ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 02.04.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Râmnicu Vâlcea
ÎNSCRIS: 21.02.16
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
JAN-2016
DURATA: 6 zile
single

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
50.00%
Nici nemulțumit, nici mulțumit
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
50.00%
Nici nemulțumit, nici mulțumit

NOTA MEDIE REZULTATĂ
73.75%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperind #Kenya

[fb]
NOU TIMP CITIRE: 9 MIN

Din culisele tribului Massai

TIPĂREȘTE URM de aici

Pe viu, printre Massai

Sunt în mijlocul unui cerc de vreo patruzeci de Massai ce-mi cântă o melodie stranie, cu strigături ce-mi amintesc de cele din zona Țării Oașului, dar nu-mi pot da seama cam ce mi se pregătește. Încerc un zâmbet și mă las purtat de ritmul din ce în ce mai alert al dansului și încerc să stabilesc câteva repere ce-mi pot oferi un minim de siguranță. Dacă expresia adulților inspiră concentrare și angajament, în mișcările lor sacadate, celor mai tineri și copiilor le citesc în ochii de jăratic aprins exuberanța momentului, cu un mesaj mai optimist de care încep să mă leg ca de un firicel de speranță. Simt cum mă inundă valuri, valuri de transpirație și îmi caut în zadar un scaun prin preajmă. Căldură mare, mon cher!

Văzând că bat evident în retragere, ghidul îmi traduce amabil mesajul cântecului: Malimu, tot tribul îți urează bun venit și o viață plină de fericire pentru că ești un om bun. Așa mai merge! îmi șoptesc eu și încep, ce-i drept, cam ezitant, să fac niște poze pe ultima sută de metri. Dar totul continuă în mod electrizant și reconectarea mea emoțională față de mulțimea veselă din jurul meu lasă mult de dorit. Îmi vine în ajutor un ciorchine de copii de 6-7 ani, care mă înconjoară zgomotos repetând Malimu, Malimu, ca și cum aș fi personajul care le poate lumina o copilărie lipsită de toate cele rele, care vin dincolo de gardul viu al tribului. Încerc sa-i învăț cum să zâmbească la o poză, maimuțărindu-mă și imitând animalele sau păsările din lumea mea, dar totul se oprește din nou când trebuie să facă un salut cu mâna. Mișcările lor par atât de dezarticulate încât mă fac să-mi epuizez repede posibilitățile mele de pedagog. Nu se poate, îmi spun, înainte de ultima încercare... Tocmai atunci, a doua cireadă-de data asta de capre-trece zgomotos pe lângă gardul viu al tribului și frica de a fi admonestat din nou că pot lăsa animalele fără lapte, îmi oprește orice pornire de a le poza.

Frumoasă și naivă viața unui trib! conchid eu, ca la căderea cortinei după primul act al unei reprezentații fără repetiții și regizori. În poza de grup cu actorii, mă regăsesc copleșit de emoții trăite la maxim, mascate de un zâmbet șovăielnic.

Îi propun ghidului să stăm cîteva minute de vorbă și mă invită numaidecât să iau loc pe un butuc, la umbră, în anticamera unei colibe în care curățenia pare la loc de cinste. Îi mărturisesc cât de mult mă impresionează viața tribală, iar el îmi pune câteva întrebări vagi derspre țara mea. Pare surprins la vestea că noi, după obiceiul altor țări europene, ne limităm la o singură soție și la doi trei copii. Îi spun că noi nu consumăm numai carne și că sângele de animale nu se bea pentru a prinde curaj, iar atribuțiile sunt altfel distribuite în familii. Îi citesc pe față o undă de dezamăgire.

Aflu că este pe punctul de a se căsători-prima soție-cu o fată de la un trib vecin și că tatăl său va trebui să dea în schimb cel puțin 3-4 vite, principala lor avuție, și câteva capre, din simplu motiv că această fată pe care a cunoscut-o la o ceremonie de nuntă, este considerată una din frumoasele tribului. La aceste ceremonii, fetele sunt costumate în culorile tribului, purtând un guler rotund și ridicat, confecționat din piele de vită cu podoabe din os sau corn de animal, lemn vopsit în culori naturale și mărgele cu simboluri ornamentale ce vorbesc și despre statutul lor social. Ele nu pierd prilejul de a atrage privirile tinerilor războinici angajați, la rândul lor, în vestitul dans cu sărituri (Maa) -un bun prilej de a-și etala suplețea și bărbăția. Este și momentul când, cântecele și dansurile Massai au la bază dialogul dintre băieți și fete, cu conținut erotic și cu mici ironii de o parte și de alta. Fetele, ca și băieții, odată trecuți de 13-14 ani, când are loc ceremonia de cicumcizie, (aparent uitată în afara mediului tribal, grație asociațiilor neguvernamentele) fac primii pași spre o eventuală căsătorie în care, contrar legiilor din lumea noastră, dragostea și atașamentul nu sunt dublate de gelozie, atâta timp cât comunitatea împarte bunuri egale tuturor membrilor săi. Din dorința de a evita să aduc un nor negru peste frumusețea unei filozofii greu de zdruncinat, continui să ridic mereu din sprâncene, la fel ca un mim al cărui mesaj nu ajunge la public. Dacă ne gândim că simțul posesiei a apărut doar în sclavagism, atunci trebuie, cu siguranță, să admitem că ne găsim într-un spațiu și timp mult mai îndepărtat...

O zi plină de surprize

Aflu din nou că singurii beneficiari absoluți ai căsătoriilor sunt războinicii care, prin propria lor iscusință, reușesc să răpună un leu. Sulița lor apare, ca un adevărat trofeu încadrată într-un cerc metalic în fața colibelor acestora iar accesul lor la cele mai frumoase fete din triburile învecinate este aproape nelimitat. Cât privește divorțul, acesta se lasă, la rândul lui, cu despăgubiri în animale, în funcție de hotărîrea șefului de trib și a sfatului bătrânilor.

El va trebui, îmi spune ghidul, aproape visând, să-i poarte hainele miresei, două săptămâni după nuntă, pentru a o înțelege și a o accepta mai ușor în viața lui. Atunci când vine vorba de vite, orice Massai știe mai bine decât toată lumea, că acestea sunt avuția cea mai importantă dăruită lor de către Marele Spirit (Enkai), atunci când cerul s-a rupt în două și s-a decis că singurul popor din lume căruia i se cuvine acest privilegiu, este cel din triburile Massai. Motiv pentru care, nu o dată, triburile vecine s-au trezit deposedate de vite, din dorința egoista a Spiritului Suprem de a le lăsa doar lor această moștenire sacră. Războinicii, la rândul lor, sunt într-o permanentă alertă pentru apărarea sau dobândirea teritoriilor de pășunat pentru vite.

Toată hrana lor tradițională se raportează la carne, agrementată de plante, fructe și vegetale adaptate solului din junglă, cu adaosurile din ultimii ani: cartoful dulce și porumbul. Însă, mândria oricărul Massai este că deține acest drept inviolabil asupra tuturor vitelor de pe pământ. Un motiv, îmi spune gazda mea, pentru care ei se închină pe vârf de munte acestui Mare Spirit (în fond, un spirit dual-bun și rău) atunci cînd cerul se deschide, o dată la câteva zile.

După ce ieșim din mica noastră colibă de protocol, îmi atrage atenția un tânăr războinic ce ține după umăr o tânăr și sulița sa de războinic în mâna dreaptă. Curiozitatea mă împinge să-l întreb pe ghid ce rost mai are sulița în timp de pace, într-o împrejurare atât de frumoasă. Mi se răspunde prompt, că atunci cînd un bărbat vizitează o femeie, sulița rămâne înfiptă în fața colibei acesteia-un gest ce s-ar putea clasa în teoria comunicării ca un mesaj explicit.

-Malimu, a venit momentul să-ți mai facem o surpriză, îmi spune ghidul zâmbind cu subînțeles. Oh, no! Orice, numai surprize nu-mi doream să retrăiesc în acest colț de lume! Dar micul purgatoriu prin care trecusem, îmi dă speranțe că rămân, în contimuare, preferatul lor și, în cele câteva minute pe care le voi depăși cu speranță și, oricum, cu mai multă stăpânire de sine. De-abia acum descopăr, într-un alt colț al perimetrului central, adevărata cavalerie ușoară a tribului Massai: două rânduri de femei tinere, cam 20 la număr, îmbrăcate splendid în tunici de un albastru deschis și roșu natural, cu coliere și podoabe încărcate, ce-mi zâmbesc rostind într-una Malimu (profesor) și îmi arată grămezi întregi de bijuterii- brățări, coliere, mărgele, gulere brodate-cu o încântare sinceră de propria lor manoperă.

-Malimu, îmi șoptește ghidul, conform tradiției noastre, fiecare oaspete trebuie să ia cel puțin câte o piesă de 5 dolari, de la fiecare femeie la această masă! Îmi strecor involuntar mâna în buzunar, de unde apare parcă și răspunsul meu inspirat.

-Te rog să le spui acestor doamne talentate, că în lumea din care vin eu, prețurile se negociază! Urmează minute de ilaritate în care mesajele seamănă cu un roi de albine, când mai lente, când mai agitate, gata să-și înțepe intrusul nepoftit. Mi se sugerează cu degetele 3 dolari pentru piesă, lucru pe care îl accept înghițind în sec. Îmi trec pentru o clipă prin minte câteva din secvențele anterioare, și iar încuvințez hotărât din cap. Negocierea se lasă cu o bucurie generală din care disting doar Malimu, cu semne de multă recunoștință și apropiere. Mai mult, le propun o ședință foto pe care o acceptă cu grație. În sfârșit, îi vad rîzând cu poftă, vorbind și gesticulând în același timp-un fond sonor pe care ne despărțim prieteni pentru o singură secundă din viață.

În minutele următoare, necruțătoarea mașină a timpului mă reconectează cu greu la cotidianul nostru, în care legenda și farmecul își recapăta culorile pale-un cotidian în care, oricum, mă mișc mai sigur.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de glcitizen in 02.04.16 11:53:37
Validat / Publicat: 02.04.16 13:19:58
VIZUALIZĂRI: 3908INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în AFRICA [alte locuri]
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (glcitizen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P14 "Doamne, cum arata omul alb! ", se mira acest Massai.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 69700 PMA (din 54 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol

15 ecouri scrise, până acum

webmasterX [02.04.16 13:19:46] »

Splendid!

-

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperind Kenya, #CĂLĂTORII DIVERSE" (deja existentă pe sait)

glcitizen [02.04.16 13:29:09] »

@webmasterX -

Multumesc mult.

krisstinna [03.04.16 08:34:11] »

@glcitizen: Malimu! Sunt la a doua cafea, azi-noapte nu am dormit pentru că am petrecut , așa că te rog să-mi spui dacă ai mâncat ceva de la "masa festivă". Am citit de două ori minunata relatare dar nu am văzut scris dacă ai "riscat" ceva. Și nu în ultimul rând, doresc să-mi scrii dacă știi cumva care ar fi motivele unui divorț la un masai. Poate iniția un divorț doar masculul sau și femela? Malimu: MULȚUMESC!!!

glcitizen [03.04.16 10:57:05] »

@krisstinna - Multumesc pentru efort - am vazut cum traiesti petrecerile - si pentru aprecieri.

Cum autocratia barbateasca este dusa pânâ la absolut în cultura africana, un trib Massai nu poate, cu atât mai mult, sa fie o exceptie. Din momentul în care o fata isi anunța intentiile de maritis printr-un lăntisor facut de mama, se împacă si cu gândul ca va fi roaba acelui barbat si ca va rupe legatura cu familia. Fireste ca barbatul o poate acuza-cel mai des- de lipsa de fertilitate in conditiile in care numarul copiilor defineste idealul lor feminin. Pe locurile urmatoare, mi-a spus ghidul, sunt nepotrivirile de ordin fizic sau lipsa de indemânare in gospodarie, Doar barbatul poate cere divortul, asa cum sunt sigur ca ai intuit.

Cât priveste mâncarea, dupâ vaccinul anti-gripă tifoidă si după pastilele antiholeră, nici că-ți mai arde să experimentezi hrana tribala. Asa cum vei putea vedea sâmbata viitoare, ei au un mall exclusivist in Mombasa, unde poți servi mâncăruri locale sau meniuri europene.

Cînd vrei sa ajungi acolo, te rog sa-mi scrii.

maria55 [04.04.16 08:00:41] »

@glcitizen, am inceput sa "te citesc" la indemnul prietenei @krisstinna, recunosc!

Am inceput cu sfarsitul, gresit! Am reluat totul intr-o ordine fireasca si chiar daca n-am sa ajung vreodata pe acele meleaguri, ai reusit sa "ma plimbi" virtual pe acolo!

Felicitari si vacante cat mai frumoase... ca deosebite am remarcat ca sunt!

glcitizen [04.04.16 09:01:35] »

@maria55 - Iti multumesc, Maria si nu spune niciodata nu! Totul poate incepe cu un gând... Si eu eram sovaielnic până a mă atinge fascinatia aventurii la limita. Cînd tu si Krisstinna va hotarâti a merge, sa stiti ca va pot fi de mare ajutor cu sfaturi practice.

Iti multumesc din nou, si, fii sigura, ca te voi citi si eu.

maria55 [04.04.16 19:29:05] »

@glcitizen - prieten drag, nu-mi ramane decat sa-ti multumesc la randu-mi si o fac si-n numele Krisstinnei!

Oricum, daca visul ar deveni vreodata realitate, n-as pleca fara ea!!!

krisstinna [05.04.16 07:52:42] »

@glcitizen: Malimu îți mulțumesc pentru răspuns. Recunosc, intuiam ce-mi vei scrie

Cât despre vizita mea acolo, nu-mi surâde ideea de a "mă contopi" cu acei oameni, mi-e teamă că vor prinde drag de mine și mă vor opri la ei , doar știi că și eu sunt petrecăreață. Mă îngrozește gândul că aș putea fi sclavă, că n-aș putea să trăiesc viața pe care am primit-o în dar de la Domnul. Cred că la fel gândește și prietena mea Maria.

Aștept continuarea/continuările cu mare nerăbdare!

mishu [05.04.16 12:26:59] »

Eu am sa incep cu o critica adusa articolului, critica care de altfel este valabila pentru toate articolele tale. Ai bagat-o pe maneca? ... e bine, deci despre ce este vorba, sunt prea scurte, povestesti atat de frumos totul ca simt nevoia sa mai citesc.

Spre norocul meu te-am descoperit de la primul articol si fiecare articol urmator era asteptat cu mare bucurie. Am aflat atat de multe lucruri frumoase de la tine, si ce este foarte important tot ce povestesti arata partea frumoasa sau daca nu neaparat este descries in culori calde. Despre articolul acesta nici nu mai am cuvinte si pe langa asta ai pus niste poze minunate insotite de comentarii minunate. Nu am retinut insa ce ai facut cu achizitiile.

Ca si bijuterii insa mi-au sarit in ochi (cel putin asa am vazut eu in poza) bratarile de la mana stanga a celor 2 femei din poza P26, bratari care par ceva mai deosebite. Felicitari pentru un articol deosebit despre o destinatie minunata.

mishu [05.04.16 17:11:20] »

@mishu - am gresit, e vorba de mana dreapta a celor 2 localnice la care m-am referit

glcitizen [05.04.16 19:19:32] »

@mishu

Multumesc, Mishule. Esti mult prea draguta cu mine, dar, in acelasi timp, ma bucur ca pot fi util cu noutatile mele din review-uri, noutati pe care le vad la multi dintre noii mei prieteni, inclusiv in descrierile tale.

Cît privestie, bratarile, cel mai usor lucru este sa faci cadouri-sa primesti pare putin mai complicat. Au trecut in doua zile pentru ca imi place, in general, sa vad oameni fericiti in jurul meu.

Oricum, au fost niste experiente unice, traite la maxim si ma bucur ca am cui le împartasi. Revin sâmbată.

puiutea [08.04.16 11:06:11] »

Felicitări pentru curaj, nu m-aș duce acolo nici degeaba! Dar, se pare, Africa exercită câteodată o fascinație pe care - eu unul - nu o înțeleg! Toate cele bune!

glcitizen [08.04.16 18:56:00] »

@puiutea -

Multumesc mult. Sunt si ei oameni, mult mai simpli dar nu neaparat pusi pe rele. Cunosc zone civilizate in care pericolul este iminent. Pâna la urma, atitudinea si sentimentul de siguranta iti pot fi de mare ajutor.

Inainte de plecare, aveam si eu indoielile mele, mai ales din surse media-acum, sper sa mai ajung acolo, chiar la Cabana Treetop, despre care voi scrie sambata viirtoare.

elviramvio [11.05.16 19:09:22] »

@glcitizen -

Articolul a fost insemnat sa-l citesc in liniste dar, din varii motive a ramas mereu in asteptare. Se pare ca Massai a vrut sa-ti dau votul acela zuperbogat, ma bucur ca m-au ales pe mine. Sau m-a ales cea din P05, cine stie. Am avut o colega din Kenia, era simpatica si foarte saritoare, plus ca invata si bine.

Te admir pentru ce-ai vazut si trait in Africa neagra.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
kikiritzi [30.03.18 16:40:50] »

M-am bucurat ca Massai exista inca si m-am intristat ca vand bratari si coliere! Au devenit si ei... turistici! Mersul lumii, normal! Am vazut cele mai dragalase chipuri de copii negri si zambete atat de frumoase! Multumesc!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
elviramvio, glcitizen, kikiritzi, maria55, mishu
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2022 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.0751440525055 sec
ecranul dvs: 1 x 1