'Avete gia pagato! '

TIPĂREȘTE

De când mă ştiu am avut o mare dragoste: Italia.

Acuma… întâmplarea face că am cam ocolit-o din vacanţele mele de până acum. De când am descoperit Grecia şi Croaţia, Italia a căzut din top. Dar nu puteam să plec din Croaţia, fiind acolo aproape, fără să o salut dintr-un colţişor. Aşa că… am hotărît să facem o mică incursiune în lumea macaroanelor. Cel mai aproape era oraşul Trieste, şi era acolo ceva ce voiam cu orice preţ să văd: Castelul Miramare.

Am făcut o rezervare pe Booking pt două zile la un hotel central fără prea multe mofturi. Pentru două persoane si un copil undeva cam la 100 de euro pe două nopţi. În recomand doar dacă sunteţi în trecere… să nu staţi prea mult…

Am ajuns cam pe la ora 2 în oraş, venind din Croaţia. Nu am putut să ne abţinem să mai facem o baie de adio. La hotel am ajuns un pic mai târziu decât ora la care anunţasem. Adică pe la 4 după-amiaza.

Am găsit uşor hotelul Alabarda dupa GPS, dar era central şi nu avea parcare. Eu am coborât din maşină, lăsându-l pe sotul meu cu grijile legate de maşină şi am urcat la recepţie să rezolv formalităţile de acolo. Abia aştptam s-o luăm din loc, aşa că vroiam eficienţă.

La recepţie un tinerel amabil imi explică că hotelul are un contract cu o parcare din zona, cam la 10-15 minute de mers pe jos şi că pot cumpara tichet chiar de la el. Îi spun că vreau să achit şi camera că mă grăbesc. Nici nu am cerut s-o văd aşa operativă am vrut să fiu.

“Tutto ok. E già pagata! ” îmi răspunde băiatul.

Huuh? Da’ cine “ha già pagato” îl întreb că eu abia am ajuns…

M-am lămurit repede că îşi reţinuseră costul camerei de pe cardul cu care am confirmat închirierea camerei. Eu stăteam cu banii în mâna… ca doar pe net scria că nu iau banii în avans…

Despre hotel, cred că singurul lucru care mi-a plăcut a fost poziţia. Central aproape de orice. Piazza dell’Unita, Museo di Castello di San Giusto, Cattedrala di San Giusto Martire, de faleză, de port şi la 15 minute de gara Centrală. Lângă Gara Centrală era şi parcarea pe care o recomandau şi pentru care aveau tichete cu 10 euro pe zi. Era destul de departe şi pentru că eram doar pentru două nopţi acolo, nu am luat cu noi bagajele decât strictul necesar. Bineînteles că am uitat câte ceva la maşină aşa că am făcut nişte drumuri suplimentare. De fapt după două drumuri, că apoi nu am mai avut curajul să am nevoie de nimic să nu îmbufnez pe cineva. :)

Hotelul destul de învechit, pozitionat la etajul 3 al clădirii, are o intrare direct de pe stradă, iar intrarea este folosită şi de alte persoane care locuiau în clădire. Exista un lift, dar am renunţat la idee ca nu încăpeam toţi trei în el. Toate camerele au ferestre la stradă. La wi-fi nu ne-am putut conecta (am şi renunţat repede că eram obosiţi), iar zgomotul străzii a fost destul de deranjant noaptea. Aerul condiţionat nu a funcţionat şi trebuia deschis geamul să putem respira. Străzile destul de înguste nu erau circulate de multe maşini, dar zgomotul făcut de scutere era foarte puternic.

Ne-am plimbat câteva ore prin Trieste, am admirat un apus frumos, am salutat al lor Canale Grande şi am mâncat câte o pizza… unde am primit o porţie de cultura gastronomică italiană. Când am îndraznit să cerem ketchup sau sos de roşii la pizza, nu s-a rabdat bucatarul, simpatic de altfel, si ne-a zis că îi stricăm pizza cu ketchup. Ne-a explicat că gustul adevărat al pizzei nu trebuie alterat de sosuri, că trebuie simţite condimentele si armonia cu care se imbină ingredientele şi să nu acoperim gustul mâncării ca niste ignoranti. Nu ne rămânea decât să zicem… ” va bene chef, senza kechup”… Râd şi acum când îmi amintesc cu cât patos ne povestea. Doar era italian… A mai fost o faza amuzanta cu el că a insistat să ne facă o poză la terasa lui. Aveam montat pe aparat un teleobiectiv şi i-am zis că nu e cazul că n-o să reusească. Da' bucătarul insistent că el poate… I-am dat aparatul şi a trebuit să se îndeparteze destul de mult să intrăm în cadru. Şi se oprea, încerca să ne încadreze, nu reusea, mai facea câţiva paşi… Şi el în timp ce se îndeparta zice “mamma mia, che uomini grandi siete! ”. :))

Dar sa revin la hotel, pâna la urma e un review de cazare.

Micul dejun era inclus, în regim de bufet suedez. Locul de luat masa era foarte mic, câteva mese, foarte putina intimitate. Erau cereale, lapte, ceaiuri, şunca, iaurturi, chestii banale, dar ne-au prins bine că venisem cu un scop précis. Să vizităm Castelul Miramare …

---

VIZUALIZĂRI: 1735 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI