Transapuseanul

TIPĂREȘTE

Daca exista un “Transfagarasan” si o “Transalpina”, de ce n-ar exista si un drum care traverseza muntii Apuseni, hai sa-i zicem “Transapuseanul”. Am, traversat de mai multe ori acesti munti cu inaltimi maxime (pe sosea) de 1000-1200 de metri, mult mai mici decat fratii lor din sud, dar poate la fel de interesanti. Azi, s-a aflat dupa 2000 de ani de exploatare, ca mai exista inca destul aur (si alte metale rare) pe-aici prin acesti munti ai apusului.

Am traversat Apusenii de la Est la Vest, de la Turda la Stei si inapoi (la Stei, esti deja in campie, de-acolo poti ajunge usor la Oradea sau Arad). Drumul e greu, soseaua e ingusta, denivelata, peticita. Pe an ce trece, e tot mai deteriorata. De la Sud la Est, adica de la Alba Iulia la Turda, e mai greu. Greu dar frumos! La fel cum (greu dar frumos) ar fi sa putem pastra acesti munti neatinsi de suflul cianuros al companiilor multinationale care scot rand pe rand toti asii din maneca ca sa tranforme muntii nostri, acesti colosi verzi “ce aur poarta” in dune de steril si lasandu-ne apoi, “sa cersim din poarta-n poarta”. “Veni, vidi, arrivederci! ”. Asa ca, luat pe sus de baietii mei, am pornit si eu spre Rosia Montana ca sa protestez! Un nou eco-protest impotriva transformarii verdelui vaii Ariesul in galbui-roscatul nefiintei.

Cate ceva despre Muntii Apuseni

Vegetația acestor munti este alcătuită din păduri de foioase și de conifere. O veverita ce-a trecut in fuga soseaua m-a determinat sa caut pe internet si animalele ce populeaza acesti munti... Iata-le... vulpea, lupul, jderul, cerbul, căprioara, veverița, ursul. Si fiind o zona muntoasa cu multe pesteri (doar in Cheile Turzii sunt vreo 12), veti intalni multi lilieci. Chiar si in galeriile de la Roșia Montană gasiti o duzina de specii de lilieci. Batman, s-ar simti minunat pe-aici prin muntii nostri. youtube Cred c-ar trebui sa faca un pic de ordine in diputa dintre Ecologisti si Companiile straine. Dar cine vrea sa faca pe “eroul” prin aceste tinuturi pustii? In care de-abia gasesti o benzinarie, un bar, o terasa, sau o pensiune? Un paradox... densitatea populatiei pe kilometru patrat in acesti munti, este extrem de mica, dar luat pe ansamblu, Apusenii sunt cei mai populati munti ai tarii. Apusenii sunt un cocteil de sate mici, numite "crânguri", risipite peste tot dar nu neaparat langa sosele, de fânețe, de pășuni si de palcuri mai mari sau mai mici de paduri. Ei se intind pe suprafata a 5 judete, Arad, Bihor, Cluj, Alba și Hunedoara. Semnalul telefoniei mobile nu e mereu prezent sau e slab. Pe soseaua Alba Iulia-Campeni, pe serpentine, sunt portiuni fara semnal. Va doresc sa nu aveti o pana de motor pe aceste serpentine interminabile, caci prea multe masini nu circula pe-aici iar oamenii? Cred c-am, intalnit mai multe animale (vaci, caini, veverite) decat oameni...

Ce aveti de vazut in Apuseni? Multe! Dar e bine sa nu va lipseasca ruscasul si cortul, caci zona e salbatica. Lasand la o parte Cheile Tuzii, care va apar in cale imediat ce-ati parasit Turda, puteti ajunge usor cu masina in Cheile Ordancusei (sau pe jos la Pestera lui Ionele), la Pestera Scarisoara, la partia de schi de la Arieseni sau la Cetatile Ponorului. Sau la muzeul “Aurului” de la Brad, sau la galeriile romane de la Alburnus Major sau puteti admira Ariesul si valea sa de pe un “pod miscator”.

Drumul Alba Iulia-Campeni

Drumul de la Alba Iulia si pana la Campeni este o lunga galerie in serpentina si in trei culori, prin care te strecori intre gri-ul soselei (jos), intre verdele stufos al padurilor (pe lateral), care-ti ocupa aproape intreg campul vizual si albastrul cerului (sus), ce apare doar din cand in cand. Daca ai prins in fata ta, un vehicol greu, tragi pe dreapta si astepti sa se indeparteze. Dar ”pe dreapta” pe aici nu prea exista, refugii nu prea sunt, asa ca vei incurca circulatia. Cauti mereu cu privirea un sat, un bar, o farmacie, o terasa, un mini-market... aiurea!... nu le vei gasi... nu e pentru nimeni rentabil sa deschida asa ceva pe-aici... In sfarsit, apar in zare localitatile Zlatna si Abrud... Ura!... dar e degeaba!... cateva blocuri de locuinte in centru, inconjurate de cateva case, apoi iarasi cateva case insiruite de-a lungul soselei si gata! S-a terminat localitatea si tot n-ai gasit ce-ai cautat... apare din nou padurea si soseaua cu serpentine lungi... si o tine asa, pana la Campeni. Iar de la Campeni la Turda, asisderea... de-abia gasesti doua-trei locuri unde poti bea o cafea, sau cate un resturant, care sunt indeobste, pline mai ales cu barbati in varsta, care au iesit in week-end “la una mica”... Unde sunt tinerii Apusenilor? Nu-i vad... poate vor veni saptamana viitoare la marele miting de protest “Green peace” de la Rosia.

Rosia Montana

De la Alba Iulia, dupa vreo 90 Km, ajungem la Rosia Montana. Daca pana acum drumul a fost cum a fost, ultimii 7 km de sosea ce duc in sat, sunt impecabili. Satul e aproape gol. Protestul incepe doar saptamana viitoare. Parcam in mica piata centrala, vedem un muzeu al mineritului inchis, cantina si casa de cultura a minerilor, inchise si ele, doua terase care n-au clienti, mai vad o casa de pariuri deschisa si cateva strazi care nu duc nicaieri. Vad multe case parasite sau care au sigla “Gold Corporation” pe ele. Dar si cateva case locuite. Masinile vin, urca pana la “tău” si se intorc. Intreb un localnic... ”Ce e acolo la “tău”? ... ”Nimic dom’le, e-un lac inconjurat de niste paduri”... vad si 3 turle de biserica si multe bannere cu iz politic lipite de case... atmosfera e dezolanta... putine familii au mai ramas prin sat... practic, n-ai ce face pe-aici... stai cat stai si te intorci la civilizatie!... ”Las ca venim in week-endu-ul viitor, poate e mai multa agitatie pe-aici”. Deocamdata senzatia ce pluteste prin aer si te invaluie, e de dezinters si abandon fata de oamenii locului.

Orasul Campeni nu e departe, el e inima muntilorApuseni. Aici gasesti un targ mare, un hotel, o discoteca si multe case mari si frumoase insirate de-a lungul multor kilometri de-a lungul soselei. De-aici te poti in sfarit aproviziona ca lumea, dupa ore intregi de strabatut un “neverending green nobody’s land”, frumos dar pustiu. La Campeni, se poate ajunge pe una din cele 4 brate ale “Transapuseanului”, 1. -Alba-Iulia -Campeni (80 Km), 2. -Deva-Campeni (87 km), 3. -Stei-Arieseni-Campeni (80 km) sau 4. -Turda-Campeni (86 Km), calea e lunga de oriunde ai veni, plina se serpentine, drumul e ingust si calitatea lui, nu e prea grozava. Prin Apuseni, plutesti mai tot timpul printr-un interminabil paradis verde, strapuns adesea de colti stancosi sau intrerupt de gospodariile risipite ici si colo ale satenilor. De la Turda la Campeni, esti insotit si de raul Aries pe-o parte si de crestele muntilor Baisorii pe cealalta. Uneori ti se pare ca te ratacesti prin acest labirint verde in care, te dezorientezi usor. De ce? Pentru ca nu ai semne de reper decat padurea si cateva case, ici-colo, care seamana una cu alta. E bine, atunci cand faceti popas la putinele terase din munti (exceptie face statiune de schi Arieseni), sa puneti botul masinii inspre directia de mers, caci mie mi s-a intamplat odata sa poposesc intr-o parcare si apoi, la plecare, s-o iau in directia opusa.

Dupa o saptamana

Plecam la “protest” la Rosia Montana! E-un meci intre “Gold Corporation", contra “Green peace” Fiecare echipa are fanii ei. Fiecare a cumparat deja multe case prin sat... deocamdata se bate pasul pe loc, meciul e nul... paraul Rosia insa, chiar si acum, in lipsa exploatarii, are un PH superacid (3) si el se varsa in raurile Ampoi si Aries, iar daca vin “bad guys”-ii (sau golden boys”-ii) de la Gold, pe Aries in jos va curge mai mult acid decat apa si se duce naibii toata vegetatia... Primul oras atins va fi Turda... Verdele si galbenul sunt doua culori minunate, simpatizeaza intre ele, valea cea verde a Ariesului se va transforma intr-o vale galbui-roscata, plina cu aluviuni de steril. Doar cerul va ramane albastru. Voi ce culoare preferati? Verdele padurii sau galbenul Saharei? Protestul a inceput luni si tine pana duminica. La protest nu prea ai ce face, decat sa fi si tu acolo. E suficient. O multime de oameni, poate incuraja pe unii si descuraja pe altii.

Se naste totusi o intrebare...

De ce se bate totusi un concern canadian pentru niste munti uitati de lume din tara noastra? He, he!... Ce stiti voi? Pentru ca la Rosia Montana exista un zacamant de aur in valoare de 11 miliarde de dolari, cel mai mare zacamant de aur din Europa continentala.

Hotel Ciprian

Am rezervat din timp o camera la hotelul “Ciprian”, din comuna Mihai Viteazu, aflat nu departe de intrarea in Cheile Turzii. 80 de lei camera dubla si 15 lei micul dejun. Parcare pazita in curtea hotelului si acces facil spre Cheile Turzii si Valea Ariesului. Exista si semnal de telefonie mobila, inclus in pretul camerei. Am mai servit aici, in urma cu cativa ani micul dejun, care, am impresia ca e adus direct din gospodaria si ferma patronului hotelului. Totul e proaspat Cu o seara inainte, am fost intrebati ”La ce ora doriti sa serviti micul dejun? ”. Mic dejun format din omleta cu slanina, branza de oaie, cas, rosii, castraveti, ceapa, ceai sau cafea, paine de casa. Patronul, vine la masa ta si te intreaba daca te-ai saturat, caci la dansul nu e o problema sa-ti mai puna cate ceva in farfurie.

Ajungem iarasi la Rosia Montana. Alta atmosfera!... multa lume, masini multe, politia ne anunta inca din vale, ca nu mai sunt locuri de parcare... dar ne lasa sa urcam. In piateta centrala din Rosia, o mare de tineri, un “du-te vino permanent”. Se lucreaza “pe ateliere”, in curtile satenilor, de obicei cineva mai in varsta le povesteste tinerilor despre istoricul mineritului, despre sat, despre mina, despre aur si tendintele acestui sit atat de bogat in metale rare. Muzeul mineritul e inchis si azi. Langa amfiteatrul vechii exploatari minere, pe un platou, cred ca va fi un concert de muzica tanara. Practic, protestul se desfasora in afara localitatii, unde e loc mai mult, ai de mers ceva pana acolo, pana la “nucleul” protestului... Decidem ca am simtit atmosfera locului si ne continuam drumul spre Arieseni. Aici numaram din mers, peste o suta de case de vacanta si cateva pensiuni. Civilizatie! Peste tot si peste toate, domina Hotelul “Four seasons”, elegant, parca ar fi o nava extrateresta inainte de lansare. Admiram locurile, peisajele si respiram ozon. Dincolo de acest hotel, se coboara spre campie, spre Stei, pe un drum frumos, plin de serpentine, dar e pacat, sa cobori din nou in vale. Suntem la 1200 de metri si incercam sa ramanem cat mai mult aici. Ne intoarcem sa luam masa undeva, pe drum. Ne oprim la “Popasul Iancului”, aflat intre Campeni si Turda. Ne oprim pe o terasa intesata de barbati. Nu zaresc nici o femeie, comandam pizza. N-ai de ales decat intre 4 feluri de mancare mai ca lumea. Carnea de pui sau de peste, lipseste. Au si 3 feluri de ciorbe. Azi, e Sfanta Maria. Pe terasa, apare o bunicuta cu nepotelul ei de mana. Au venit pe jos. Aici lumea umbla mai mult pe jos, cu bicicleta sau cu caruta. Cred ca bunicuta a vrut sa-si scoata nepotelul la restaurant. Doar e sarbatoare. Bunica comanda doi mici si o portie de catrofi prajiti, pe care-i taie incetisor cu cutitul. Baiatul ii infuleca repede. Cred c-ar mai fi incaput inca doi. Apoi mananca si cartofii prajiti. Bunicuta se serveste si ea, dar foarte rar, cu cate un cartof prajit. De mici, nici nu s-a atins. Apoi, pleaca. E mare saracie pe-aici prin tinutul lui Avram Iancu... Cred ca aceasta imagine trista cu bunicuta si nepotelul, ma va urmari o vreme... Saracia de milenii a Muntilor Apuseni, ne demonstraza inca odata, ca intre capitala tarii si acesta “pata alba” a tarii, n-a fost niciodata o distanta de doar 400 de kilometri ci de multi ani lumina, si... mai rau, poate “pata alba” va deveni galbena, caci pe acolo pe unde trece orice stapan avid de profit, dupa ce si-a atins scopul, lasa in urma lui numai moarte, mizerie si jale. Am asa o impresie, ca urmasii Daciei, tinut care a fost odata, demult, cel mai bogat regat al Balcanilor, care nici nu-si mai putea numara bogatia extrasa din adancurile muntilor, au ajuns astazi, cei mai saraci locuitori ai batranului nostru continent. Inca si azi, in unele sate de munte din acesta zona, curentul electric, n-a ajuns inca. Nici n-ar avea cine sa-l plateasca, caci satele s-au depopulat, tinerii au parasit demult aceste meleaguri. In Apuseni, numai tanar sa nu fii!

La Rosia Montana ceva se misca totusi, protestele tinerilor continua, dar, poate ca nu numai asta e solutia, caci inainte de a salva aurul si padurile Apusenilor, ar trebui mai intai sa-i salvam pe oamenii locului, striviti de saracie si de izolare.

Agro-turismul ar putea fi o solutie.

Un sfat

Opriti primul taxi si spuneti-i soferului sa va duca repede la Campeni, Arieseni, Rosia, Brad, Zlatna sau Abrud, Scarisoara sau Ordancusa, caci “Transpuseanul”, valea Ariesului si intreaga rezervatie a muntilor Apuseni, mai sunt inca vii, salbatice si verzi.

@Web, te rog... https: //www.youtube.com/watch?v=G-zohMV5W9s

PS (facultativ)

Goana dupa aur

(sursa-internet).

Pentru ca ne place aurul, pentru ca si noi suntem alcatuiti din “praf de stele” si in corpul omenesc exista o cantitate infima de aur si mai ales pentru c-a aparut si internetul pe lume, lasati-ma sa va expun o scurta istorie a aurului.

Aurul egiptenilor

Cu cateva mii de ani inaintea erei noastre, egiptenii credeau ca aurul este metelul zeului soare, Ra, si numai faraonii aveau dreptul sa-l atinga... Ei erau inmormantati in sarcofage din aur masiv, Tutankamon, a carui masca mortuara o gasiti la British Museum, a fost invaluit in 3 sarcofage de aur, unul dintre ele, avand nu mai putin de 110 kilograme de aur. La muzeul Luvru din Paris, s-a deschis un intreg palier al “egiptologiei”. Pe platoul Giza, faraonii își vesteau măreția prin intermediul uneia din minunile lumii- piramidele. În religia egipteană străveche, faraonii nu erau numai oameni și regi, ci și zei nemuritori. Când mureau, faraonii erau dotați pentru eternitate cu mâncare, îmbrăcăminte și comori incredibile. Nu din vanitate, ci pentru a asigura libera trecere a regelui către viața de apoi. Dar pentru unii dintre egipteni lăcomia a umbrit credința: fiecare piramidă, idiferent cât de bine era păzită, era jefuită aproape imediat. Astfel, locul de îngropăciune al faraonilor a fost mutat în 1570 î. Hr. într-un canion pustiu, care va deveni cunoscut drept Valea Regilor. După destrămarea civilizației egiptene, aceste locuri au fost și ele, jefuite și apoi date uitării. În secolul al XX-lea, unul din cei mai cunoscuți arheologi și egiptologi care au săpat aici a fost Howard Carter, cel care a descoperit mormântul lui Tutankamon, cel mai bine păstrat cavou al unui faraon egiptean. Carter si Lordul Carnarvon au fost primii oameni care au intrat in mormântul regelui Tutankamon după o perioada de 3.000 de ani. Camerele sigilate ale mormântului erau surprinzător intacte si înăuntru era o colecţie de câteva mii de obiecte nepreţuite, inclusiv un sarcofag de aur ce conţinea mumia tânărului rege. El era format dintr-o incredibilă cantitate de splendide obiecte, îngrămădite în cele patru săli ale mormântului: sarcofagul şi masca din aur masiv, somptuoase bijuterii din aur şi pietre semipreţioase, capele din lemn acoperite cu frunze din aur, care, paturi, jilţuri, zeci de cufere conţinând veşminte, obiecte de toaletă şi veselă, jocuri, instrumente muzicale, bărci de lemn pentru a naviga în regatul morţilor, statui ale regelui şi ale divinităţilor... nimic nu fusese omis pentru a asigura viaţa veşnică a tânărului faraon.

Ce spune Biblia?

Inca din paginile celei mai citite carti de pe pamant, Biblia, apare faptul ca după ce i-a transmis lui Moise cele zece porunci, Dumnezeu ii cere acestuia ca Tablele Legii să fie păstrate într-un chivot de aur, motiv nemaipomenit pentru cineastii de la Hollywood, ca sa nu mai caute pepite cu sita prin raurile aurifere din Yukon ci sa-l gaseasca in imaginatiatia spectatorilor din sala de cinematograf, plasand chivotul biblic si pocalul lui Graal in filmul de succes “Indiana Jones”. Au urmat apoi alte filme “de aur”. “Comoara din insula”, “Piratii din Caraibe”, “Mumia”, “Aurul lui Mackenna” sau “Captain Blood”

Aurul dacilor

Pe la anul de gratie 100 e. n., un tanar si ambitios imparat roman de origine daca, asadar in masura a cunoaste fabuloasele bogatii ale Daciei, avea mari insomnii si dureri de cap teribile! Antinevralgice? Ioc, aspirina avea sa fie descoperita de-abia peste 18 secole! Intreaga noapte facea ture prin interminabilul sau palat imperial, pe langa care Casa Poporului sau palatul lui Paduka din Brunei, pareau niste jucarii. Vistieria imperiului era aproape goala si Senatul cerea solutii nu scuze! Deodata se lumina la fata si isi murmura in barba “Alea iacta est”si lua hotararea de a ataca cu toate legiunile sale, Dacia. Traian auzise, chiar si fara internet sau telefonie mobila, de celebra mina de la Rosia Montana (Alburnus Major), unde aurul avea cea mai mare puritate din lume. Ideea sa nocturna nu fu deloc rea, pentru ca dupa doua razboaie sangeroase. Dacia fu cucerita si deveni provicie romana. Mandrul Decebal, prefera moartea captivitatii, nu inainte insa de a ascunde in grotele de la Gradistea Muncelului imensa comoara a dacilor. Unii insa zic ca ar fi deturnat cursul unui rau si ar fi ascuns comoara pe fundul albiei sale. Cine stie? La Roma, Traian se intoarse cu surle si trambite, triumf, pe langa care intoarcerea lui Armstrong de pe Luna fu o simpla bagatela. Urmara 123 de zile de "paine si circ". Vistieria imperiului se imbogatise cu 165 de tone de aur si 350 de tone de argint (dupa Dio Cassius) din cele 1000 de tone de aur si multe alte mii de tone de argint pe care le detineau dacii, dar pe care inca nimeni nu le-a gasit.

Tempul lui Solomon

In anul 950 î. e. n., regele Solomon al Israelului construieşte un templu de aur fiind ajutat de regina Sheba a Yemenului care îi face cadou regelui, 2.500 de kilograme de aur. În total, trezoreria sa regală nu conţinea decat 5.700 de kilograme de aur, o parte din acesta fiind folosit de rege pentru a finanţa construcţia faimosului său templu, despre care se spune că era poleit cu un strat gros de aur.

Criza aurului

In anul 1370, in Europa, incepe marea criză a aurului Între 1370 şi 1420, multe mine din Europa sunt epuizate, producţia de aur scăzând masiv. Această criză a aurului a fost imboldul din spatele marilor descoperiri: exploratorii portughezi si spanioli au deschis noi căi spre aurul aflat în alte continente. În jurnalul ţinut de Cristofor Columb în prima sa călătorie spre Lumea Nouă, aurul era menţionat de 114 ori. Spre comparaţie, Dumnezeu era menţionat doar de 26 de ori. Criza s-a încheiat odată cu descoperirea zăcămintelor din afara Europei.

Regele Ferdinand sponsorizeaza expediţii masive pentru a găsi aur

Pentru a-şi putea finanţa politica externă expansionistă, monarhia spaniolă avea nevoie de tot mai mult aur. Prima călătorie a lui Cristofor Columb spre Lumea Nouă a costat două milioane de “maravedí” (moneda folosită de spanioli), însă aurul obţinut valora doar câteva mii. Cantitatea nu era impresionantă. Pe măsură ce resursele din Caraibe s-au epuizat, Spania s-a văzut într-o poziţie incomodă. Pe 25 iulie 1511, Regele Ferdinand le-a scris un mesaj coloniştilor din Lumea Nouă: "Obţineţi aur, omeneşte dacă este posibil; dar, indiferent de cost, obţineţi aur! ". Acesta a fost obiectivul tuturor exploratorilor spanioli: Balboa, Cortes şi Pizzaro au cucerit porţiuni vaste ale Americii Centrale şi de Sud în numele Spaniei, trimiţând în ţara-mamă comorile aztecilor şi incaşilor şi totodată dezvoltând exploatările miniere existente... “He, he! Acum, sa nu credeti ca indienii o duceau prea bine in exploatarile miniere de aur si argint, ci erau folositi de conchistadori pana la epuizare, apoi, cand nu mai dadeau randament, erau aruncati la caini... inca si astazi cainii din fostele colonii, savureaza carnea de om”. Dar sa revenim la Cortes... Cel mai bogat om al imperiului aztec era chiar imparatul sau, Montezuma... Secventa cu Montezuma si tratatul sau de pace cu prietenii lui spanioli Cortes si Pizzaro s-a derulat cam asa... “Aztecii erau speriati si venerau zalele si coifurile calaretilor si mastile din metal stralucitor ale cailor iberici, creazand ca sunt zeii lor ce s-au intors pe pamant din ceruri... intalnirea decisiva a avut loc intr-o piata mare dar inchisa pe cele 4 laturi din capitala imperiului, Tenochtitlan., in care erau ascunsi, dupa niste porti, cei 16 cai si cateva zeci, poate o suta de spanioli inarmati pana-n dinti, care taceau chitic... Montezuma cocotat pe-un tron a fost adus pe umerii servitorilor sai... intelegerea a fost ca fiecare parte sa-si lase armele "acasa", era doar o intrevedere pasnica, nu-i asa? ... Cortes fuma pipa pacii cateva minute cu Montezuma, care era insotit de peste o mie de supusi... apoi, "la un semn", calaretii spanioli tabarara peste azteci... cam o ora intreaga acestia taiara in carne vie de aztec, macelarind tot ce le iesea in cale, pana obosira, chiar daca proportia era cam de 1 la 10... Montezuma fu crutat... a fost introdus intr-o incapere ceva mai mare si i s-a transmis poporului sau ca va fi ucis prin sugrumare, nu prin sabie, (ceea ce la azteci era foarte grav, insemna ca sufletul lui nu va mai ajunge “never” in "rai"-ul lor), decat daca aurul ce-l vor aduce aztecii, il va acoperi... aztecii au umplut acea camera cu aur, acoperindu-l si pe Montezuma... spaniolii au luat aurul, le-au multumit aztecilor si apoi l-au sugrumat pe Montezuma. O parte din aur a ajuns in Spania, o parte, a fost folosit in scopuri civice, dupa ce Cortes a ras mai intai din temelii intreaga capitala azteca, a construit orasul Ciudat de Mexico”.

Apar si piratii

Insa, transportul aurului din colonii, a dat apa la moara multor corsari, in special englezi, care sub privirea obladuitoare a coroanei regale britanice, atacau si devalizau galioanele spaniole burdusite de comori. Din pacate, multe dintre aceste comori, n-au mai fost recuperate niciodata, zacand inca si azi, acoperite de zeci de metri de nisip, pe fundul marilor. Henry Morgan, cel mai vestit pirat britanic, ajunge în posesia unui document englez numit “Letter of marque”, care îi legalizeaza acțiunea de prădare a corăbiile spaniole. Dupa ce spaniolii si englezii fac pace, Morgan este numit guvernator al Jamaicai, datorita numeroaselor servicii aduse vistieriei regale britanice.

Aurul din California

După ce James W. Marshall si John Sutter au descoperit cateva pepite de aur atunci când săpau pentru a construi o moară în apropierea localităţii Coloma, 300.000 de oameni din întreaga lume au luat drumul Californiei sperând că se vor îmbogăţi peste noapte. Regiunea a cunoscut o dezvoltare incredibilă, San Francisco, apoi Los Angeles transformându-se din cătune de corturi în bogate metropole. În acea perioadă a fost extras aur în valoare de miliarde de dolari. “El Dorado”-ul californian i-a innebunit pe multi americani, care-si vindeau totul pentru o pereche de catâri, o pereche de cizme, cateva lopeti si o sita pe care o visau plina cu pepite de aur.

Aurul în Africa de Sud

George Harrison, un miner originar din Australia, a descoperit întâmplător în luna martie a anului 1886 un zăcământ de aur în timp ce lucra la o fermă numită Wilgespruit. Această descoperire a marcat începutul unei noi goane după aur. În apropiere de mina de aur a apărut un nou oraş, numit Johannesburg. La doar 3 ani după descoperirea depozitului de aur, acesta era deja cel mai mare oraş din Africa de Sud. Depozitul de aur descoperit de Harrison, intitulat Witwatersrand, s-a dovedit a fi unul dintre cele mai mari din lume, 40% din cantitatea totală de aur extrasă vreodată de pe Terra provine din Witwatersrand.

Aurul de la Rosia Montana

Intr-un amplu material al publicatiei online, numita "Finantistii, despre resursele de care dispune tara noastra in domeniul metalelor pretioase, se precizeaza ca Romania are rezerve de aur de cel putin 700 de tone si mai poate produce 2.000 de tone de argint, cele mai importante zacaminte de aur si argint aflandu-se la Rosia Montana, Certej si Baita Craciunesti. Daca la Certej, in Hunedoara, compania "insarcinata" cu exploatarea spera ca din 2015 sa extraga aur in valoare de 160 de milioane de dolari anual (4 tone), la Rosia Montana exista un zacamant de aur in valoare de 11 miliarde de dolari, adica aproximativ 250 de tone de metal pretios. Pe baza acestor cifre se poate spune ca in tara noastra, la Rosia Montana, se afla cel mai mare zacamant de aur din Europa continentala.

---

VIZUALIZĂRI: 4109 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI