Achensee! Ochiul albastru al Tirolului (I)

TIPĂREȘTE

Încă de la primele vacante petrecute in Austria (2009 si 1012 - vezi impresii) mi-am dorit sa vizitez si Tirol-ul.

Important este sa-ti propui; Odata intrat “purecele” in blana, el lucreaza pe nesimtite, face cuib, te racaie zilnic si pana nu iti realizezi dorinta, nu pleaca de acolo.

Anul acesta, intre 2-10 august am reusit sa cad la pace cu “puricele” meu: am petrecut 8 zile minunate in Tirol, pe malurile si pe muntii din jurul lacului Achensee – ochiul albastru al Tirol-ului.

Chiar daca am condus intr-o zi 970 km de la Arad pana la Maurach – locul unde am avut tabara de baza, a meritat din plin.

Lacul Achensee seamana cu un fjord albastru - turcoaz strans intre masivele Karwendel Gebirge la vest si Rofan Gebirge la est. (N. a. : “see” inseamna “lac” in germana si austriaca, deci mai corect ar fi lacul Achen, lacul Achensee fiind un pic pleonastic).

Pe malurile lui sunt insirate satele Pertisau, Achenkirch, Buchau si Maurach.

peer.tv/en/65 link pt. video

Am ales pana la urma sa stam in Maurach, la Achensee Appartements (review separat) si nu am regretat aceasta alegere, chiar daca perla coroanei – Pertisau se afla la doar 6 km distanta.

Dupa un avans platit in decembrie 2013 si un schimb de e-mailuri cu proprietarul – simpaticul Herr Spiegl, am pornit la drum din Bucuresti pe 1 august. Escala pentru dormit la Arad, atat la dus, cat si la intors, la Pensiunea Larisa (review separat) – excelenta alegere.

Pe 2 august dupa-amiaza am ajuns la Maurach. Maurach este un sat mic, de cca 2.200 locuitori, aflat in extremitatea sudica a lacului Achen (see), la o altitudine de 950 m.

Instalare rapida in apartament si apoi o vizita si mai rapida la unul din cele 2 super-market-uri locale pentru aprovizionarea pentru dimineata si seara.

De la pensiunea Achensee Appartements la lac este o distanta de cca 15-20 minute de mers pe jos, printre pajisti cu miros ametitor de fan proaspat cosit si flori de camp. Bineinteles ca ne-am dus la lac de indata ce proviziile au fost puse in frigider.

Lacul este asa cum ma asteptam, vazandu-l in numeroase fotografii de pe net: o apa albastru-turcoaz limpede, in care se oglindesc piscuri impadurite de jur-imprejur, o forma alungita si sinuoasa, de fjord.

O pista de biciclete asfaltata si o alta cu pietris pentru plimbari pe jos, care se intind de la Pertisau din vest, spre sud si apoi spre est, trecand prin Maurach – Buchau – Achenkirch. Perimetrul lacului este de cca 23 km, suprafata fiind de 680 ha, fiind cel mai mare lac din Tirol; pe partea de est, intre Maurach si Achenkirch este si soseaua auto (L 181 numita si Achenseestrasse) care se desprinde din Inntal Autobahn (A12) spre nord in dreptul localitatii Wiesing.

Pe partea de vest, intre Achenkirch si Pertisau versantul muntelui este atat de abrupt incat nu permite decat o ingusta poteca de picior, care urmeaza o brana folosita probabil initial de capre salbatice, care trece pe la cabana Gaisalm. Aceasta cabana, construita pe un mic promontoriu natural ceva mai plat, situat aproximativ la mijlocul distantei intre Achenkirch si Pertisau, este deci accesibila doar pe jos sau cu vaporul care face curse regulate pe lac si are o statie obligatorie acolo.

Intreaga zona este un paradis pentru iubitorii de munte, existand numeroase trasee de trekking / hiking atat in Parcul Natural Karwendel, cea mai mare arie protejata din Europa, cat si in masivul Rofan.

Si amatorii de sporturi nautice au ce face aici: yachting, surf cu parapanta, inot in apa rece :) (este un mic strand in zona Buchau).

Cum noi suntem adeptii vacantelor active, contra 59 euro de persoana am luat Achensee Erlebnis Card (achensee.info/wp-content/ ... bniscard-en.pdf) care este de fapt cardul de guest (Achensee Card) dat gratuit de pensiunea la care stai, pe care se aplica un mic autocolant verde sub forma de disc pe care scrie ERLEBNIS CARD. Pentru aceasta suma de 59 euro ai acces nelimitat timp de 7 zile la cele 2 telecabine din zona (Rofan si Karwendel), la trenuletul cu abur, la vaporul care face curse regulate pe lac si la alte chestii care pe noi ne-au interesat mai putin. Drept care am folosit intensiv acest card, atat la trenulet si vapor, cat mai ales la telecabine, pentru a ajunge in zona traseelor de hiking care ne interesau.

Si va asigur ca sunt zeci de kilometri de trasee de drumetie montana, cu diferite grade de dificultate, din care noi am reusit sa facem in cele 7 + 1 zile doar o mica parte. Nefiind lacomi, am lasat restul si pentru altii...

Si sa incep scurte descrieri de drumetii si cabane vizitate; cuvintele mele fiind prea sarace pentru a zugravi frumusetea locurilor, am sa pun la fotografiile atasate (care vorbesc mai bine ca mine) explicatiile necesare.

Ziua 1: Rofan Bergbahn – cabana Dalfazalm – cascada Dalfaz – Buchau – Maurach

A fost o zi cu o tura mai usoara, de acomodare. Am luat telecabina Rofan (6-7 minute pe jos de la pensiunea noastra pana la statia telecabinei, unde ni s-a lipit autocolantul Erlebnis Card contra 59 eur/pers. pe cardurile Achensee Card gasite in apartament la sosire). Daca nu am fi avut Erlebnis Card am fi platit 19,5 euro/pers. pentru o tura sus+jos cu telecabina. Am ajuns pe platoul Rofan, la 1.840 m. Aici este locul de unde pleaca numeroase trasee in masivul Rofan, locul de unde te sui in tiroliana Air Rofan (tyrol.tl/en/highlights/th ... r-airrofan.html), si unde sunt vreo 3 cabane de unde poti savura privelistea, stropita cu o bere buna austriaca.

Dar pana la bere mai avem de muncit ca sa o meritam, asa ca plecam pe un traseu lejer, de 45 min – 1 h, pana la cabana Dalfazalm. In ultima parte a traseului avem o priveliste de basm spre lac, mai ales de la troita asezata pe un punct mai inalt de belvedere, langa care sunt cateva banci din lemn. Ajunsi la Dalfazalm, meritam o bere pe terasa cabanei, cu vedere la lac, la 1.693 m deasupra marii, respectiv 743 m deasupra nivelului lacului.

Fiind inca devreme pentru masa de pranz, am coborat spre Buchau pe la cascada Dalfaz, o coborare destul de abrupta pe alocuri, dar fara probleme deosebite. Cascada Dalfaz este suficient de inalta pentru a fi spectaculoasa, dar suficient de mica, cat sa incapa intr-o fotografie facuta de aproape :).

De la cascada, se coboara in Buchau, un sat si mai mic decat Maurach, sau direct in Maurach. Am coborat in Maurach si am luat masa de pranz la una din cele 2 terase din centru reperate de noi in seara sosirii. Din acest punct de vedere – al teraselor unde se poate manca la pranz – Maurach sta destul de rau; Pertisau este mult mai ofertant din acest punct de vedere.

Ziua a 2-a: Pertisau (Karwendel Bahn) – cabana Barenbadalm – cabana Karwendel Alpen Haus – Pertisau.

Am ajuns la Pertisau in felul urmator: trenuletul cu locomotiva cu abur din Maurach pana la Seespitz (punctul terminus al liniei ferate vechi de 125 de ani); de aici am luat vaporul pana la Pertisau – a 2-a statie, prima fiind Buchau. Deh, eram boieri cu Erlebnis Card! De la debarcaderul din Pertisau, o plimbare pana la statia de telegondole Karwendel ne da ocazia sa strabatem Pertisau si sa admiram pensiunile decorate superb si sa regretam 5 minute ca nu am luat cazare aici :) :).

Cu telegondola Karwendel se ajunge pe Zwolferkopf, la cca 1.500 m. Aici este punctul de lansare al scolii de parapanta, zilnic se aduna zeci de turisti sa vada lansarea in gol, spre albastrul lacului, trecand prin alt albastru – al cerului, a 10-15 parapantisti/serie, baieti si fete. Tot aici este si Karwendel Alpen Haus, o cabana cu o terasa cu vedere superba (se putea altfel?) spre lac.

Am plecat de aici pe un traseu circular, spre cabana Barenbadalm – cca 1 h, de unde prin padure si traversand o alta vale se urca inapoi pe Zwolferkopf, la statia telegondolei (alta ora). Tura s-a incheiat cu o masa pe terasa Karwendel Alpen Haus.

Ziua a 3-a: Achenkirch – Gaisalm (1,5 - 2 ore). Am mers pe jos de data asta pana la Seespitz (cam 2,5 km) de unde am luat vaporul pana la capatul lacului: Achenkirch. Vaporul opreste pe drum si la Gaisalm, dar noi am mers pana la capat, urmand sa facem inapoi pe jos traseul de brână Achenkirch – cabana Gaisalm. Traseul incepe usor, ocolind un camping de rulote, apoi intra in padure si incepe sa urce pana pe la 40-50 m deasupra lacului, pe o carare sinuoasa, cu suisuri si coborasuri, cu versant abrupt in dreapta (vest) si albastrul lacului in stanga (est). Traseul este foarte frumos si popular, ne-am intersectat cu multi drumeti care faceau fie acelasi drum, fie drumul invers. Nu te mai saturi sa fotografiezi, printre crengi de brad sau de zade, luciul lacului aflat mai jos. Traversezi si vreo 2 vai de torent, care in august sunt doar mici paraiase de munte numai bune sa te racoreasca un pic cu apa lor rece. Dupa vreo 1,5 ore de la Achenkirch incepe o coborare mai lunga spre nivelul lacului, de pe parcursul careia ai o vedere fotogenica spre cabana Gaisalm – fotografie obligatorie atasata :).

La Gaisalm, surpriza: terasa mare, cu vedere la lac, era total ocupata; nu am gasit loc decat inauntru. Aici o alta surpriza: prima si singura pana acum cabana austriaca vizitata de mine, unde era regim de “impinge tava”, adica autoservire! Mi-am adus aminte de studentie si m-am adaptat din mers, ca tot eram incalzit dupa 2 ore de mers pe brana. Meniul, bineinteles, doar in germana. Folosind vastele mele cunostinte de lb. germana (“Schnitzerl bitte!”) m-am descurcat onorabil si m-am pomenit cu un şniţel uriaş, prajit pe loc la cerere, aşezat pe un “lac” (era sa zic „mare” dar nu era in ton) de cartofi prajiţi, asezonat pe margine cu un recipient mic de plastic in care era ketch-up şi un altul in care era, oroare! un fel de gem de coacaze. Faza cu gemul de coacaze nu am inteles-o, probabil ca asa e traditia, eu l-am folosit pe post de desert :).

Muult mai greu s-a descurcat nevasta-mea, care e si mai tufa de Venetia la germana decat mine: a aratat cu degetul (aratator, sper) spre tava unei turiste germane care tocmai luase o salata frumoasa cu de toate in ea; tipul care servea meniurile nu a inteles semnul universal, sau o fi confundat degetul... tot zicea: Bitte? Pana la urma s-a prins nemtoaica de faza si a explicat austriacului ca esticii astia vor aceeasi salata, facand-o fericita pe nevasta-mea. Deh, ce putin le trebuie uneori femeilor sa fie fericite! :) :)

Cand ne-am intors cu tavile la masa, surpriza: afara incepuse sa ploua, toti fugisera inauntru si multi se uitau cu jind spre masa noastra, singura ramasa libera, doar cu hanoracele noastre lasate pe spatare. Evident ca nimeni nu se asezase acolo, desi era coada la asteptat eliberarea meselor... alta civilizatie frate! Recunoscatori, am mancat cat mai rapid ca sa eliberam masa si pentru alti flamanzi :) :). Apoi am luat, prin ploaie – singura care ne-a udat in aceasta saptamana – vaporul spre Pertisau – Seespitz. Pana am ajuns la Seespitz ploaia s-a oprit si am luat veseli trenuletul spre casa noastra temporara tiroleza.

---

VIZUALIZĂRI: 4660 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI