ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 22.10.2015
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucureşti
ÎNSCRIS: 19.04.13
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
AUG-2015
DURATA: 6 zile
prieteni

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
100.00%
Încântat, fără reproș
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
98.75%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Golful Kotor

Golful Kotor, Muntenegru – de la agonie la extaz, (partea I)

TIPĂREȘTE URM de aici

Dupa ce nu ne-au iesit socotelile cum am vrut cu vacanta lunga de anul acesta, am decis intr-un final sa fie una pe malul apei si am ales lacul Garda din Italia pentru prima parte si Golful Kotor din Muntenegru pentru a doua parte.

Italia a fost de mai multe ori pe lista noastra si aveam chiar si niste teme facute, dar despre Muntenegru si oferta lui turistica eu nu stiam mare lucru pana mai anul trecut. Am citit niste articole pe AFA dar si pe net, din care am inteles ca sunt niste peisaje dumnezeiesti si asta caut si eu in vacanta, dar as fi lasat pe altadata avand in vedere ca este oarecum aproape de casa. Cand dadeam cu banul insa ca sa alegem totusi, undeva prin martie, mi-a cazut sub ochi acest clasament, touropia.com/beautiful-bays-in-the-world, despre cele mai frumoase golfuri ale lumii, in care Golful Kotor se regaseste pe locul 7, articol care m-a convins pe loc.

Ceilalti au cam strambat din nas cand au auzit, asa ca am inceput documentarea ca sa am argumente sa-i conving. Apropo de documentare as vrea sa spun ca mie, personal, nu-mi place sa citesc articole exagerat de documentate cu multi ani, multa istorie, geografie, s. a. m. d. Dar nici sa ma duc intr-un loc despre care nu stiu nimic ci doar ca este un obiectiv acolo sau peisaj si este frumos. N-am auzit in viata mea de Njegos despre care o sa pomenesc in acest articol. Nu ma duc sa vad un monument dedicat lui, despre care toata lumea scrie ca este la capatul unui traseu extraordinar de frumos printr-un parc national, fara sa stiu si eu cine a fost omu’asta. Asa ca mi se pare normal sa fac cateva mentiuni legate de locurile pe care le-am vazut si sa ma folosesc de informatii pe care le am din faza de pregatire a vacantei sau din povestile pe care le-am aflat la fata locului.

Stiam despre Muntenegru (Crna Gora in muntenegreana, care inseamna “munte negru”) ca este o tara destul de mica si cu ocazia documentarii am aflat ca are doar putin peste 600 de mii de locuitori. Nu o sa insist cu istoria ei zbuciumata cu toate ca eu am aflat lucruri importante, pe care nu le stiam. Ca mai toate statele din zona a avut parte de mai multe ocupatii, a devenit parte a Iugoslaviei in primul razboi mondial, iar din 2006 este un stat independent, dupa un referendum cu nabadai si cu reguli impuse de Uniunea Europeana. Cu capitala la Podgorita dar si cu Cetinje, fosta capitala regala, cu care se mandreste, Muntenegru se invecineaza cu multe state (Albania la sud-est, Croatia, Bosnia si Hertegovina la nord si in sud Marea Adriatica il desparte de Italia), ceea ce ne-a dat de furca pentru ca o parte din ele nefacand parte inca din UE am stat ceva prin vami. In 2002 a adoptat EURO ca si moneda, chiar daca nu face parte din Zona EURO, lucru care ne-a prins bine.

Limba oficiala este sarba vorbita in diverse dialecte dar oamenii au inceput sa vorbeasca engleza din dorinta de a se intelege cu turistii care ii viziteaza din ce in ce mai mult si chiar ne-am bucurat sa constatam asta aproape peste tot.

Clima este mediteraneana si cel putin zilele in care am stat noi acolo au fost insorite iar temperatura in jur de 33-35 grade. De cateva ori au fost cativa stropi de ploaie dar se scutura cate un nor pret de cateva minute, poate nici atat si iesea soarele instantaneu. Am inteles ca asa se intampla frecvent in golf, dar nu a fost ceva care sa ne deranjeze.

Drumurile in Muntenegru sunt destul de bune chiar daca autostrazile lipsesc cu desavarsire. Sunt multe limitari de viteza care trebuie respectate pentru ca muntenegrenii sunt foarte disciplinati, poate si pentru ca pe drumurile lor vezi multe echipaje de politie. Se depaseste cu greu pentru ca portiunile de drum drepte sunt putine din cauza reliefului preponderent muntos, la intrarea in localitatile mai mari sunt frecvent ambuteiaje, dar soselele lor cocotate pe munti iti ofera privelisti de vis si mai uiti ca te misti cu viteza melcului pe alocuri.

Sa nu uitam si de iesirea la Marea Adriatica care inseamna aprox 70 km de litoral din care vreo 6 km de plaje, litoralul muntenegrean fiind cuprins intre statiunile Budva in nord si Ulcinj in sud dar suprafata de plaje este mult mai mare intrucat peste tot sunt golfuri, lacuri, rauri, amenajate cu plaje cu nisip fin sau pietricele.

Despre motorina (noi cu asta am mers) ce sa spun? 1.09 EUR/litru peste tot in Muntenegru, mult mai ieftin decat la noi, in august 2015.

Chiar daca turismul in Muntenegru a inceput prin secolul al 19-lea cand a devenit destinatia favorita a aristocratiei si a familiei imperiale, eu cred ca abia acum incepe sa se dezvolte asa cum trebuie. Sunt convinsa ca Muntenegru este o destinatie catre care turistii se vor indrepta din ce in ce mai mult, chiar foarte mult, in anii urmatori.

Tara figureaza in Patrimoniul Unesco cu Parcul National Durmitor, Canionul Tara si Ansamblul Natural si Cultural-Istoric de la Kotor si abia am asteptat sa descoperim si noi macar o mica parte din frumusetile ei.

Deci, am ales pana la urma Muntenegru, mai precis Golful Kotor (Boka Kotorska) si chiar daca unii spun ca este un golf, altii canion, altii fiord, mie nici ca-mi pasa. Pentru mine a insemnat un peisaj de basm unde am gasit urme ale trecutului si unde cred ca inca sunt frumuseti nedescoperite sau neexploatate in scop turistic. Ne-am instalat tabara in orasul Kotor, ultima si cea mai importanta localitate din golf, si am hotarat ca si la lacul Garda sa nu ne imprastiem in multe directii ci sa batem Golful Kotor cat de mult putem „pe mare si pe uscat”, asa cum am facut si in Italia.

Dupa drumul de 413 km din Posedarje, Croatia, unde am avut o noapte de tranzit vezi impresii, destul de plictisitor cu autostrazi lungi, fara peisaj si cu ploile torentiale inainte de Dubrovnik, am intrat in Golful Kotor prin Herceg Nevi, poarta de intrare in golf si prima oprire a fost la un mare supermarket Franka, pe care l-am gasit ulterior peste tot in golf, curiosi sa vedem si noi un magazin muntenegrean, dar mai ales niste preturi, ca sa ne facem o idee despre destinatia noastra. Am fost foarte bucurosi sa constatam o abundenta de orice, ca preturile sunt cam ca pe la noi dar si mai mici si mai apoi sa remarcam ca muntenegrenii sunt chiar generosi in supermarketuri. De aici pana la destinatia noastra finala mai aveam aprox 43 de km.

Am ales sa nu scurtam distantele cu ferry prin golf, ci sa mergem cu masina prin toate localitatile, drumul fiind extrem de spectaculos, dupa cum ne-am dat imediat seama.

Am trecut pe langa un incendiu care se vedea pe munte, destul de intins si ulterior am vazut urme de incendii in Lovcen dar si in Perast, ceea ce ne-a facut sa credem ca sunt destul de frecvente.

S-ar putea sa ma repet dar am fost coplesiti de peisajele diverse, de plajele intalnite, de muntii inalti cu terenuri accidentate, de frumusetea naturii salbatice, de localitatile cu arhitectura bogata, vechi de sute de ani dupa cum ne dadeam seama, dar si de tufele de dafin, rodiile, cactusii, smochinii, leandrii, prezente peste tot pe marginea drumului sau pe oriunde prin munti.

Dar nu a fost de la inceput asa. Primul impuls a fost de negare. Veneam din Italia unde toate erau la locul lor si d. p. d. v. turistic nu ai ce sa zici, de infrastructura nu mai vorbim si oriunde deschideai gura aproape ca ti se anticipa intrebarea. Am intrat apoi intr-o tara care iti oferea peisaj dar prima impresie a fost ca doar asta. Autostrazi lipsa, cozi la vama, pe marginea drumului lucrurile lasate in voia sortii, ba cate un gunoi aruncat, ba vegetatie incalcita, urme de incendii, localitati cu multe imobile in paragina, altceva decat acolo de unde veneam. Cand am intrat in Kotor circulatia s-a ingreunat, dee, o sosea cu o singura banda pe sens iar orasul despre care citisem atat de frumos parca nu mi se parea cine stie ce, comparandu-l cu oraselele de pe malul lacului Garda.

Cazarea s-a facut fara probleme intr-un duplex care ne-a placut mult vezi impresii si dupa ce am schimbat cateva informatii cu proprietarul nostru pe care nu l-am mai vazut pana la plecare cand i-am dat cheia, ne-am dus in orasul vechi ca sa mancam ceva pentru ca eram lihniti. Proprietarul nostru ne-a recomandat restaurantul Bastion din cetate. Am ajuns la intrarea in cetate in aprox 10 minute unde am gasit un punct de informatii si am luat o harta a orasului Kotor. Noi voiam si o harta a golfului, n-am inteles daca n-aveau atunci sau n-aveau deloc dar ne era prea foame ca sa mai zabovim. Am plecat la Bastion si poate unde imi era atat de foame mi s-a parut ca n-am mai mancat niciodata ceva la fel de bun: un mix fish a la Bastion cu fructe de mare, un deliciu, pe care l-am ales uitandu-ma in gura, ma rog in farfuria unor vecini de masa. Mi-a placut asa mult cum arata farfuria lor cand le-a adus-o ca i-am zis ospatarului ca aia vreau si eu sa mananc. Sotul meu a mancat un porc a la Bastion, am baut si o sticla de vin la indicatia ospataritei care nu stiu cum se cheama dar a fost bun si o rachie de Muntenegru la inceput, un cappuccino dar si o inghetata cu fructe warm la sfarsit si masa asta ne-a dus vreo 40 de EUR. N-a fost chiar putin dar nici n-am mancat putin. Nu aveam de gand sa sarim calul asa tot sejurul, dar pentru prima seara, dupa emotiile drumului cu ploaia aceea torentiala prin munti, am zis ca meritam. Ne-am prelungit sederea la Bastion pana tarziu in noapte, atmosfera era buna, in fata restaurantului cantau niste tineri imbracati in costume medievale, afara incepuse sa picure, asa ca ne-am indreptat spre casa undeva spre miezul noptii, dupa ce am dat o tura si prin cetate si am admirat dealul frumos luminat, la poalele caruia se intindea. Vis-à-vis de cetate este portul din Kotor unde am vazut vase de croaziera si yahturi de lux, dar ne-am retras linistiti spre casa convinsi ca o sa ajungem in zona in fiecare dintre cele 5 zile pe care le mai aveam de stat in golf.

A doua zi ne-am intors in fata cetatii la punctul de informare pentru ca voiam sa ne lamurim mai bine. Voiam sa mai aflam de acolo lucruri dar mai ales voiam neaparat o harta a golfului ca sa ne facem un plan de bataie pentru tot golful si nu doar pentru orasul Kotor. Nu am gasit asa ceva si pentru noi a fost primul soc. In Italia oriunde te-ai fi oprit gaseai materiale pentru localitatea respectiva dar si pentru tot lacul Garda. Fata de la ghiseu parea ca nu intelege ce vrem. Daca vrem altceva decat o harta a orasului Kotor sa ne cumparam o harta a Muntenegrului, zicea ea. Adica, una rutiera, ca n-am vazut altfel. -Si daca vrem sa stim despre alte localitati din golf? -Mergeti in fiecare ca exista puncte de informare si primiti harta precum si alte materiale. -Si daca vrem o croaziera? -Sunt in port 2 barcute cu maxim 15-20 de persoane care timp de 2-2.5 ore va plimba pe o parte din golf cu oprire la Perast. -Dar vrem o croaziera de o zi prin tot golful, cu un vapor mare, asa cum vazusem unul cu o zi in urma. -Nu stiu, din Kotor nu exista, poate din alta parte.

Buuuun! Ne simteam ca teleportati din secolul 21 inapoi in timp. Am vrut sa vedem un orar al autobuzelor care circula prin golf pentru ca ne-a dat de inteles ca exista asa ceva ca sa nu mai folosim masina noastra, dar ne-a dat un orar al autobuzelor spre Belgrad, Macedonia, Croatia... Probabil acelea aveau statii si prin localitatile din golf dar nu erau trecute pe hartia aceea si nu ne-a mai interesat.

Pai ce sa facem in cazul asta? Aveam o listuta de acasa cu ce aveam de facut, in Kotor stiam ce urma sa facem, dar nu mi-a placut ca nu obtineam informatii de la fata locului despre tot golful, asa cum ma asteptam.

Ca sa nu mai pierdem vremea am zis s-o luam spre Budva ca este o statiune mare, perla litoralului si gasim acolo harta si tot ce ne trebuia.

Acum pot sa va spun, dar atunci chiar daca ulterior mi-am adus aminte ca mai citisem asta, doar s-a nimerit. Ca sa ajungi in Budva din orasul Kotor sunt 2 variante: prin tunelul Vrmac sau ocolind prin localitati, pe drumul Muo-Prcanj-Stoliv-Tivat-Budva.

De data asta noi am luat-o prin tunelul Vrmac, ventilat doar spre capatul dinspre Budva si cu un zgomot ciudat, nemarcat, lung de 1637 de m si ne-am oprit la un HDL365, putin dupa ce am iesit din tunel, un centru comercial foarte mare, cu o parcare plina si cu multe magazine. Am venit urgent la masina pentru ca in 10 minute am constatat ca erau niste preturi exagerat de mari, pe care nu le-am mai vazut pe nicaieri asa.

Ne-am oprit la Caffe Restaurant-ul El Rey, excelent amplasat, suspendat pe o stanca de unde ai o vedere nemaipomenita la golful Jaz Beach cu plaje lungi, pline de umbrelute, plajele Jaz si Ploce pentru care exista indicator in sosea, inainte de Budva cu cativa km. Pentru ca imi plac mult locurile pline de lume, amplasate frumos, cu peisaj, ne-am asezat la o masa si pana am mancat un tort (gen dobos), am baut o cafea si o bere (8 EUR toate) am admirat si peisajul vremea fiind superba.

Aproape de intrarea in Budva traficul s-a aglomerat si inaintam cu greu, asa ca am lasat masina intr-o parcare chiar la intrarea in localitate si am coborat spre orasul vechi si spre mare pe niste stradute inguste unde am vazut pentru prima data in viata mea o bolta de kiwi cu zeci de fructe (dar asta era nimic pe langa ce aveam sa vad la Mrea Moraca mai tarziu), stradute care ne-au scos in port. Si aici portul plin de yahturi care mai de care mai luxos.

Eu nu am avut o chimie cu Budva. Poate pentru ca pana am ajuns in orasul vechi ne-am oprit la toate centrele de ziare, harti sau centre de informare pentru o harta a MNE in engleza si ni se oferea doar in rusa. Aaaa, am uitat sa va spun ca turistii sunt preponderent rusi si parca pentru ei sunt facute toate. Asta nu prea ne-a placut. N-a fost chip sa gasim asa ceva, nici in cetate la punctele de info, ceea ce ne-a cam dat de gandit si am inceput sa ne intrebam ce naiba o sa facem noi in golful asta atat de inapoiat.

Ne-am dus in Orasul Vechi inconjurat de ziduri inalte, bine conservat si am batut stradutele in sus si in jos, am intrat la Citadela pentru 2.5 EUR unde am vazut ruine, biblioteca, sunt multe locuri de view pe terase, cele mai spectaculoase spre insula Sf Nikolae, am vizitat Biserica Ortodoxa Sfanta Treime, Biserica Catolica Sf Ioan cu un altar cum nu mai vazusem. Peste tot aproape nu aveai voie sa faci poze si asta altfel decat in Italia. Comparatia cu Italia nu ne dadea pace, parca fusesem in Paradis si acum eram in Iad. Nici aici n-am gasit o harta a golfului dar ne-am dus la Info sa vedem ce aflam despre croaziera ca tineam mortis la ea si ramasesem nelamuriti. Aici era si mai mare balamucul. Era o firma care organiza croaziere de o zi cum voiam noi, cu imbarcare din Kotor dar trebuia sa platim un transfer din Budva pana in Kotor de 6 EUR/persoana. -Pai noi stam in Kotor, ne urcam de acolo si va platim doar excursia, nu si transferul. -Neee! Platiti transferul si va urcati de unde vreti. Doamne apara si pazeste, unde ajunsesem noi?

Traficul greoi, ambuteiaje la intrarea in oras, faptul ca n-am gasit harti decat in rusa, ca nimeni nu putea sa ne lamureasca despre o croaziera, a facut sa privim Budva ca pe o destinatie neprietenoasa. Dar sunt convinsa ca au fost doar sentimente de moment, pentru ca nu mi-a displacut neaparat. Un oras comercial cu multe magazine si terase si un port unde, ca peste tot in golf sunt ancorate yahturile bogatilor Europei si nu numai, o statiune destul de cocheta si de ingrijita, asemanatoare cu Mamaia noastra dar la care eu nu am facut click, cel putin de data asta.

Am plecat catre casa, am gasit pana la urma la o benzinarie o harta rutiera in engleza si ca sa nu ne intoarcem pe acelasi drum in Kotor, am ales drumul de coasta, prin Tivat.

Ne-am oprit si in Tivat la punctul info care era in drum. Aici am gasit cea mai profesionista persoana pe care am intalnit-o la punctele info din golf. Ne-a spus ca in localitatea Tivat nu gasim ceva interesant, ca este o statiune noua si doar portul si marina sunt de remarcat, chiar si centrul, dar nu este ceva spectaculos. Asa este, am facut cativa pasi prin localitate si am fost de acord cu ea. Punct info bun in Tivat, dar harti pentru tot golful nici aici. Am intrebat si aici despre croaziere de o zi si am primit un pliant dar ne-a sugerat sa sunam la telefonul de acolo, pentru ca nu putea sa ne lamureasca mai mult. Bun si atat.

Am plecat mai departe si am ajuns la Lepetane. Chiar inainte de localitate am vazut cum soseaua se ingusteaza si se apropie de apa, drumul devenind extrem de ingust, incat cu greu aveau loc 2 masini. Eiii, nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata sa vi se faca click, asa brusc in legatura cu ceva. Cu noi asa s-a intamplat la Lepetane. Aici s-a produs click si asa a ramas pana in ziua de azi. Ni s-a deschis in fata ochilor un peisaj asa cum avusesem parte si la venire, in prima zi, dar soseaua asta atat de ingusta, pe langa apa, localitatile traditionale pe langa care treceam, parca din alte timpuri incremenite, nu stiu ce am patit in zona aia. Brusc nu mai exista Italia si comparatia cu ea, ni s-a luat valul de pe ochi si ne-am dat seama ca nu avem cum sa comparam cele doua destinatii, una cu o experienta in turism de sute de ani si una care abia acum deschide ochii. Ce a urmat nu cred ca pot sa va transmit prea bine.

Ne-am oprit aproape din km in km, ne-am minunat de tot ce am intalnit, nu ne mai saturam de peisaj, iar acesta a devenit traseul pe care l-am facut absolut in fiecare zi. Orice am fi facut in ziua respectiva, oricat de obositi, oricat de tarziu, seara dadeam o fuga din Kotor, pana aproape de Stoliv. In zona asta, in special la Prcanj am mancat in fiecare seara.

Dupa Lepetane ne-am oprit la o bisericuta sub stanca unde am gasit inscriptionat in romaneste “Aci Odihneste... ”, nu mai retin numele, alaturi era o terasa rustica unde am baut un frapucino, nu de pofta ci pentru ca voiam sa mai ramanem putin in zona.

La o jumatate de km ne-am oprit iar la o alta biserica Gospa on Auctela scria pe placuta, sper ca n-am gresit numele, unde am vazut delfini (cumva in dreptul celor 2 insule de la Perast, localitate de pe malul celalalt).

Ne-am oprit iar la niste crescatorii de peste unde se vedea o colcaiala pentru ca niste oameni tocmai le dadeau sa manance, apoi tot pe soseaua ingusta ne-am oprit la Stoliv, o localitate foarte frumoasa, am vazut o statuie in apa, n-as sti sa spun ceva despre ea, case frumoase, terase de peste, camping, o zona mai traditionala. Nici aici nu pot trece 2 masini, una pe langa alta.

N-am facut 2 pasi ca un pic mai incolo aproape de intrarea in Prcanj ne-am oprit la Plaja Markov, de pietricele, mai lata un pic, o zona f. f. frumoasa, o sa ma tot repet, traditionala. N-am mai avut asa un sentiment de traditional de acum 40 de ani de cand copilaream pe la tara mea, dar ce bine a fost sa simt asta.

In dreptul plajei Markov am gasit o pekara (brutarie) de unde am mancat un burek cu spanac (1.5 EUR), atat de bun ca nu ne-a lipsit in nici o zi burek. Alaturi, am intrat la un restaurant italian unde Ivan era chef, cu preturi excelente si un patron cu mult umor cu care ne-am intretinut si ne-a parut rau ca nu ne era foame. Pe o barca de lemn de la intrare avea scris de mana, cu vopsea, in italiana, ceva de genul “Domnul a inventat mancarea iar diavolul pe cheful Ivan”.

In Prcanj ne-am oprit iar (o faceam la fiecare cateva minute, bietul sofer era innebunit) la un magazin de antichitati. Phoaaa, ce era in magazinul ala, n-am vazut asa ceva. Ne-am intretinut si cu nenea de aici cu care ne-am salutat in fiecare zi cand treceam la plimbare de parca eram prieteni de cand lumea.

Peste 50 de m ne-am oprit iar ca sa o luam in sus pe o straduta pentru ca vedeam acolo case si voiam sa cunoastem mai bine locul. Am vazut satul, am mancat smochine de pe marginea drumului si am vazut mult, mult dafin.

Pana in Kotor drumul este ingust, numai pe langa apa. Se mai largeste pe alocuri dar tot greu treci 2 masini.

Dupa Prcanj am ajuns la Muo. De aici se vad foarte bine vasele de croaziera acostate in portul din Kotor, soseaua tot ingusta exact pe langa apa, fara parapeti, norocul nostru fiind ca veneam pe partea opusa.

Am oprit iar la iesirea din Muo pentru o vedere excelenta la traseul cu cele 1350 de scari care duc sus la cetatea din Kotor.

La Skaljari, o localitate foarte scurta soseaua incepe sa aiba 2 benzi si asa ramane pana iese in Kotor, aproape de cetate. Drumul asta, de la Lepetane la Kotor, de vreo 15 km, ne-a innebunit. O sa ma intorc in Kotor pentru asta, nu va imaginati ce chimie am avut cu aceasta zona.

Am lasat masina acasa, era aprox 7 seara. Cat am stat sa ne pregatim pentru iesirea de seara, un etaj mai jos se pregatea o petrecere cu focuri de arma despre care v-am povestit in rw de cazare. Noi am plecat catre port pentru ca aveam o problema nerezolvata cu croaziera. Am incercat sa dam de vreun birou, ceva dar nu era nimic si nimeni cu care sa vorbesti. Am vazut cum un grup se indrepta catre un vas de croaziera si s-au oprit aproape in dreptul nostru ca sa-si ia la revedere de la ghida care i-a insotit prin Kotor. Pupaturi, multumiri, ... am profitat si noi de situatie si dupa ce tanara ghida a terminat am abordat-o. Foarte draguta... am vorbit despre o gramada de lucruri dar informatii despre croaziera nu avea nici ea. Stia doar ca sunt niste barci in port, pe care le vazusem si noi si ne-am dus impreuna spre ele sa le mai vedem o data. Nu era ceea ce ne doream. Cele 2 barci surori, de la Miki, Anika 1 si 2, erau mici, de 15 persoane si faceau pentru 15 EUR de persoana, curse de 2 ore pana la insulele de la Perast, dar noi voiam o croaziera de o zi, pe tot golful. Ea ne-a spus ca nu crede ca se organizeaza asa ceva si avea si o explicatie. Spunea ca tinerii nu au bani pentru asa ceva iar cei cu bani aveau alta organizare la care noi nu aveam acces. Sunt putini cei ca noi care cauta asa o croaziera si nu crede ca avem sanse sa gasim. Si totusi ziua am vazut vapoare mari pe golf, n-or fi fost toate organizate cu grupuri foarte mari... dar nimeni nu stia sa ne lamureasca, de unde vin, unde au statii, de unde iti iei bilete... Doar baiatul acela de la Budva ne oferise ceva dar nu ne intelesesem cu transferul.

Ne-am dus apoi la Shopping Center Camelia, vis-a-vis de cetate cum mergi dinspre Kotor spre Dobrota - Perast la 2-300 m de cetate. Un centru comercial mare in care iti poti pierde 2-3 ore, unde este si o parcare destul de mare. Noi mai putin shopping pentru ca a fost un concediu fara.

Ne-am plimbat prin cetate pana destul de tarziu, am mancat la o terasa, iar cand am ajuns acasa petrecerea era in toi si v-am povestit cum am avut noi o noapte aproape alba, dar ce frumos s-au distrat oamenii aia.

A treia zi ne-am propus sa ajungem in Parcul National Lovcen si sus pe varful Lovcen unde se afla mausoleul lui Njegos, la capatul unui drum spectaculos, de aprox 40 de km, numai prin munti.

Am plecat de la apartamentul nostru destul de devreme catre iesirea din Kotor spre Budva. Inainte de tunelul Vrmac am luat-o la dreapta pe langa benzinaria VUK Petrol si supermarketul Franka (foarte mari, sar in ochi de departe) spre Cetinje. Am inceput sa urcam si sa ne minunam de drumul absolut senzational si de cum putea sa se vada golful pe masura ce urcam. Am inceput din nou sa ne oprim de prea multe ori. In Troica unde este un castel si ruine dar la care nu ne-am mai oprit am urmat indicatorul de Njegusi si Lovcen.

Njegos Petar II Petrovic este considerat cel mai mare conducator al muntenegrenilor dar si episcop si poet. Nascut in satul Njegusi din masivul Lovcen ce leaga Cetinje de Kotor, o zona cu multe pesteri care se numeste “Marea de piatra”, el a fost educat la mai multe manastiri din Muntenegru. A devenit un lider dupa moartea unchiuli sau Petar I si dorinta lui a fost sa uneasca triburile din Muntenegru si sa realizeze un stat centralizat. A introdus o serie de legi dar si impozitarea, devenind nepopular si cauza a mai multor revolte pe timpul domniei sale. A fost intr-o continua lupta cu Imperiul Otoman in dorinta de a mari granitele Muntenegrului si a dorit foarte mult unirea cu Serbia ceea ce nu s-a intamplat in timpul vietii sale dar a fost baza pentru ceea ce avea sa se intample mai tarziu.

Drumul urca peste 1500 de m, am trecut pe langa Zip Line Adventure, o tiroliana peste o prapastie, care pentru 10 EUR te traversa de pe o stanca pe alta. Nu puteam nici sa ma uit la prapastia aia darmi’te sa trec peste ea, legata de un cablu.

La intrarea in Parcul National Lovcen este o bariera si dupa ce am platit taxa de 2 EUR am tinut drumul spre stanga pret de 10 km pana la baza crestei Jezerski Vrh., la cota 1574 m aflandu-se mausoleul. Aici este o parcare auto de forma semirotunda care era arhiplina, asa ca am lasat masina mai jos un pic, aprox 100 de m fara sa platim nici o taxa de parcare.

Mausoleul lui Njegos Petar II Petrovic este construit in varful muntelui Lovcen. De la baza parcarii trebuie sa urci 461 de trepte pentru a ajunge pana la mausoleu printr-un tunel de 125 m lungime care este facut pe sub varful muntelui. Daca va ajuta cu ceva cele 461 de trepte sunt grupate cate 9. Dupa ce am iesit din tunel ne-am trezit in fata mausoleului si pentru 3 EUR am intrat si am vazut mai intai doua statui care reprezinta doua femei din Muntenegru, mama si fiica, in costume populare iar in spatele lor este capela unde se afla o sculptura din marmura neagra reprezentandu-l pe Njegos imbracat de asemenea in costum popular si cu un vultur deasupra capului.

In stanga sau dreapta pe langa mausoleu se ajunge spre cripta unde sunt depuse osemintele lui Njegos unde scrie “Njegos 1813-1851” iar in spate ajungi pe o platforma de unde ai cea mai buna vedere catre golf dar si catre Cetinje si chiar Italia. Am zabovit mult aici. Nu te mai saturi de priveliste, nu stii unde sa te uiti mai intai, te incarci de o energie si nu vrei sa mai parasesti zona... este un sentiment cum numai pe munte il poti simti, am mai spus asta.

Ne-am intors la baza muntelui, in parcare, alaturi de care este un restaurant (cota 1560 m) unde am mancat dayly soup (de vacuta, foarte buna - 3 EUR) si pricanice (gogosele cu miere, o specialitate muntenegreana, tot 3 EUR si am baut un cappucino. Restaurant frumos, cu mai multe separeuri iesite in stanca, nu ne era foame dar ne-a fost drag sa ne asezam.

Vis-a-vis de mausoleu dupa parcare, in partea opusa, mai sunt niste trepte si o alee care pare ca duce undeva. M-am dus pe aleea aceea, pana in capatul ei si acolo am gasit indicatoare pentru trasee marcate pentru biciclisti dar si pentru amatorii de drumetie.

Am vrut sa facem inapoi drumul prin Cetinje ca sa nu mergem pe acelasi traseu dar ne-am oprit la intrarea in parc si domnul de la bilete cu care vorbisem si la dus ne-a spus ca drumul mai spectaculos este cel pe care am venit si el ne recomanda sa mergem la fel.

De sus si de pe drum se vede foarte bine si aeroportul din Tivat unde am vazut avioane decoland si aterizand la fiecare cateva minute. Ne-am oprit special pentru a admira asta undeva la un loc de popas de unde aveam o vedere foarte buna asupra Tivat-ului.

Pe drumul de intoarcere ne-am oprit la tiroliana pentru ca tocmai se dadeau 2 rusoaice una mai calma dar celallta a tipat cat au tinut-o plamanii cat a facut traversarea prapastiei. In orice caz toata admiratia, n-as fi in stare de asa ceva.

Am ajuns jos, in Kotor, dar nu ne-am oprit acasa ci directia Muo-Prcanj, zona de care ne indragostisem. La 17 eram pe plaja de la Prcanj, am facut baie, am stat la plaja si am mancat la o terasa (Konoba, la ei) in Prcanj, Bokeski Gusti, chiar pe malul apei, traditionali din tata in fiu pe linie de peste, si cu o caisata proprie, foarte buna, servita intr-un toi cu dop personalizat cu sigla lor, toi pe care il puteai lua acasa. Am luat si noi cateva pline, souvenir pentru prieteni. Preturi bune, ca peste tot in Muntenegru, asa cum remarcasem deja. Dar preparatele din fructe de mare mai piperate un pic, asa cum sunt peste tot de altfel. Am mancat un platou cu fructe de mare, peste, orez cu sepie si un fel de spanac, 25 EUR/2 persoane, arhisuficient.

Iar acasa sa ne dam sarea jos si iar in Kotor prin port printre yahturi si apoi in cetate. Sperand sa nu mai petrecem si in seara asta ne-am intors acasa rupti spre 11 noaptea si ne-am refacut fortele pentru inca o zi plina.

Vad ca ma lungesc si nu as vrea sa va plictisesc prea tare. Suntem foarte activi in vacante si cu toate ca am o gramada de restante si as vrea sa scurtez, nu stiu cum sa fac, pentru ca amintirile sunt proaspete si nu-mi vine sa renunt la nimic. Imi doresc sa cititi cu placere despre ce am facut noi in Muntenegru, asa ca o sa va spun cum am cucerit cetatea din Kotor si cum am gasit pana la urma croaziera de o zi in alt episod.

Citește și CONTINUAREA aici
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de Aurici in 22.10.15 23:43:38
Validat / Publicat: 23.10.15 11:03:20
VIZUALIZĂRI: 10581INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în MUNTENEGRU.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Aurici); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 76000 PMA (din 60 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).
INFO: membrii AmFostAcolo beneficiază - in cadrul sistemului de Privilegii - de preţuri particulare pentru vacanţa în această destinaţie - negociate direct cu tour-operatorii sau cu proprietarii.
  • Verifică: solicită o ofertă personalizată

  • ECOURI la acest articol

    21 ecouri scrise, până acum

    webmaster [23.10.15 11:03:00] »

    Împreună cu continuarea sau continuările sale, Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

    Aurici [23.10.15 11:28:45] »

    @webmaster - Multumesc, web. Este cel mai drag MG al meu si daca as avea atasata o melodie sarbeasca, asa cum au avut oamenii aia la petrecere, as fi si mai fericita.

    mprofeanu [23.10.15 12:19:51] »

    @Aurici - Un review de vis iar pozele spun totul!

    Am fost și eu în vara lui 2011 tot cu mașina în Muntenegru și am vizitat cam aceleași obiective.

    Golful Kotor l-am văzut în două ipostaze: cu mașina coborând de la Lovcen la Kotor și apoi pe drumul costier spre Tivat, trecând prin Muo, Prcanj, etc. Drum ce m-a impresionat, fiind foarte îngust, pe lângă apă și cu zonă construită pe apă pentru fiecare gospodărie, pentru a parca mașina. Am vizitat Kotorul și de pe apă în excursie organizată.

    Ce frumos arată Lovcenul și ce poze se pot face când ai cer senin. Noi am ratat deoarece ploua și era o ceață de nu vedeai decât la câțiva pași. Mai bătea și vântul ca să fie tot tacâmul! Noroc că se urcă printr-o zonă acoperită!

    Aurici [23.10.15 14:14:42] »

    @mprofeanu - Am avut vreme superba toate cele 6 zile cat am stat in golf. Sotul meu zice ca mai auzea cum ploua noaptea dar eu dorm bustean iar ziua nu erau urme. S-au scuturat niste norisori cand eram in Budva, pret de cateva minute, in rest soare, frumos. Iar croaziera pe care am facut-o si noi a fost tot intr-o zi superba.

    Frumos Muntenegru iar drumurile lor prin munti ne-au innebunit. La plecare pana in Serbia unde am mai avut un tranzit am mers numai prin munti si le-am admirat soselele, casele, verdele, curatenia... ce mai, n-am intalnit nici o zona care sa nu ne placa. Am lasat Muntenegru pe lista in continuare, acuma sa vedem cand va mai fi.

    Multumesc pentru ecou. As vrea sa am curajul tau sa ajung si eu in Japonia, visez la asta. Dar cum naiba sa zbor atata?

    Michi [23.10.15 16:12:26] »

    Foarte bun review. Pentru noi Kotor, Muntenegru, Dubrovnik, au însemnat şase zile jumătate de ploaie din şapte cât a fost excursia de Paştele din anul 2012. Golful era acoperit de nori care, când urcau, când coborau părând un cazan în fierbere. Munţii de 2000 m puteau fi văzuţi doar câteva minute sau secunde prin ochiuri de lumină în spărtura norilor. Autocarul prin geamurile căruia nu zăreai nimic a oprit în Perast de unde am luat un vaporaş până în insula Gospa od Skrpjela in traducere Maica Domnului de pe stanca. Această insulă este artificială şi a fost construită de marinarii care întorşi acasă din expediţii, aruncau bolovani sau pietre în mare până ce au construit o platformă pe care au ridicat o biserică. Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni care se găseşte în biserică a fost găsită de nişte marinari în vârful unei stânci. În biserică pe pereţi sunt plăci de argint în care sunt gravate scene de pe mare. La câteva sute de metri se găseşte insula Sf. Gheorghe, construită de călugării benedictini în sec X, trecută prin foc, cutremur şi prădăciuni şi reconstruită în forma ei originală. Cât despre oraşul Kotor, ce să spun? Ne-a plouat şi plouat. Cu atât mai mult mi-a făcut plăcere să citesc documentatul review al Auricii care mi-a completat cunoştinţele despre Kotor.

    Aurici [23.10.15 16:34:23] »

    @Michi - O, ce rau imi pare ca ati prins vreme urata! Golful este extrem, extrem de spectaculos. Despre Perast si insulele din fata lui urmeaza sa scriu si eu in episodul urmator, sper sa reusesc cat mai curand. M-am lungit prea mult in acest articol si mai aveam de povestit despre cum am ajuns sus pe dealul cu 1350 de trepte, la Perast, in croaziera de o zi pe golf, asa ca o sa fie o continuare. Multumesc oricum pentru completari si pentru ecou. Apropo de insula construita de marinari cu pietre aruncate in mare exista si astazi o sarbatoare a insulei (pe 22 iulie parca), cand toata lumea arunca cate o piatra in apa.

    Muntenegru este o destinatie destul de aproape de noi, mai puneti-l pe lista ca merita.

    Michi [23.10.15 16:44:34] »

    Aurici a scris:Muntenegru este o destinatie destul de aproape de noi, mai puneti-l pe lista ca merita.

    Omul propune şi Dumnezeu dispune.

    Aurici [23.10.15 17:09:54] »

    @Michi - Asa este, dar n-am vorbit gratuit. La cum va vad ca bantuiti prin lume, orice mi se pare posibil. Va doresc sa ajungeti peste tot pe unde aveti planuri si sa dea Dzeu sa fiu si eu la fel de activa ca dvs.

    Deborah77 [23.10.15 18:33:09] »

    Mare ghinion ati avut cu croaziera. Noi am stat in Petrovac, nu e un oras mare, dar ne-am impiedicat de cel putin 3 agentii care ofereau croaziere de 1 zi. Noi am ales una cu plecare din Tivat, cu pranz inclus. Ne-au dus acolo cu un autocar, dar nu ne-au prezentat pretul de transfer separat. Ghidul vorbea in rusa, engleza si inca o limba, nu stiu daca era sarba sau ucrainiana, ca turistii erau majoritatea rusi si ucrainieni.

    Aurici [23.10.15 18:46:32] »

    @Deborah77 - Pana la urma nu a fost nici un ghinion. Am gasit (mai greu, intr-adevar) si am facut croaziera de o zi asa cum ne-am dorit, dar asa cum spuneam m-am lungit mult cu articolul asta si o sa povestesc intr-o parte a II-a despre croaziera si restul.

    Multumesc insa pentru ecou.

    viho [03.09.16 21:45:17] »

    viho-Ca unul care am lucrat 17 luni in zona va pot spune ca intre 15 mai si 15 sept sunt ploi putine. Am invatat si vorbind fluent dialectul muntenegrean va pot spune ca muntenegrenii sunt oameni minunati si cu suflet mare, stiu sa munceasca si sa traiasca iar fata de turisti au comportament extrem de corect. Sper ca mondializarea sa nu le afecteze si lor bunele obiceiuri. In Ulcinj (zona musulmana) a inceput deja arabizarea

    cu "beneficiile" ei de la mizerie la burka.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    Aurici [07.09.16 11:37:41] »

    @viho: Scuze pentru un ecou întârziat. Am fost plecată o lună de zile când n-am treabă cu telefonul, mailul și alte tehnice, iar acum toate mă copleșesc.

    Sunt de acord că muntenegrenii sunt oameni minunați, cam asta răzbate și din cele două articole ale mele și chiar am spus că mi-a rămas o parte din inimă pe la Prcanj. Cea mai bună dovadă a fost când au petrecut perete în perete cu noi o noapte întreagă și au tras cu pistolul, dar nu am avut nici un moment sentimentul de teamă. Doar i-am admirat pentru cât de frumos s-au distrat. Și noi pe lângă ei.

    Sper și eu la fel ca tine! Așa să-i ajute Doamne-Doamne! Și sper să mai ajung într-o bună zi, poate nu prea îndepărtată.

    Mulțumesc pentru ecou, vară frumoasă în continuare că văd că nu se lasă dusă...

    marijuan [31.07.18 22:41:15] »

    formidabil articol, felicitari si multumim!

    Aurici [01.08.18 10:32:24] »

    @mariustipa: Auoleuuu! După atâta timp a mai ajuns cineva la articolul ăsta? Eu mulțumesc. Călătorii frumoase și dacă ai citit înseamnă că ai în plan Golful Kotor? Îți doresc să ajungi și dacă da să ne povestești.

    marijuan [01.08.18 12:07:40] »

    @Aurici: Da, forumul e imens si nu cauti decat locuri pe care urmeaza sa le vizitezi. Ma gandeam la o tura a golfului pelcand de la Timisoara, chiar - in ce ordine mi-ai putea sugera sa abordez locurile?

    De mare nu cred ca sunt interesat, a aglomerat acolo, galagie si mizerie si tocmai vin de la mare.

    Multumesc inca o data.

    Aurici [01.08.18 14:40:31] »

    @mariustipa: Păi eu aș zice categoric Timișoara-Serbia-Muntenegru, cred că sunt sub 700 de km.

    Am fost de curând în Croația (Dubrovnik) și am scris despre drumul cu mașina până acolo. Dacă vrei să-l citești cred că o sa afli lucruri care pot să-ți fie de folos, pentru că parte din traseu poate fi comun.

    În principiu nu prin Bosnia unde am luat 2 amenzi pentru greșeli închipuite. Polițiștii sunt ieșiți la șpagă clar, nu știu o boabă engleză sau... nu știu ce să zic... cert este că n-ai cu cine să vorbești și nu poți lămuri lucrurile cu ei. Pur și simplu vor bani și te opresc pentru te miri ce.

    Ca și relief, ambele țări sunt la fel, traseul solicitant, dar spectaculos.

    Dacă eu aș mai merge în Golful Kotor și sper să mai ajung, aș alege tot Kotor ca bază, așa că îți recomand și ție la fel. Ai cetatea și portul acolo și o grămadă de variante să-ți umpli timpul. Poți ajunge cu mașina (pe distanțe scurte), în multe locuri de interes, în stațiunile litorale dacă ești amator, în localitățile tradiționale, pur și simplu prin golf pentru peisaje demențiale, excursia la Mausoleul lui Njegos este spectaculoasă, poți face drumeții cu piciorul până sus la cetate, poți face croaziere... Nu o să regreți dacă alegi Kotor. În plus încă e mai ieftin decât în alte părți.

    Orice ai alege, vacanță plăcută și să ne povestești la întoarcere.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    marijuan [01.08.18 16:20:23] »

    @Aurici: surpinzator, e mai ieftin decat in alte parti. Multumesc.

    marijuan [17.08.18 13:25:30] »

    te rog, imi poti recomanda unul din cele trei trasee de aici? as alege traseul doi, observatia este ca am rau de inaltime, deci daca sunt la jumatate de metru de prapastie si nu exista parapeti... dar ma descurc, doar ca nu imi cade foarte bine. Deci:

    viamichelin.com/web/Route ... uelConsumption=

    Multumesc

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    Nasshu [17.08.18 13:34:51] »

    @mariustipa: eu unul îți recomand traseul pe care merge marea majoritate. adică ăsta google.ro/maps/dir/Kotor, ... d45.7488716!3e0

    Nu e chiar așa prăpăstios, dar nici prea ușor.

    Pune ''omulețul'' de la street veiw și îl poți pargurge tot, virtual, dacă ai răbdare.

    Oricum indiferent de traseul pe care îl vei alege, citește si avertizarea asta de la MAE, sunt unele restricții de circulație în Muntenegru până în septembrie.

    mae.ro/node/46403

    marijuan [17.08.18 13:43:18] »

    @Nasshu: multumesc!

    Aurici [25.08.18 12:49:44] »

    @mariustipa: Scuze ptr lipsa reacției. Am fost în vacanță și este singura perioadă când uit de telefon și calculator.

    Ți-a răspuns colegul nostru foarte bine și cum spuneam mai sus, parte din drum (până la Uzice) l-am parcurs și eu de curând și este absolut ok. Drumul este prin munți și ai multe serpentine, dar nu-ți imagina că mergi pe marginea prăpastiei într-un mod periculos. Du-te liniștit și bucură-te de vacanță!

    Mulțumesc, @Nashhu pentru ajutor.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    Aurici, Deborah77, Michi, mprofeanu, viho
    Alte impresii din această RUBRICĂ:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    pagină generată în 0.109178781509 sec
    ecranul dvs: 1 x 1