Pieton prin P-ta Taksim si Istiklal Cadessi

TIPĂREȘTE

Revin cu o parte din plimbarile si vizitele facute la Istanbul, dupa ce ne-am cazat - vezi impresiile - cu ajutorul tramvaiului T1, am pornit sa exploram orasul.

Istanbul - scurt istoric - ca si Roma cuprinde o arie intinsa pe 7 coline fiecare gazduind cate o moschee, respectiv 2 continente, de-a lungul timpului in letopisetele romanesti orasul a fost cunoscut sub numele de : Taringrad, Stambul, Inalta Poarta, dar oficial orasul s-a numit pe rand Byzantion, Costantinopol, iar din 1930, abia, devine Istanbul.

Capitala economica, financiara si culturala Istanbulul are aprox. 18-19 milioane de locuitori si este tranzitata zilnic de alti 1 - 1,5 mil. de oameni. Traficul poate fi un cosmar, infrastructura rutiera fiind de multe ori depasita de situatie, dar si de agresivitatea soferilor care nu prea tin cont de reguli. Un sofer de taxi ne-a spus ca singura regula avuta in vedere de toti participantii la trafic este : sa nu te enervezi si indiferent de ce manevre face cel din fata ta, fereste-l prin orice mijloace ca la randul tau vei fi ferit de cel din urma ta - edificator nu?

Sa revenim, inarmati inca din aeroport cu Istanbulkarte, care este un card ce costa in sine 6 lt si initial platiti pe el 10, din care cu 4 se poate plati apropiindu-l de automatele de citire aflate la intrarile pe peroanele statiilor, care retrag din cont contravaloare calatoriei. Cardul poate fi alimentat la aceleasi automate de vanzare cu sume intre 5 si 50 lt.

Din statia Gulhane, vecina hotelului nostru si parcului cu aceelasi nume, cu tramvaiul T1, in directia Kabatas care este capatul, pornim spre vestita P-ta Taksim, la coborarea din tramvai facem jonctiunea cu Funikular, un fel de metrou subteran (spun asta deoarece metroul local circula f. mult si la suprafata), tras de cabluri, ca si telecabina dinspre Babele noastre si iesim in inima pietei.

Cu o istorie bogata si aceasta piata, revenita puternic in actualitate datorita manifestatiilor din mai-iunie 2014, cand opozantii actualului guvern, cat si militantii ecologisti s-au opus cu tarie defrisarii unei portiuni din parcul aferent pietei numit Gezi. Sincer ma asteptam sa gasesc un parc cel putin de dimensiunile Cismigiului sau Operei, dar cand colo un parculet, cam cat un spatiu verde mai generos din Bucuresti, dar este de inteles atitudinea protestatarilor avand in vedere zgarcenia si lipsa spatiilor verzi acaparate de expansiunea perpetua a metropolei. Manifestatiile au fost inabusite din ordinul Primului-Ministru, care i-a numit pe protestatari "vagabonzi", de unde si paralela facuta de presa internationala, cu manifestatiile din 1990 si 1991 din P-ta Universitatii, cand manifestantii de atunci au primit de la conducere eticheta de "golan".

Din istorie in P-ta Taksim se afla principalul nod de distributie a apei, de altfel cuvantul "taksim" s-ar traduce - distributie. Tot aici au avut loc numeroase alte proteste si manifestatii acesta fiind, in prezent, locul preferat de turci la intimpinarea Noului An.

In centru pietei se inalta un monument inchinat memoriei fondatorului turciei moderne Kemal Ataturk. Tot aici este un important nod de transport in comun, iar de jur imprejur sunt hoteluri de renume ca Ritz sau Intercontinental, cat si Opera House si Centrul Cultural Ataturk. Bineinteles nu puteau lipsi terasele de fitze, dar si vanzatorii ambulanti - omniprezenti.

Din piata porneste si Istiklal Cadessi sau Calea Independentei, care este o strada pietonala lunga de vreo 2-3 km strabatuta de singurul mijloc de transport - tramvaiul rosu, un tramvai de epoca, care este foarte binevenit daca se vrea intoarcerea din celalalt capat. Aceasta este o strada eminamente comerciala pe care se pot gasi mai toate brandurile de renume Hilfinger, Adidas, Puma, Polo, Waikiki, Zara, Lacoste, H&M s. a. m. d. Forfota este de nedescris un fel "centru istoric" in cea mai aglomerata zi, de la cantareti ambulanti, la florarii, consulate, ambasade, biserici, magazine cu branduri locale, vanzatori ambulanti, cersetori, restaurante locale si fast food-uri de renume, baruri, cluburi, placintarii, cofetarii toate cele le gasesti aici, doar sa ai timp, nervi, bani si sa te tina picioarele ca restul...

Strada se afla in cartierul Beyoglu, interesant pentru cei ce mai pot este sa patrunda si pe stradutele laterale, unde preturile la magazinele locale sunt ceva mai mici, iar la asa zisele "locante" - un fel de bodegi poti gusta din bucataria autohtona la preturi mult mai accesibile. Apropos de preturi ianuarie si februarie sunt luni de "indirim" adica de reduceri care oscileaza intre 50 si 70%, dar cu toate acestea preturile sunt asemanatoare, usor mai mici sau... mai mari comparativ cu cele din magazinele de firma din tara.

Aceasta este zona recomandata si pentru viata de noapte, amatorii de clubbing aici trebuie sa petreaca.

Am uitata sa zic cateva vorbe despre cursul de schimb valutar, care in functie de casa de schimb si zona poate varia la euro intre 2,8 si 2,9 lt iar la dolar intre 2,2 si 2,3 lt.

Deocamdata ma opresc aici, dar voi continua cu alte experiente istanbuleze.

---

VIZUALIZĂRI: 5672 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI