Muschetarii din Perouges

TIPĂREȘTE

Nu departe de Lyon poți umbla pe cărări bătute de cavaleri medievali. Perouges este ambientul în care au fost filmate toate marile capodopere cu muschetari. Orășelul este o poezie în piatră și lumină. Începând din 1921 Perouges a fost locul preferat al regizorilor și al actorilor pentru filmele de capă si spadă. Vreme de optzeci de ani aici a fost scena realistă a zece mari producții cinematografice de referință în istoria celei de-a VII-a arte. Biserica fortificată Sf Maria Magdalena se află în apropierea porții de sus a cetății. Începand din 1996 asezământul de cult a devenit gazdă a festivalului de muzică Primaverile de la Perouges.

Anual, de la sfârșitul lunii aprilie și până la jumatatea lui iunie se adună aici interpreși și muzicieni. Fortificația medievala de la Perouges este considerată unul dintre cele mai frumoase ansambluri rurale din Franța și o atracție turistică de excepție a departamentului Rhone Alpes. Este un oraș de odinioară al țesătorilor împărțit pe incinte care devin un soi de mici cvartale reunind case, curți interioare, pasaje de trecere delimitate de străzi, culoare acoperite și piețe.

Arhitectura este tipică evului mediu datând din secolele al XV-lea si al XVI-lea, cu case din piatră și străzi acoperite cu lespezi de râu cărora în franceza li se spune galets. În pronunție, galets-pietre si galettes-scovergi... suna în partea locului cam cum ai rosti la noi că faci copii (prunci) sau faci copii (documente).

Prin secolul al XII-lea orașul era menționat ca PEROTGIAS, toponim pastrat înca de pe vremea venirii romanilor în zona. Sunt mai multe ipoteze ale etimologiei denumirii orășelului - pierre rouge... ar fi ca și cum ai spune piatră roșie... fie pentru că așa este culoarea gresiei... fie roșie de la sângele sacrificiilor. Prin extensie Perouges poate fi loc de sacrificiu Mai exista și ipoteza unei identități de nume cu Perusia care era numele etrusc al Perugiei italiene din zilele noastre. Sf Gheorghe este patronul spiritual iar în 23 aprilie se organizează procesiuni.

O legendă locală spune că Sf Gheorghe s-a retras în biserica fortăreață după ce a ucis balaurul. Reprezentări ale sfântului martir pot fi văzute în biserică și pe case, în timp ce pe blazonul orașului este zugrăvit dragonul sau balaurul ucis. Dragonul este simbolul recunoașterii curajului localnicilor din vremurile cruciadelor. Doar ca este un dragon vesel. Ca mai toate de pe aici. Oricum Sf Gheorghe nu a ucis nici un balaur. Reprezentarea mitologică luptând cu sulița împotriva dragonului apare prin evul mediu. La începutul verii se organizează o sărbătoare medievală, festival care oferă tuturor posibilitatea sa devină întruchiparea de o zi din cotidianul cu domnițe și cavaleri. Perouge înseamnă și o lume ecologica. O brutărie de țară în care se face pâine la foc de lemne, făină din grâne fără modificări genetice, vin de Bugey clasificat appellation d’origine controlee, o mezelărie artizanală și bineînțeles delicioși cârnați preparați după rețete vechi. Se pot cumpăra obiecte manufacturate, replici ale armelor vechi și veșminte medievale.

Aici realitățile nu se rezumă la sforăitoare sloganuri despre agroturism. Localnicii pur și simplu au avut determinare. Și nu sunt mulți, doar vreo 1200 locuitori Au inventat chiar și activități care implică pe turiști în mici aventuri medievale sau în manufacturarea unor obiecte artizanale. Hanul aparține unei familii vechi din localitate și a fost decorul unui film. Fiecare casa e botezată și are o denumire. Perouges este incontestabil o rețeta a succesului Statornicie... e o definiție potrivită a burgului rostită într-un cuvănt.

---

VIZUALIZĂRI: 1291 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI