Budapesta. Atat de aproape si totusi inca departe

TIPĂREȘTE

Cu toate că la momentul în care scriu acest review pe site mai există o sumedenie de articole care oferă informaţii detaliate despre Budapesta, orașul pe care intenţionez să îl prezint în cele ce urmează, m-am decis totuși să scriu cateva cuvinte despre experienţele avute în scurta mea călatorie în capitala Ungariei ca o datorie morală faţă de cei ale căror review-uri le-am citit și care mi-au folosit ca ghid înainte de plecare. Deși prezentarea celor trei zile petrecute în Budapesta vine relativ târziu faţă de data la care a avut loc în cele ce urmează sper să reușesc să surprind cât mai multe detalii din experienţele trăite.

În primul rând ţin să precizez că această că această călătorie am făcut-o în intervalul 30 iulie – 2 august 2012, în săptămâna imediat următoare desfășurării Marelui Premiu de Formula 1 de la Hungaroring. Am ales această dată în speranţa că gradul de ocupare al unităţilor de cazare va fi mai redus decât ar fi fost în weekendul în care se desfășura Marele Circ.

Ţin să precizez că am ales Budapesta ca destinaţie pentru city break deoarece cu un an înainte, în vara anului 2011, am avut ocazia unei scurte vizite la București, iar acum vroiam să văd eventualele diferenţe și posibile similitudini între două orașe exponenţiale ale unor ţări est europene cu oareșce încrengături istorice având un destin politic postbelic simetric, curmat de revlouţiile din ’89, însă destinul celor două state urma să se îndreapte din nou spre aceeași direcţie având ca rezultat intrarea în lumea selectă a ţărilor civilizate în 2005 pentru Ungaria, iar doi ani mai târziu pentru România.

Așadar, având în spate o motivaţie destul de puternică și după o scurtă consultare nocturnă a unor site-uri cu informaţii despre Budapesta decid că nu merită să imi pierd timpul cu rezervarea unui hotel, iar zorii dimineţii următoare mă găseau la punctul de trece al frontierei din localitatea sătmareană Urziceni, unde nu era nicio mașină în faţă, astfel formalităţile nu au durat mai mult de cinci minute. Cu plinul făcut și leii schimbaţi în forinţi încă din România am oprit la prima benzinărie ce mi-a ieșit în cale pentru a achizitiona rovinieta necesară rulării pe autostradă și pentru a-mi actualiza ceasul cu fusul orar magiar (U. T. C. + 1). De menţionat faptul că în maghiară traducerea pentru rovinietă este “matrita”, ea putând fi plătită pe diferite intervale de zile după preferinţele și necesităţile fiecăruia. Mi-am continuat apoi drumul până în apropierea localităţii Nyireghaza, unde am intrat pe autostrada M3, iar de acolo înainte spre Budapesta.

Deja după primi kilometric făcuţi în Ungaria nu puteam să nu remarc existenţa pistelor de bicicliști care se întind pe kilometric întregi. De asemenea satele și orașele prin care am trecut s-au remarcat printr-o curăţenie exemplară, iar cu toate că drumurile sunt foarte bune viteza cu care circulau mașinile cu numere de Ungaria era destul de mică, în comparaţie cu mașinile de România, atât pe autostradă, cât și pe celelalte drumuri. Tot legat de drumuri, pe langă faptul că nu am întâlnit nicio groapă, acestea sunt foarte bine marcate și semnalizate, facând condusul mai ușor și mai sigur. Pe autostradă de asemea curăţenia este exemplară, chiar am vazut pe parcursul a aproximativ 200 km de autostradă numeroase echipe care se ocupau de întreţinere. Un alt lucru de apreciat este numărul mare de parcări care există, unde te poţi odihni, poţi lua masa sau poţi folosi toatelele amenajate, de asemenea și ele, la rândul lor sunt curate.

În apropiere de Budapesta am oprit pentru a lua masa, iar in mai puţin de o jumate de oră mergând înainte fără un obiectiv bine stabilit am ajuns într-o zonă pe care am recunoscut¬-o din pozele văzute în prealabil pe internet ca fiind “Hosok Ter”. Am parcat pe o stradă din zona respectivă, unde am găsit un loc liber, am achiziţionat un tichet de parcare pe o oră de la un automat, iar apoi am plecat într-o scurtă recunoaștere a zonei pentru a lua pulsul orașului, dar și în speranţa că voi găsi un hotel unde să mă cazez, însă după două tentative nereușite și ora trecută m-am urcat în mașină și m-am lăsat purtat de intuiţie până am ajuns în zona poștei. Aici am încercat să intreb de un domn portar, dacă nu mi-ar putea recomanda un hotel în zonă, dar el nefiind vorbitor de limbă engleză, iar eu nefiind vorbitor de maghiară am renunţat. Dat fiind că găsisem un loc unde nu se plătea parcare am luat-o la pas spre o zonă care parea mai circulată și unde aveam șanse mai mari de a întâlni pe cineva cu care să mă înţeleg. Spre norocul meu în zona stadionului Pușkas Ferenc sunt mai multe hoteluri, însă din nou nu am noroc, două erau ocupate în proporţie de 100 %, iar unul avea un preţ care îmi părea cam piperat, dar la vreo 300 de metri de staţia de metrou norocul îmi surâde și îmi scoate în cale Hotelul Veritas, unde preţul raportat la calitate a fost unul neașteptat de bun. M-am reintos unde mi-am lăsat mașina, după ce am parcat-o în faţa hotelului, într-o zonă în care nu se plătește parcare, am făcut repede un duș, iar apoi m-am indreptat spre staţia de metrou care era foarte aproape de hotel.

De la un ghișeu mi-am achiziţionat bilete cu două călătorii și, pe baza hărţilor ce le văzuzem înainte de plecare și care mi-au rămas foarte bine întipărite în minte, am luat metroul 2, apoi am schimbat cu M1 pentru a ajunge în Hosok Ter (Piaţa Eroilor), pe care o văzusem pe fugă cateva ore mai devreme.

Deoarece consider că există reviewuri suficiente în care se prezintă destul de amănunţit istoria fiecărui obiectiv nu am să insist foarte mult pe oferirea de informaţii cu caracter istoric a locurilor vizitate, încercând să ma axez mai mult pe oferirea de impreii personale nu pe interpretarea unor surse.

Asadar cum menţionam adineaori pe la ora 2 P. M. eram în Piaţa Eroilor, primul obiectiv pe care mi-l propusesem să-l vad, și deja incep să conștientizez potenţialul touristic al orașului datorită numărului mare de turiști de toate culorile și vorbitori de toate limbile. Din Piaţa Eroilor se organizează tururi ghidate în autobuze decopertate la cele mai importante obiective turistice, costul unei asemenea excursii costând undeva în jurul sumei de 8000-9000 de forinţi. Personal am considerat ca vizitarea orașului la pas și cu mijloacele de transport în comun (în cazul meu acesta însemnând metrou) mult mai plăcută deoarece puteam interacţiona mai bine cu oamenii obijnuiţi și puteam să le observ modul în care își desfășoară activităţile cotidiene. În același timp eram mai expus unor riscuri, iar în funcţie de asta am putut să imi creez o impresie mai bine conturată asupra orașului.

De menţionat este faptul că Piaţa Eroilor, împreună cu bulevardul Andrassy sunt incluse în patrimoniul UNESCO. Tot aici pe una dintre marginile pieţei se află Muzeul de Arte Frumoase, pe care din lipsa timpului și nefiind un fan al genului am ales să nu îl vizitez, îndreptându-mă încet, încet spre următorul obiectiv, situat în imediata apropiere a pieţei, și anume Parcul Orașului, un parc foarte mare ca suprafaţă și din nou foarte curat. Aici se află un lac pe care se pot face plimbări cu barcuţe, iar iarna lacul se transformă în patinoar. Tot în parc se află Castelul Vajdahunyad, construit între anii 1896-1908. După ce am admirat frumuseţea acestui castel și după o plimbare revigorantă prin parc am coborât din nou la metro cu destinaţia Kossut Lajos Ter, pentru a vizita Parlamentu și resul orașului.

Ieșit din staţia de metrou în faţa mea trona impunător Parlamentul Maghiar, care din punctul meu de vedere, exceptând suprafaţa, nu este cu nimic mai prejos decât cel de la București, arhitectura celui de la Budapesta părându-mi-se mult mai frumoasă decât a Casei Poporului. Deoarece ceasul arăta ora 4 P. M. iar coada pentru vizitarea Parlamentului se întindea pe câţiva zeci de metri am considerat că nu merită să ma așez și eu la coadă, fiind mult mai binevenită o pizza de la terasele din apropiere.

Vizitarea Budapestei continuă așadar cu forţe proaspete la pas pe faleza de pe malul Dunării, pe lângă vaporașele cu care se organizează croaziere pe Dunăre. Am urcat apoi pe Podul Margit și am continuat plimbarea cu o scurtă oprire pe insula Margareta, unde am avut parte de o nouă surpriză, dezinvoltura ungurilor de toate vârstele ieșiţi la picnic, sau doar să se relaxeze după o zi obositoare de muncă. De pe insulă am plecat înspre Castelul Buda care se vedea de la depărtare, dar până acolo scările m-au condus direct la Bastionul Pescarilor, care oferă o priveliște de vis asupra orașului. Tot aici se află și Biserica Matyas, construită în stil gotic. La nici 10 minute de mers pe jos se află Castelul Buda. Aici am asistat la un flash-mob de toată frumuseţea și am așteptat până ce toate beculeţele din oraș s-au aprins. După ce am admirat minute în șir orașul luminat am coborât tot pe scări și am traversat Dunarea pe renumitul Pod cu Lanţuri, un alt obiectiv aflat în patrimoniul UNESCO. Metroul circulă până la ora 23 însă casele de bilete se închiseseră deja, dar automatele de bilete din staţii funcţionează fără niciun fel de problemă.

Ziua a doua începe din nou în forţă la mall-ul WestEnd City Center, apoi se continuă cu magazinele de pe celebra stradă Vaci Utca și cu vizitarea Basilicii Sf. Stefan. Aici am luat și prânzul la una din multele terase din apropiere, continuând apoi la pas pe Podul Erzsebet până la Citadella, de pe dealul Gellert, unde sunt expuse mai multe tunuri și echipamente militare care fac deliciul copiilor. Tot de aici ai parte de o nouă priveliște de ansamblu asupra întregului oraș. Această a doua zi se încheie coborând de la Citadella pe Podul Szabadsah, și continuând până la Marea Sinagogă. Cum afară era încă ziuă, iar vremea ţinea cu turiștii, următoarele ore le-am petrecut hoinărind pe străzi necunoscute, prin cartiere mai puţin sau mai rău famate. Ce mi-a atras atenţia a fost că la fel ca în București și în Budapesta în spatele gării Keleti niște taximetriști încercau să profite de neștiinţa unor turiste străine. Am nimerit de asemenea într-o piaţă de zarzavaturi și nu numai, formată doar din producători mici, aceștia s-au arătat ca fiind foarte sociabili.

În ceea ce privește mâncarea majoritatea restaurantelor au în meniul celebrul bob-gulas picant, dar există și specialităţi din bucatăria internaţională. Restaurantele sunt pentru toate buzunarele, la fel ca peste tot cele din zonele centrale, gen Vaci Utca, au preţuri mai mari faţă de cele aflate pe străduţe puţin mai lăturalnice. De asemenea există și restaurant gen fast food ale unor mari corporaţii multinaţionale, unde mâncarea servită nu diferă faţă de cea din România de exemplu.

Ziua a treia, și ultima, am rezervat-o pentru două obiective: primul dintre ele însemna cumpăraturi la Arena Plaza, unul dintre cele mai mari centre comerciale din Budapesta, care se afla la mai puţin de 1 km de hotelul la care eram cazaţi. Al doilea obiectiv l-a reprezentat Grădina Zoologică care a fost o surpriză foarte plăcută și un exemplu că dacă se vrea se poate crea o zonă de care se pot bucura atât animalele cât și vizitatorii. Aici am întâlnit mai mulţi români, iar ca și timp am petrecut mai bine de trei ore pentru a admira multitudinea de animale pe care le-am gasit relativ ușor datorită harţii primate la intrare. Preţul biletului a fost de 1800 de forinţi pe baza carnetului de student, iar printre principalele puncte de atracţie a grădinii aș putea enumera: zona fluturilor, elefanţi, cămile, lei, tigri, urși, păuni, păsări exotice, pești, girafe, zebre, șerpi, etc.

După vizitarea acestui ultim obiectiv am parașit Budapesta cu destinaţia România, având și rezultatul comparaţiei pe care doream să o fac. Cu certitudine voi reveni în curând deoarece sunt ferm convins că am văzut doar o mică parte din ceea ce poate oferi Budapesta, iar ca și un must see pentru o nouă escapadă maghiară băile termale ocupă locul unu în top.

Dacă ar fi să trag o concluzie și să zic dacă s-a meritat să fac această excursie răspunsul este categoric da, iar sfatul meu pentru cei care au eventuale îndoieli dacă se merită să viziteze sau nu Budapesta este clar unul pozitiv, deoarece chiar dacă nu stii limba maghiară cu limba engleză sau altă limbă de circulaţie internaţională te descurci fără problem, la fel cum te descurci fară gps sau hartă, doar cu puţină documentare în prealabil. Apoi Budapesta merită vizitată pentru că îţi oferă ceva total diferit faţă de ce se oferă la noi, suntem atât de aproape din punct de vedere geografic și totuși atât de departe din multe alte puncte de vedere, nici diferenţele de preţ nu sunt foarte semnificative și în plus este un oraș care oferă atracţii pentru toate generaţiile și pentru toate gusturile.

---

VIZUALIZĂRI: 3150 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI