ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 30.09.2014
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Constanta
ÎNSCRIS: 19.09.14
STATUS: GOLD
DATE SEJUR
AUG-2011
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
80.00%
Mai degrabă mulțumit
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
80.00%
Mai degrabă mulțumit
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢ. / RELAXARE:
70.00%
Satisfăcător

NOTA MEDIE REZULTATĂ
81.25%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Excursie Transfăgărășan

Transfagarasan - un drum de parcurs macar o data in viata

Ilustrație video-muzicală
roitfeld riding my bike


TIPĂREȘTE

Sa vezi Transfagarasanul e usor: dai pe "goagal" si gasesti tot ce poftesti legat de cel mai tare drum din Romania. Si nu exagerez. Multi vor spune: nu, Transalpina e cel mai tare. O fi adevarat, dar numai in parte. Vom vorbi si despre asta. Revenind la Transfagarasan. E simplu pe google. Dar acest drum trebuie trait, nu vazut la televizor.

Intr-o zi ma gandeam ca e cazul sa "bag" ceva kilometri in motocicleta achizitionata, evident second hand, una noua avand pret prohibitiv, ca sa zic asa...

M-am sfatuit cu jumatatea mea (mai buna) si ne-am hotarat: Transfagarasanul! Si asa se face ca de sfanta Marie a anului 2011 am facut bagajul, ne-am pus pieile pe noi si, la drum. Cand spun "piei" ma refer la echipamentul standard motocruiseristic: geaca de piele, pantaloni, evident, tot din piele, manusi, cizme, tot tacamul. Nu, nu te incingi in echipament, atata timp cat esti in miscare. E mai nasol cand trebuie sa te mai opresti la vreo bariera, coada, eveniment rutier sau altele de acest fel... Dar e suportabil.

Am luat drumul Pitestiului, urma sa abordam Transfagarasanul dinspre Curtea de Arges. Dupa o noapte petrecuta la rude, am plecat spre "marea aventura". Pentru ca e o aventura sa parcurgi drumul pana la barajul Vidraru si inca vreo 15 km dupa el. Drumul e plin de gropi, atat de multe si bine asezate, incat e greu sa le ocolesti chiar si pe 2 roti. Dar frumusetea peisajului mai indulceste un pic din amaraciunea provocata de tampenia ce locuieste in mintile conducatorilor nostri, atat locali cat si centrali. Cand ajungi la baraj e musai sa opresti. Nu te poti minuna indeajuns de maretia lucrarii si cine are cat de cat notiunea muncii n-are cum sa ramana impasibil la efortul depus de niste anonimi pentru a crea un astfel de monument. Daca doriti statistici le gasiti pe net. Sunt cifre seci care nu pot inlocui fiorul care te trece cand privesti in jos pe partea "uscata" a barajului. Pe partea cu apa e la fel de frumos si de tulburator. Simplul gand ca asa ceva s-ar putea rupe vreodata iti taie rasuflarea. Milioanele de metri cubi de apa ce stau linistite, rezemate de baraj nu par cine stie ce, dar imaginati-va aceeasi apa dand navala spre asezarile din aval... Dar destul cu "situatiile de urgenta", sa ne continuam drumul. La fel de prost ca si cel de pana la baraj. Zecile de soferi care circulau atat pe sensul nostru, cat si din celalalt sens, probabil umpleau, in gand sau cu voce, frigiderele celor de la "drumuri si poteci".

Incet incet am ajuns la poalele maretului Transfagarasan. De aici, de la baza, nu e o priveliste sa-ti taie respiratia, dar pe masura ce strabati serpentinele in ac de par iti schimbi impresia. Drumul devine mai bun si mai incitant. Este un drum facut parca sa-l parcurgi pe 2 roti. Daca privesti in sus vezi stancile pe marginea carora este taiat drumul. Asa ceva nu poti face dintr-o masina normala, poate doar dintr-una decapotabila... Din viraj in viraj ajungem la tunelul care desparte cele doua "jumatati". Intrand in tunel, bineinteles cu grija, calitatea drumului nefiind tocmai buna, ma intrebam ce voi gasi la capatul celalalt. Data trecuta, cand am fost cu masina, in momentul in care am iesit din tunel, am iesit fix intr-un borcan cu iaurt! Era o ceata de nu vedeai la 4 metri in jur! Va imaginati ce bucurie ii incerca pe soferi, drumul fiind destul de aglomerat, iar farurile nu faceau fata... Dar, surpriza, nu era iaurt, era numai asa putin lapte cu 0,8% grasime... Cat sa te impiedice sa vezi minunatiile locului. Ne-am lasat motocicleta in parcarea de pe platoul existent si am plecat putin "la picior" sa vedem ce e de vazut pe-acolo. Intre timp a iesit si soarele... Mai timid, dintre niste nori, dar suficient cat sa facem niste poze frumoase. Am mers pana la lac, Balea lac si pana la cabana. Adevarul e ca de langa cabana se deschide o imagine pentru care merita sa parcurgi atatia kilometri. Un sarpe lung, gri-albastrui se lasa printre doi versanti, insotit pe deasupra de telecabina care urca de la Balea-cascada pana la Balea-lac... E amuzant, toate se numesc in zona ca Bond. James Bond. Si asta mi-aduce aminte de melcul care statea la bar si bea si el ceva. Langa el se aseaza un tip care se prezinta: Bond. James Bond. La care melcul ii raspunde: Melc. Codobelc Melc... Ne-am facut datoria de turisti, adica am facut poze si filme cat a incaput, dupa care am dat o raita pe la tarabele amenajate pe marginea drumului, unde diversi producatori iti ofera produse mai mult sau mai putin traditionale...

Si fiindca turistului ii sta bine cu drumul, ne-am imbarcat din nou si am pornit la vale, pe partea sibiana de asta data... Care mi s-a parut mai bine ingrijita si cu un carosabil mai "gropiless"... Serpentinele continua inca niste kilometri buni, intr-un peisaj auster... Ajungem curand intr-o imbulzeala, de, o clipa, am avut senzatia ca am intrat in Bucuresti. Nu era asa, ajunsesem la Balea-cascada. Puzderie de masini, autocare si lume cat vedeai cu ochii. Cu chiu cu vai am gasit un loc de parcare pentru motocicleta si ne-am plimbat putin prin bazarul aflat la indemana turistilor proaspat coborati din masinile lor... Aceleasi produse traditionale combinate si cu ceva chinezisme de care nu poti scapa indiferent unde te-ai duce... Urcusul pana la cascada e anevoios, dar merita. Caderea de apa ofera un spectacol deosebit de frumos. De la Balea cascada in jos drumul serpuieste, dar mai domol pana se pierde intr-un podis molcom spre Sibiu... Am pus niste benzina (ca era cazul) si ne-am indreptat spre valea Oltului cu gandul sa innoptam la Voineasa. Despre valea Oltului ce sa va spun, ca stiti deja: patria tirurilor... Totusi nici un tir nu se poate pune cu supletea si demarajul unei motociclete, nemaivorbind de dimensiunile reduse, asa ca, incet-incet i-am "crosetat" pe cei care imi stateau in cale ajungand la Brezoi, unde se afla intersectia cu drumul spre Voineasa. E frumos drumul, merita parcurs, sunt 37 de kilometri pana in statiune. Se trece peste barajul dela Malaia, un puisor pe langa maretul Vidraru, dar totusi frumos, plasat intr-un peisaj cu nimic mai prejos... Dupa alta serie de serpentine, cu padurea pe o parte si cu apele Lotrului pe cealalta parte am ajuns in sfarsit in Voineasa... Ne-am gasit repede o cazare, am ciugulit ceva si apoi ne-am plimbat putin prin "centru" sa vedem ce s-a mai schimbat... Nu se schimbase mare lucru, hotelul Lotru, mandria de odinioara a statiunii, fiind la fel de urat si neprimitor cum il stiam (asta e o alta poveste).

Ne-am trezit a doua zi cu forte proaspete si am luat-o usor-usor spre Pitesti. Si cum aveam timp berechet si eram la plimbare, ne-am oprit putin si prin Ramnicu Valcea. Ne-a placut orasul si ce-am vazut in el. Strazi curate parcuri, verdeata, oameni linistiti. Si daca am ajuns in Ramnicu Valcea nu puteam sa nu dam o fuga si pe la Olanesti. Drumul bun si pitoresc ne-a dus repede in cunoscuta statiune balneo-climaterica. Noul si-a gasit locul aici, pensiuni si hoteluri ridicandu-se la tot pasul. Surprinzatoare e si componenta pe varste a turistilor. Olanestiul a incetat de ceva vreme sa mai fie "o statiune de mosi". Mult tineret, fete si baieti, copii, cupluri tinere se perinda pe aleile care duc la izvoarele celebre ale statiunii. Cu care s-a intamplat un lucru odios, dupa parerea mea. Sa le intarcuiesti si sa ceri taxa pentru o jumatate de litru de apa care curge de mii de ani din stanca mi se pare de o mitocanie si de un jeg ce, din pacate, s-au generalizat in tara asta... Dar asta e, cum spuneam mai la inceputul acestei scrieri, suntem condusi de oameni gresiti... Am mancat ceva la unul din numeroasele restaurante din centru, reluandu-ne drumul spre Pitesti, care a curs firesc, binecunoscutele si multele tiruri populand din plin serpentinele. Am rezistat tentatiei de a opri la "micii mari", celebrul popas din apropierea Dealului Negru, continuandu-ne drumul.

In concluzie, cine n-a fost pe Transfagarasan sa se duca. Cine a fost, sa se mai duca odata...


---
Trimis de v rider in 30.09.14 15:48:00
Validat / Publicat: 30.09.14 20:32:43
VIZUALIZĂRI: 2511INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în TRANSFĂGĂRAȘAN.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (v rider); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 20000 PMA (din 23 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

9 ecouri scrise, până acum

webmasterX [30.09.14 23:47:44] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Excursie Transfăgărășan" (deja existentă pe sait)

buterfly [01.10.14 06:45:48] »

Da, da, cu motorul e mai cool!

amero [01.10.14 09:46:44] »

foarte frumoasa descriere, poze pe masura si condimentata cu glume bune, mai ales cea cu melcul. experienta pe motor trebuie sa fie super. felicitari

Eugenia55* [01.10.14 11:28:39] »

Superbonus pentru o povestire care curge frumos, cu poze pe masura!

v rider [01.10.14 12:53:25] »

@amero - MULTUMESC, SPER SA MA RIDIC LA NIVELUL APRECIERILOR DVS.

v rider [01.10.14 13:00:58] »

@Eugenia55 - Multumesc

Camelia19 [01.10.14 17:30:15] »

Foarte frumos povestit! Mi-ai amintit de prima mea vacanta intr-un circuit prin tara cu motorul, era anul 2008 daca imi aduc bine aminte. Cat timp a trecut de atunci, eram tineri, fara griji si fara bani, dar cu o groaza de timp liber pe durata vacantei de vara. Traseul a fost asemanator cu al tau, doar ca s-a intins pe durata unei saptamani. Noi am fost pe ruta Poiana Marului, Densus, Transfagarasan, Cetatea Rasnov, Lacul Vidra si inapoi spre casa prin Hunedoara. De atunci Valea Oltului mi-a ramas in minte ca fiind oroarea ororilor. Stiu ca am dormit cu cortul pe malul Vidrei si coboram aproape zilnic pana in Voineasa dupa o lubenita sau o paine proaspata. Era un peco la iesirea din Voineasa prapadit rau, la care am fost nevoiti sa alimentam. N-am fost siguri daca era benzina sau am platit apa la suprapret, dar n-am avut ce face . Iar pe malul celalalt al Videri era un hotel mare, parasit. Imi si imaginam intr-o noapte ce-ar fi sa vedem o luminita umbland pe la geamuri Era chiar sinistru, nu stiu daca e acelasi mentionat de tine. O zona cu mare potential, pacat ca e lasata in paragina.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
webmaster13 [01.10.14 22:02:29] »

Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.

Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)

v rider [02.10.14 08:24:38] »

@Camelia19 - cunosc hotelul-fantoma de la Vidra. Acolo ar fi trebuit sa fie o noua statiune. Eu vorbeam de hotelul Lotru chiar din statiune, alta data mandria turismului local, azi un loc pe care e bine sa-l ocolesti:camere urate cu mobilier din anii 70, personal mediocru, instalatii sanitare vechi si defectuoase, fara nici o investitie... e drept ca nici turistii nu prea dau navala... Hotelul a mers pe vremea lui Ceau', cand oamenii muncii veneau in concedii prin sindicat, cu bilete, in mod organizat si planificat...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
buterfly, Camelia19, Eugenia55*, v rider
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.100053071976 sec
ecranul dvs: 1 x 1