Appartements Achensee – un mic hotel bine administrat în care ne-am simţit foarte bine

TIPĂREȘTE

Pentru tabăra de bază din concediul pe anul 2014 în Tirol (vezi impresii pe larg, aici)

am ales Maurach, un mic sat pe malul sudic al lacului Achen (Achensee).

Pe 2 august am pornit în etapa de 970 km Arad – Maurach. Plecaserăm cu o zi înainte din Bucureşti, facuserăm o pauză de masă de vreo 2 ore la Sibiu, prilej pentru sora mea de amintiri din tinereţea ei studioasă :). La Arad a fost pauza de noapte.

A doua zi, spre Tirol, cu cântec înainte, marş, la Appartements Achensee:(hausachensee.at).

Pe lânga anxietăţile normale ale şoferului legate de un drum atat de lung cu maşina (dacă se rupe cureaua la alternator, daca fac vreo pană de cauciuc, dacă, dacă, dacă...) mai aveam o “chestie”: Herr Spiegl – proprietarul hotelului din Maurach, mi-a dat prin e-mail indicaţii amanunţite privind ajungerea cu maşina la hotel încheind cu: “You will find the key in the mailbox”. Nu stiam numărul apartamentului rezervat, bănuiam că fiecare apartament avea propriul lui mailbox, aşa că pe drum aveam dilema: cum intram în posesia cheii, măi frate? Că la noi la bloc fiecare apartament are un mailbox care se încuie. Deci care nr. de mailbox, iar dacă gasim mailbox-ul încuiat, unde va fi cheia de la mailbox? Fetele (nevasta + sora) mă linişteau: lasă ca austriacul ştie ce face, sigur va fi OK.

Si am ajuns...

Ei bine, “mailbox” în viziunea lui Herr Spiegl era de fapt un avizier la intrarea în hotel, cu usa din sticla, ne-încuiată, avizier în care erau înfipte cu pioneze 3 plicuri cu numele familiilor care urmau să ajungă în acea zi la hotel şi numărul apartamentului. În plic am găsit cheia şi o scrisoare de bun-venit. Faza asta cu cheia a fost atat de simplă şi de hazoasă şi de neconceput în România, că ne-a pufnit râsul, iar sor’mea a simţit nevoia sa o imortalizeze digital – poza ataşată.

De la intrarea în hotel ne-am simţit bine şi am ştiut ca aşa ne vom simţi tot sejurul. Pe micul hol de la etajul I – de fapt un parter supra-înălţat: lumini care se aprindeau comandate cu celulă fotoelectrică la trecerea noastră, în dreapta un suport din lemn şi o măsuţă pe care se găseau câteva pliante turistice despre zona Achensee în zeci de exemplare, iar pe perete un Isus răstignit.

Apartamentul în care am stat este superb (tip B, 42 m. p. în site-ul hotelului - hausachensee.at/index.php?m=11): două camere (dormitor + living), ambele aveau un perete de sticlă cu uşă culisantă spre acelaşi balcon spaţios, în care încăpeau o masă cu 3 scaune, trei şezlong-uri de plajă şi un suport pliant pentru uscat rufe.

În living era şi o canapea extensibilă pe care se putea dormi.

Spaţiul de gătit separat de hol printr-o mică arcadă, cu tot ce trebuia, inclusiv maşină de spălat vase.

O baie mare cu cadă şi alte chestii ca să se simtă bine turistul, inclusiv uscător de păr şi priză pentru aparat electric de bărbierit.

Eu zic că pentru 72 euro-noapte tot acest apartament (la care s-au adăgat 48 euro – taxă de curăţenie finală şi 1,5 eur/persoană/zi - taxă de staţiune) este super OK. E drept ca acest preţ l-am obţinut făcând rezervarea foarte devreme, încă din decembrie 2013. Acum văd că pe site preţul afişat este mai mare.

Ce nu era inclus în acest preţ: prosoapele de baie! Ştiam acest lucru, era menţionat şi la condiţiile de cazare la confirmarea rezervării pe booking şi de către proprietar în e-mail-uri. Puteam să le obţinem la faţa locului, dar ne mai costa ceva, aşa că le-am adus de acasă.

În schimb, am găsit în chicinetă prosoape de bucătărie, textile (ca la mama acasă, nu de hârtie :)).

Peste tot o curăţenie exemplară! Pe care ne-am străduit să o menţinem şi noi în cele 8 zile/nopţi.

Parcarea era aşa: în faţa hotelului o parcare mai mică, de 4 locuri, iar în lateral (spre sud-vest) o parcare mai mare, folosită cred şi de pensiunea de peste drum, de vreo 20 – 25 locuri, care tot timpul nu a fost decât pe jumătate ocupată.

Lângă parcarea laterală era ţarcul cu tomberoane de gunoi, care trebuia pus selectiv – hartie, plastic, metal, gunoi menajer.

În apartament am găsit Achensee Guest Card-urile (3 la număr) şi un mic dosar cu informaţii şi cerinţele hotelului. Inclusiv informaţii despre cum se stabileşte cifrul personalizat pentru cutia de valori (seif) mascată într-o comodă din living.

Pe Herr Spiegl l-am cunoscut a treia zi de la venirea noastră. El locuieşte în Kundl, un orăşel aflat la vreo 25 km de Maurach şi nu stă tot timpul la hotel. Are o persoană de încredere – o doamnă care se ocupă de pensiunea de vis-a-vis şi la care se poate apela pentru orice problemă.

Herr Spiegl este un domn distins, la vreo 70-75 de ani, cu aer de actor retras la pensie. Ne-am cunoscut, am platit diferenţa pentru cazare pentru că aşa am vrut eu, nu el (plătisem un avans înca din decembrie). El mi-a zis: puteţi plăti diferenţa acum, sau la sfârşitul sejurului lasaţi banii la Frau Tanner – doamna de la pensiunea de vis-a-vis. Ca să nu am probleme de comunicare cu Frau Tanner, care nu ştia o boabă engleză, am preferat să platesc pe loc, atunci. Jovial, omul mi-a zis apoi: E foarte posibil să nu fiu aici când veţi pleca peste 5 zile. Când plecaţi, vă rog să încuiaţi doar uşile de la balcon, uşa de la intrare în apartament lăsaţi-o descuiată, cu cheia pe dinauntru.

Degajat, zâmbitor, fără frică de ţepe acest Herr Spiegl!

Mai mult ca sigur că românii sunt o specie rară pe acolo, noi nu am întalnit nici un co-naţional în 8 zile, numai germani. Sper ca următorii români care mai calcă pe acolo să nu-i strice buna impresie pe care sper ca am lăsat-o.

Despre împrejurimile hotelului: Hotelul se află într-o zonă de pajişti, la marginea satului Maurach, un pic spre Achensee şi spre Larchenwiese (care este un fel de... cartier al lui Maurach, un mic grup de case la marginea pădurii grupate sub acest nume).

Peste drum se mai află 2 pensiuni, în rest numai pajişti, flori de câmp şi caţiva copaci.

Până la lacul Achensee se fac cam 10-15 minute pe jos, mergând printre pajişti, pe o pistă asfaltată pentru biciclete şi pietoni, separată de şoseaua spre Pertisau.

Am prins perioada când se coseau aceste pajişti, mirosul de fân proaspăt cosit şi de flori de câmp ne-a însoţit în toată această vacanţă!

În concluzie: nota 10 pentru hotel, nota 10 pentru împrejurimi, recomand din toată inima!

---

VIZUALIZĂRI: 2012 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI