Primul safari adevărat

TIPĂREȘTE

Spun primul safari adevărat, pentru că am mai făcut unul în Sri Lanka, dar acolo am văzut preponderent elefanți asiatici. Mă și săturasem de ei!!!

După două zile de stat la plajă, vorba vine, pentru că mai mult a plouat și a bătut vântul a venit vremea să plecăm în excursia vieții într-un safari adevărat prin savana kenyană.

La ora 5,30 dimineața aveam întâlnire la recepție. Am predat camerele și ne-am debarasat de bagajele mari, le-am lăsat într-o cameră specială. Eram pregătiți de o tură de două nopți, trei zile de safari.

Cei de la restaurant ne-au făcut o surpriză foarte plăcută. Au deschis restaurantul cu două ore mai devreme special pentru noi, pentru a savura micul dejun. Pentru mine personal care pun mare preț de micul dejun, a fost un gest nemaiîntâlnit pe nicăieri în lune, un gest mic, dar cu efect mare care m-a impresionat.

După micul dejun și predarea camerei am fost împărțiți în cinci jeepuri Toyota special pregătite de safari. Sunt niște autoturisme înălțate cu suspensiile foarte tari și cu acoperiș rabatabil, special pentru admirarea animalelor.

Acest Jeep Toyota are opt locuri cu tot cu șofer. Noi eram trei persoane și ni s-au mai alăturat încă două cupluri. Sincer pentru călătorie normală era ok, dar pentru a admira animale în savana africană, unde ca să vezi bine trebuie musai să stai în picioare era cam mare înghesuială. Am avut noroc, până la urmă însoțitorul nostru de grup a relocat două persoane în altă mașină, așa că până la urmă noi am fost cei mai favorizați.

Din zona Ukunda de unde am plecat am părăsit șoseaua natională care ducea la Mombasa și unde ar fi trebuit să trecem cu bacul și am luat pe o scurtătură pe drumuri desfundate. Nu-i bai că mașina Toyota pentru asemenea drumuri e proiectată, rinichii noștri nu prea. Iar șoferul băga viteză nu glumă era un nor de praf în urma noastră. Așa a ținut drumul până la Samburu unde iar am intrat pe o șosea națională care arăta foarte bine.

Am mai mers vreo jumătate de oră pe Mombasa Road până la un magazin dedicat. E genul ala de magazin cu de toate situat pe strada principală de unde nu cumpără nimeni, cu excepția turiștilor care sunt duși acolo special pentru asta de către agenții locali contra unui mic comision probabil. Sigur ați mai întâlnit așa ceva prin Turcia ori Egipt.

Oricum pauza a fost binevenită pentru nevoi fiziologice și pentru hidratare. De cumpărat nu ne-am lipit de nimic, pentru că prețurile erau duble ca la noi pe plajă. Plus că nu mai aveam bagaj prea mult cu noi și nici nu aveam unde le pune.

La un moment dat părăsim șoseaua natională pentru a intra în Ngutuni un parc privat de 10000 de hectare adiacent de parcul Tsavo East, parcul pe care urma să-l explorăm. Intrarea este cumva cam bruscă, treci de un gard electrificat și gata ești în savană. De o parte e șoseaua și satele locuite și imediat în partea cealaltă este savana nesfârșită plină de animale sălbatice.

Tsavo East este cel mai mare parc natural din Kenya și din acest motiv densitatea animalelor este cumva mai scăzută ca-n alte parcuri. Dacă aici în Tsavo East sunt atâtea animale spectaculoase, mă întreb cum o fi în celelalte parcuri.

Primii care ne-au ieșit în cale erau o familie numeroasă de elefanții roșii. Roșii? Da! Nu sunt naturali așa, ci sunt vopsiți. Glumesc desigur. Elefanților le place să se tăvălească prin nisipul savanei africane care este roșiatic. Așa că elefanții au această superbă nuanță roșiatică doar pentru că sunt murdari. Sic! Elefanții africani sunt cele mai mari animale terestre din lume. Aceștia pot cântări până la șase tone jumate. Sunt și niște animale unice. Trompa lungă, urechile mari, trunchiurile lor caracteristice, picioarele extrem de groase, efectiv nu există un alt animal cu care să se asemene. Evident un asemenea animal erbivor trebuie să mănânce într-o zi o mulțime de kilograme de iarbă sau frunze, ca să se sature. Din acest motiv nu este foarte iubit de localnici, pentru că se consideră că face o mulțime de stricăciuni. Spre deosebire de elefanții pe care i-am văzut în Asia, în Thailanda ori Sri Lanka, aceștia din Africa erau compleți adică aveau la purtător și nestematele adică colții de fildeș. Din cauza acestui fildeș populațiile de elefant au fost decimate de traficanți ilegali. În ultima vreme au fost strict interzise aceste vânători și din fericire populația de elefanți a crescut. Chiar am întâlnit mai multe familii cu baby elefant după ei. Apropo, elefantul african este un animal inteligent. sociabil și familial. A fost o onoare pentru noi să întâlnim atâția elefanți africani și să-i admirăm în mediul lor natural.

Următorul animal pe care l-am zărit a fost gazela Thompson. Sincer nici nu știam ca există o gazelă cu numele ăsta. Am avut noroc cu șoferul ghid care era un fin cunoscător al florei și faunei din savană. Gazelele Thomson fac parte din familia de antilope. Sunt de mărime medie și au o blană maro-roșiatică pe fețe, cu o bandă albă ce se întinde de la ochi la nas și este mărginită dedesubt de o bandă neagră. Atât masculii, cât și femelele au coarne care se curbează înapoi și sunt curbate în față doar la masculi. Gazelele lui Thomson au o lungime a capului și a corpului de 80 până la 120 cm, o lungime a cozii de 15 până la 27 cm și înălțimea la umăr de 55 până la 82 cm. Gazelele lui Thomson preferă savanele și habitatele de pajiști, în special în regiunea Serengeti din Kenya și Tanzania.

De la ceva distanță am admirat o turmă de impala. Aceste sunt animale foarte sperioase. Pe drept vorbind au si de ce. Impala este o antilopă de dimensiuni medii, de culoare maro-roșiatică, cu părul alb în interiorul urechilor, peste fiecare ochi și pe bărbie, gâtul superior, părțile inferioare și fesele. O linie neagră îngustă se desfășoară de-a lungul mijlocului spatelui inferior până la coadă, iar pe partea din spate a fiecărei coapse apare o dungă verticală neagră. Impalele se găsesc la marginile pășunilor și pădurilor, de obicei foarte aproape de apă. Impala pășunează, răsfoiesc și mănâncă lăstari tineri de iarbă în sezonul umed, iar ierburi și arbuști în alte momente.

Prin savană Jeep-ul merge încet, cu maxim 30 de kilometri pe oră ca să nu sperie animalele. Pe nesimțite am ajuns la următorul loc de cazare Ngutuni lodge despre care o să vorbesc mai târziu. Aceste lodge-uri sunt construite lângă o sursă de apă special ca să atragă animalele, Evident în fața lodge-ului erau strânse o mulțime de animale sălbatice. Primele care ne-au sărit în ochi erau îndrăgitele zebre. Aceste animale atât de diferite de restul și atât de îndrăgite de copii și nu numai. E aici am aflat că sunt trei tipuri de zebre. Zebrele pe care le-am admirat noi se cheamă Grevy. Zebra Grévy este cel mai mare echid, adică din clasa cailor, măgarilor, zebrelor, sălbatic viu cu o greutate cuprinsă între 350-450 kg și cel mai amenințat dintre cele trei specii de zebră, celelalte două fiind zebra câmpiei și zebra montană. Se distinge prin dungile sale unice, care sunt la fel de distinctive ca amprentele umane. Mânzii sunt maronii cu dungi maronii roșiatice, iar treptat părul lor se întunecă până la negru. Zebra Grevy’s este mai înaltă, are urechi mai mari și au dungi mai înguste decât zebrele de câmpie. Cert este că am întâlnit o mulțime și am văzut și mânji, dar și momente de tandrețe.

La un moment dat am observat prin tufișuri un șacal. Am văzut mai mulți prin periplu nostru dar de la distanță. Șacalul african este denumit șacalul cu spatele negru. Șacalul cu spatele negru se aseamănă cu șacalul comun din punctul de vedere al aspectului și modului de viată, dar are spatele acoperit cu blană de culoare neagră ce se întinde până spre zona cozii. Trăiește în regiunile cu savane, cu arbuști și tufișuri, dar și in zonele împădurite din estul și sudul Africii, in Tanzania, Zimbabwe, Somalia, Etiopia, Kenya, Botswana, Mozambic, Namibia și Angola. Exemplarele adulte au lungimea corpului de 45-90 cm și greutatea de 6-12 kg. O particularitate a acestei specii este coada stufoasă lunga de 26-40 cm care este predominant maronie-roșcată, gri cu vârful negru. In rest corpul este acoperit de blană ruginie, cu zone maronii sau roșcate, iar pe spate neagră cu dungi gri. Pe cap părul este mai scurt, rosu-ruginiu spre galben, pe partea superioară a gâtului este gri, iar pe membre are zone mult mai roșcate decât pe restul corpului. Zona interioară a membrelor, cea superioară a gâtului, botul și bărbia sunt albe. Puii au ochii albaștri și blănița gri-închis. Adulții au corpul subțire, urechile mari de formă triunghiulară, ținute mereu in sus, acoperite cu păr de culori diferite. Botul este alungit, maxilarele puternice (alcătuite din incisivi, canini, premolari și molari), iar ochii au irisul de culoare închisă. Întotdeauna femela este mai mică, decât masculul și cântărește mai puțin. Șacalii cu spatele negru au simțul auditiv și olfactiv foarte bine dezvoltate, au mirosul de 50 de ori mai fin decât al omului. De asemenea sunt alergători excelenți, pot fugi cu o viteză de 15 km/h, mai ales la vânătoare atunci când își urmăresc prada. Când prada este prea mare, mănâncă cu lăcomie cam jumătate din ea, iar partea rămasă o ascunde in vizuini săpate in pământ și o termină în următoarea zi. Un exemplar adult poate consuma până la 0,500 kg de carne, nu mănâncă niciodată oase mari. După ce a ucis un animal, îi deschide burta și alege întâi inima, rinichii si ficatul. De multe ori șacalii pot fi văzuți în apropierea hienelor, a șacalilor, leilor și leoparzilor, pentru a profita de resturile rămase din prada vânată de aceștia. Conform cercetătorilor, șacalii sunt unele dintre cele mai inteligente animale din Africa, cele mai abile si mai atente. Șacalii pot fi ușor domesticiți (asta chiar nu știam), dacă sunt luați de mici și crescuți în condiții de captivitate, hrăniți cu ouă, carne crudă, legume, fructe, mâncare uscată specială pentru câini, de regula bogată în proteine. La vârsta adultă acest lucru este aproape imposibil. Ei sunt foarte agresivi, își protejează puii și își apără teritoriul împotriva altor șacali sau animale de pradă. În perioada de împerechere, din lunile aprilie-iulie, femela și masculul își construiesc o vizuină pe care o căptușesc cu vegetație uscată și au un comportament specific altor specii de șacali. De regulă la această specie femela și masculul formează perechi stabile după vârsta de trei ani, rămân împreună toată viața, de cele mai multe ori își marchează teritoriul prin urină și vânează împreună ca niște animale omnivore. Hrana lor consta din antilope, gazele, păsări, șerpi, șopârle, animale vertebrate mici, insecte, plante, fructe de pădure și hoituri. După o perioadă de gestație de 57-70 de zile, in sezonul uscat femela naște 3-6 pui care sunt alăptați de cinci ori pe zi o perioadă de câteva luni, timp in care masculul îi asigură hrana. Puii cresc foarte repede, la 10 zile deschid ochii, la 14 zile deja încep să exploreze zona din jur, după 24 de săptămâni deja merg alături de părinți la vânătoare, iar la un an și jumătate consumă numai carne. Șacalul cu spatele negru nu este o specie in pericol de dispariție, face parte din ordinul Carnivora, familia Canidae și de aceea am întâlnit o grămadă prin periplu nostru. Am documentat, scris și detailat atât despre șacali pentru că am auzit ca s-au înmulțit și la noi în Delta Dunării și localnicii sunt disperați.

Pe drumul spre cazarea în savana africană am mai dat si de o familie de mistreți, denumiți local Warthogs... Warthogs sunt distribuiți în toată savana și zonele semi-aride din Africa sub-sahariană. Ei sunt adesea văzuți în grupuri familiale, cu părinții și purceii care alergă rapid în linie dreaptă, cu cozile ridicate. Warthogii au obiceiul aparte de a îngenunchea pe genunchii din față în timp ce se hrănesc și se hrănesc într-o zonă localizată. Sunt erbivore și animale diurne care își petrec o mare parte a zilei căutând hrană. Obiceiul lor cel mai îndrăgit este felul în care întorc coada, cu cozile lor subțiri, lipite în aer, ca niște antene. Cele mai bune locuri pentru a le vedea în Kenya sunt în rezervația națională Masai Mara, în parcurile naționale Nairobi și Amboseli. Ei sunt cel mai frecvent porc sălbatic din Kenya și cel mai des observat porc sălbatic din Africa.

Obosiți de-atâta drum, am ajuns la lodge unde ne-am cazat, am mâncat de prânz și apoi am ieșit pe terasă să admirăm animalele strânse la iazul de apă! Va urma!

cadru natural de vis

o mare desfătare a simțurilor, ceva excepțional am trăit acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 1346 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI