Altenberg, domul din pădure

TIPĂREȘTE

Atunci când spui că nu mai ai ce să vezi nou în Kőln, când spui că te-ai plictisit sau vrei să schimbi peisajul, atunci este bine să pui cap compas pe Altenberg, un sat din apropierea marelui oraş. De ce Altenberg şi mai precis ce în Altenberg sunt două întrebări bine întemeiate. În Altenberg se află o maiestoasă biserică, numită Domul sau Catedrala din Altenberg, deşi nefiind reşedința nici unui episcop termenul de catedrală nu este prea corect. Din centrul oraşului până la destinație sunt cam 20 km, deci accesibil şi cu bicicleta. Şi exact la acest mijloc de transport am apelat şi eu şi exact din motivele enumerate mai sus.

Am pedalat cu voioşie prin suburbiile Kőln-ului, drumul pentru biciclişti fiind, ca de cele mai multe ori, impecabil. Am trecut pe langă castelul Strauweiler, în Odenthal, privindu-l doar de la depărtare. Am vrut să intru, dar la poartă era un afiş "Privat. Nu intrați" pe care n-aveam cum să-l ocolesc. Şi m-am gândit şi la posibilitatea ca proprietarii să aibă drept animale de companie dobermani, aşa că pentru integritatea mea şi a Camilei am renunțat şi am încercat să-l fotografiez de la depărtare.

Am ieşit şi din mica localitate Odenthal, unde sătenii au Porsche şi Ferrari drept căruțe şi cai, şi urmărind indicatoarele m-am apropiat de abație. Când am văzut multă lume umblând de colo-colo am ştiut că sunt foarte aproape, dar nu vedeam biserica. De altfel nici cei doi tineri motociclişti, cărora le-am cerut informații, n-au fost în stare să mă orienteze, dar probabil ei, datorită vârstei, nu vedeau decât vitezometrul. În cele din urmă, în uriaşa parcare a unui han aflat la margine de drum, ca odinioară, niste familişti cu chef mi-au spus că mai am peste... cinci minute de mers. Şi aşa a fost.

Fostul complex monahal este ascuns în inima codrilor verzi care mărgineau pe vremuri oraşul Kőln. Aici, departe de tentațiile vieții, un grup de doisprezece călugări cistercieni au ales locul pentru a întemeia o nouă mănăstire. Era anul 1133. De fapt legenda atribuie alegerea locului de mănăstire unui măgar, care a fost încărcat cu banii de constructțe şi cu însemnele starețului. Călugării veneau din Morimond, din Burgundia, primind o proprietate de la contele Adolf von Berg pentru a întemeia un nou aşezământ monahal. În valea umbroasă, ei au început construcția unei bisericii, finalizată în 1145, în stilul romanic şi din care încă se mai păstrează un corp. Dar între 1259 si 1379, o noua biserică este clădită, măreață precum o catedrală, într-un avântat stil gotic. Bine gospodărită, în anii care au urmat abația a crescut repede atât ca suprafață, multe clădiri adiacente, chiar şi mori de apă fiind ridicate, dar şi ca populație, aproape 100 de călugări şi peste 130 de novici găsind aici adăpost.

Dar anii au trecut, s-au transformat în secole, şi la începutul sec. al XIX-lea cheltuieli excesive şi neprofitabile au lăsat abația fără bani, ceea ce a dus la desființarea ei, în 1803. Secularizarea averilor mănăstirilor din anul următor a făcut ca imobilele rămase să fie scoase la licitație. Astfel că în 1806 Johann Heinrich Pleunissen, un comerciant de vin din Kőln, cumpără biserica şi corpurile anexe. Pentru cei interesați în istoria afacerilor imobiliare, prețul de achiziție a fost de 26 415 taleri. A urmat o închiriere nefericită a clădirilor, unei firme de produse chimice, căci o explozie şi incendiul care a urmat au dus la distrugeri însemnate. Urmează un inevitabil declin, cu multiple schimbări de proprietari, neinteresați de frumusețea sau istoria bisericii.

Anul 1834 înseamnă şi pentru abația Altenberg o revenire la viață, după cumpărarea ei de Franz Egon von Fürstenberg-Stammheim. Anii aceia au fost benefici pentru multe castele, biserici, clădiri vechi ale Germaniei, un suflu patriotic dând imbold nobilimii şi în general oamenilor cu bani să le readucă la gloria de odinioară. Începând din 1847, când rege al Prusiei a fost Friedrich Wilhelm IV, un binecunoscut ocrotitor şi iubitor al vestigiilor germane, biserica este restaurată, ajungând să fie cunoscută drept Domul din Altenberg. Din 1857 şi până astăzi este utilizată simultan de către catolici şi protestanți.

Deoarece mare parte din mobilierul original al bisericii s-a pierdut sau a fost distrus după 1803, au fost achiziționate alte piese, mai noi sau medievale, care completează lucrurile originale păstrate. Astfel în Capela celor trei sfinți regi este o pictură infățisând Adorația magilor (ca. 1570), în Capela botezului este sculptura Buna Vestire (sec. al XIV-lea), în Capela ambulatoriului este o pictură ilustrând crucificarea (ca. 1570). Vitraliile ferestrelor din vest ale domului, cele mai mari vitralii medievale din Germania, au fost terminate înainte de 1397.

Pe lângă impozanta biserica mai pot fi văzute şi vechea capela Sf. Marcu, aşa cum era ea la începutul sec. al XII-lea, fosta fabrică de bere, Altenberger Hof, devenită hotel, şi Küchenhof, aşezată în apropierea râului Dhűnn, care adăposteşte un restaurant şi câteva ateliere ale unor artişti plastici.

Eu am ajuns într-o duminică, şi am avut noroc să intru între slujba catolicilor si cea a protestanților. Sau invers. În orice caz, oamenii au fost amabili şi ne-au lasat pe noi turiştii să intrăm, să vedem, să fotografiem, deşi până la ora de acces liber mai era ceva timp.

Vizitele celor care doreau o evadare în natură au început încă de acum o sută de ani. Desigur, la inițial s-a venit pentru o relaxare spirituală, liniştea şi singuratatea favorizand o uşurare a sufletului. Apoi s-au creat posibilități de odihnă şi mai profane. În prezent terasa hotelului Altenberger Hof oferă un unghi excelent de a admira biserica. Poate cel mai bun :). Deasemenea Küchenhof, deja amintit, care n-are vedere spre dom, dar are multe mese şi bere rece.

Ca să închei vă mai spun că în apropiere se găseşte Märchenwald, adică Pădurea poveştilor, o prezentare a celebrelor basme ale fraților Grimm. Parcul a început prin 1931, cu cinci poveşti, în prezent fiind vreo douăzeci. Printre ele nu lipsesc Hänsel şi Gretel, Albă ca zăpada şi cei şapte pitici, Scufița roşie. Personajele se mişcă, vorbesc, povestea se derulează şi probabil va plăcea copiilor, dacă nu-s prea atasați de jocurile video. Cei mari au unde aştepta, existând şi un restaurant.

Din Altenberg închei transmisia.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 2156 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI