi făcuti răspunzători în privinta corectitudinii ori efectelor de orice natură.
IMPORTANT: Eventualul drept la replică din partea proprietarilor este BINEVENIT, ÎNCURAJAT și SALUTAT, fiind esențial pentru formarea unei opinii în cât mai completă cunoștință de cauză. Proprietarii sau reprezentanții unitătilor de cazare își pot exercita dreptul la replică fie scriind un ECOU la acest articol, fie inițiind un articol nou, cu titlul "Dreptul la replică".
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 80500 PMA (din 65 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest review

21 ecouri scrise, până acum

arru [05.05.16 00:09:10] »

Minunat review! Iar pensiunea descrisă este incredibila. O minunata sugestie pentru vara. Daca mai gasesc ceva liber! Multumesc!

crismis [05.05.16 00:12:36] »

@arru: Mda, gazdele noastre se laudau ca sunt destul de "prinse" de acum pana in octombrie. Dar merita incercat! Garantez ca v-ar placea! Iar zona... parca a desprinsa dintr-o carte cu povesti!

arru [05.05.16 00:14:05] »

Fiindcă te-am prins aici, sunt curioasă care este tariful pentru copii. Nu am gasit pe site... Poti sa ma ajuți?

crismis [05.05.16 07:02:36] »

@arru: Nu au tarif pt copii. Scrie undeva pe site ca nu se adreseaza familiilor cu copii, ei considerand ca acestia nu prea au ce face la pensiune si s-ar putea sa se plictiseasca. Au avut totusi copii "musafiri", fiecare caz se discuta in parte. Eu zic ca, daca intr-adevar doriti, sa-i contactati direct pe proprietari.

A, am uitat sa povestesc ca mai detin o casa in Crit, undeva la cateva sute de metri de prima, dar mesele se servesc pt toata lumea la "sediul central"

... Poate gasiti locuri prin iulie, cand infloresc zorelele! ...

sunflower [05.05.16 07:07:54] »

Inapoi la timp de petrecut impreuna, in tihna si liniste!!! Felicitari si pentru idee si pt. prezentare!

elviramvio [05.05.16 07:18:31] »

@crismis -

Esti o adevarata specialista la gasit dar si descris astfel de locatii.

Mobila m-a dat gata. Tot m-am intors la poze si era sa uit de vot.

O trec la preferate, merita.

Vacante faine sa ai alaturi de cei dragi!

crismis [05.05.16 07:35:40] »

@sunflower: Mulțumesc!

@elviramvio: De gasit nu e greu, iti trebuie doar timp si... inima deschisa! Printre altele, frumoasa mobila pictata m-a dat gata si pe mine! Vacante minunate si voua, mai ales ca stiu ca se apropie cu pasi repezi!

webmaster26 [05.05.16 08:12:01] »

@crismis - Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.

Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)

Mulţumesc.

maryka [05.05.16 09:33:17] »

Frumos! Ați descoperit un mic paradis! Un bun exemplu pentru a petrece ceva timp împreună ca o familie! Felicitări!

mogly [05.05.16 10:33:19] »

@crismis - Draga mea, nu pot decat sa te felicit pentru alegerea inspirată pe care ai avut-o şi pentru mini vacanta reuşită! Ce poate fi mai frumos într-o zi de Paşti decât toată familia reunită împreună în mijlocul naturii si a tradiţilor? După ce am vazut şi am citit şi eu ador Casa cu Zorele. Nu ştiu însă cum ai reuşit să-l determini pe Băieţel să lase acasă laptopul, tableta si telefoanele, mie nu mi-a reuşit niciodată performanta asta, cu "copilocii" mei!

Zoazore [05.05.16 10:51:16] »

@crismis - Cred c-am visat ca vei merge acolo! Nu stiu de ce, dar eram ferm convinsa ca ne-ai mai povestit despre Casa cu Zorele! Tare frumoasa si inspirata alegere!

Sa va fie de bine sederea. Ca si Elvira, citeam, priveam pozele si era sa uit de vot! Mi-am amintit la timp!

Aurici [05.05.16 11:17:21] »

@crismis - Ufff, ce loc! Superb!

Nouă ne trăiesc părinții și de-o parte și de alta, sunt oarecum aproape de București (40 și 80 de km) și de când m-am căsătorit, de Paște și de Crăciun mergem într-o zi la unii și a doua zi la ceilalți. Nu am lipsit absolut niciodată și nici copiii, chiar dacă acum au 23 și 25 de ani. Este o tradiție de la care nimeni nu se abate. Restul anului este al nostru. Așa că să dea Dzeu să nu ajung prea curând la Căsuța cu Zorele cu ocazia Paștelui sau a Crăciunului dar am notat-o și eu pentru o altă perioadă a anului.

mishu [05.05.16 15:10:50] »

Intai am citit articolul si mi-a placut. Apoi am vazut pozele, si mi-au placut. Apoi iar am citit articolul si, surpriza, iar mi-a placut. Ce sa-i faci, daca le zici bine si chiar arata bine totul. Foarte traditional insa cu elemente de modern acolo unde este necesar.

Cat despre drum sunt convinsa ca a fost minunat, in Lepsa am petrecut si eu sambata cateva ore - casa de vara a soacrei mele (curatata curtea cu trimmerul, montat hidroforul, adunat flori, respirat aer curat, inca nu erau chiar asa de multi turisti). Este un loc in care imi place si nu imi place sa merg, am amintiri placute dar si unele triste, insa asta este viata. Da, este o zona cu serpentine, insa de cand s-a latit soseaua este minunat ca pana atunci imi era groaza de cate ori trebuia sa ajung acolo.

Cat despre sarbatori si eu sunt de acord ca se petrec in familie si sunt trista de cate ori trebuie sa plec de sarbatori la soacra mea si o las singura acasa pe mama mea, insa pentru sotul meu nu se stie cate vor mai fi sarbatorile petrecute alaturi de mama lui care anul acesta face 90 de ani cat despre copiii nostri (16 si 21) ma bucur ca inca vor sa simta sarbatorile cu noi.

Felicitari din tot sufletul pentru aceasta sarbatoare petrecuta alaturi de cei dragi intr-un loc de poveste.

crismis [05.05.16 19:52:08] »

@All: Mă bucur atât de mult să văd că experiența noastră a fost atât de apreciată! Chiar am stat în dubiu dacă să o povestesc sau nu! "Ce vor crede oamenii astia?! Uite și la crismis, n-a mai văzut casă la țară! " Adevărul e că n-am mai văzut casă la țară demult, cam de cand aveam un sfert din vârsta pe care o am acum, poate chiar și mai puțin! Adică de pe vremea când, copilă fiind, mai petreceam ceva timp, nu prea mult, prin vacanțe, pe la bunica, unchii, mătușile și verii din partea tatălui meu, undeva în județul Prahova. De când mă știu, Sărbătorile (de iarnă sau de Paști), le-am petrecut cu părinții mei, la Ploiești. Lumea noastră s-a prăbușit dintr-o dată acum mai bine de 3 ani, odată cu plecarea la îngeri a tatălui meu, cel care cu blândețea lui și cu un extraordinar simț al umorului ne atrăgea și ne unea pe toți, mari și mici (cât te invidiez, Aurici!). Mama trăiește încă la Ploiești, dar preferă s-o facă în singurătatea ei. Și oricum, acolo nimic nu mai e la fel de când nu mai e tata, absența lui e mai apăsătoare decât bucuria revederii...

De aceea, ne tot căutăm "calea"... Și înțelegem, eu și soțul meu, că a venit rândul nostru să ne ținem copiii aproape, să le fie drag să petreacă timp cu noi. O revelație în acest sens am avut cu ocazia ultimului Revelion, pe care l-am pregătit cu drag și l-am petrecut cu copiii noștri și cu prietenii lor. "Tati, uite, semeni cu Tataitu'! " Iar Tati s-a umflat în pene de mândrie!

Asta e!... Vorba gazdelor noastre și a trupei Taxi: "E un timp pentru toate! " Deși privesc în urmă cu un dor nespus si multa nostalgie, nu pot să nu arunc o privire încărcată de speranță spre viitor! Si știu că aș păcătui de moarte dacă n-as face asta!

crismis [05.05.16 19:56:08] »

@webmaster26: Da, poziționarea e perfectă.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
cristina65 [06.05.16 10:18:14] »

Ce ciuda imi e ca ti-am dat votul cu nr 49 si nu pe cel cu ZB

Dar ce sa fac, mi-a placut atat de mult articolul tau, incat nu am mai avut rabdare!!

Si recunosc ca, pe langa ca imi place f mult cum scrii, am avut si un motiv... subiectiv, sa-i zic asa: in lunga vacanta din 2012, pe care am petrecut-o numai in tara si am insistat sa caut doar locuri deosebite (ex, fiind Valea Verde Resort, despre care am si scris), am dat tarcoale destul de mult Casutei cu zorele din Crit... care avea o serioasa concurenta in Viscri 125

Si castigator "la fotografie" a fost Viscri si nu am regretat deloc! Recunosc insa ca era destul de tarziu si mai erau putine camere, deci aviz amatorilor, rezervati din vreme!...

Casuta cu zorele mi-a ramas si in suflet, si in... "lista scurta" de vazut neaparat!

Felicitari pt vacanta minunata cu familia si pt un review care m-a uns pe suflet!!

tata123 [06.05.16 10:30:48] »

@crismis - Votul cu numărul 50 oferit cu drag pentru un articol bun. Ai un talent înnăscut în a căuta și descoperi locuri interesante, cu un parfum deosebit, dar și talent într-ale scrisului. Felicitări!

Casa cu zorele este un loc deosebit, din seria „Așa DA!”. Recunosc și eu că linkul către această pensiune în stil tradițional săsesc se află salvat în Favorite; am găsit-o și eu anul trecut pe Internet și am fost atras de aspectul interior/exterior și de referințele bune.

Așteptăm și descrierile vizitelor în zonă.

alinaro [06.05.16 14:35:25] »

@crismis - Draga mea Crismis, ești o doctoriță cu un suflet de artist și o inimă care cred că abia îți încape în piept de mare ce e. Emani sensibilitate și mare calitate sufletească prin toți porii și prin toate literele tale. Îmi plac la nebunie cazările pe care le alegi în drumețiile și vacanțele tale. Sunt pe măsura ta, fără nicio îndoială.

Cât despre numele pensiunii, „Casa cu zorele”, acesta însuși emană plăcut și... pitoresc miros de flori. Încă o dată bravo și mulțumim că ne povestești atât de frumos și nouă.

crismis [06.05.16 15:51:46] »

@cristina65, tata123, alinaro: Hei, copii, copii, mai ușurel cu laudele, că mi se urcă la cap!

Glumesc; doar mă bucur mult că v-a plăcut ce și cum am așternut slovele... Nu degeaba ziceam în școala primară, când mă întreba cineva ce vreau să mă fac când o să fiu mare: "profesoară de română și scriitoare"! Profesoară de română nu m-a lăsat mama să mă fac, că cică o să mor de foame, iar scriitoare nu m-am lăsat eu, când am văzut mai târziu cum scrie prietena mea, Anca... Dar înseamnă că destinul se răzbună și se cere împlinit, dacă voi considerați aici că nu bat câmpii degeaba!...

Hai, că acum chiar am luat-o pe arătură... Ideea e că locul descris chiar merită toți laurii și vă doresc din inimă tuturor să descoperiți cât mai multe astfel de "povești de povestit"! Iar eu o să închei mica mea divagatie prin a vă spune că mai așteaptă în stand-by încă multe astfel de locuri minunate să la descopăr, timp și sănătate să fie!

anuca27 [09.05.16 15:46:42] »

E visul meu să fac și eu ceea ce ai făcut tu, adica sa-mi iau lumea in cap de sarbatori, nu mi-a iesit pana acum. Te invidiez inca o data. mai batem si noi România prin vacantele de iarna ale copilutului. Anul asta am ajuns tocmai lângă Miercurea Ciuc cautand ceea ce ai decris tu. Am ales Baile Homorod pana la urma pentru ca au o partie micuta de ski, dar si o piscina generoasa - la fix pentru 2 zmei de 11 si 12 ani, al nostru si al prietenilor nostri care vin din capitala. Tot o sa batem pana la urma si cararile iubite de prințul Charles pentru ca si din ce ai scris tu imi dau seama ca stie el ce stie si nu vine degeaba. Inca ma obisnuiesc cu site-ul, cu voturile, cu ecouurile. ti-as fi dat 1 milion de puncte, pentru sinceritate, pentru caldura, pentru poze... Felicitari!

crismis [09.05.16 16:48:42] »

@anuca27: Mulțumesc!

După ce termini povestea cu Italia, ne-o spui pe aia cu Băile Homorod? Te rooooog!!!

... Stai liniștită, te obișnuiești tu cu site-ul. Și mai bine ar fi să se obișnuiască el cu tine!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
12 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
alinaro, anuca27, Aurici, crismis, cristina65, elviramvio, maryka, mishu, mogly, sunflower, tata123, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂ:
NOTĂ: Recomandările evidențiate (pe fond galben) aparțin unor autori cu statut membru GOLD sau superior

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
Website Security Test
pagină generată în 0.463458061218 sec
ecranul dvs: 1 x 1