Un nou început - S-a redeschis Canionul 7 Scări

TIPĂREȘTE

”Un nou început”!!! Nu poate decât să mă bucure faptul că am ocazia de a folosi din nou acest titlu şi sper cu toată încrederea că nu va fi pentru ultima oară.

Cu trei ani în urmă, mai exact în august 2010, postam un prim articol (vezi impresii) în care povesteam despre Canionul 7 Scări şi despre starea dezolantă în care se afla. Tot atunci îmi exprimam regretul pentru nepăsarea ce plana asupra acestui obiectiv turistic dar şi speranţa că poate se va face ceva pentru a se evita distrugerea totală – binenţeles că nu mă refer la defileul propriu-zis ci la amenajările existente aici, ce facilitează străbaterea acestuia.

Cu mai puţin de jumătate de an în urmă, mai exact la începutul lunii iunie, postam un ecou (vezi la acest articol) prin care dădeam de ştire că după o perioadă în care accesul în canion s-a făcut doar pe răspunderea turiştilor, 7 Scări a fost închis definitiv şi că ar urma să fie reabilitat. Tot atunci îmi exprimam şi speranţa că toate cele câte auzisem că urmează a se realiza nu vor rămâne doar pe hârtie, la stadiul de planuri.

În prezent, vreau să îmi exprim bucuria că speranţele nu au fost în zadar şi să vă aduc la cunoştinţă că în data de 02 noiembrie 2013 Canionul 7 Scări a fost redeschis, vizitatorii putându-se bucura de un obiectiv turistic complet reabilitat, ce permite străbaterea defileului în siguranţă. Probabil că mulţi aflaseră deja despre acest eveniment însă m-am gândit că dacă eu am fost cel care a dat vestea despre închiderea canionului, corect ar fi ca tot eu să fiu cel ce anunţă şi redeschiderea acestuia, nu? :)

Mai întâi o să vă spun că deşi lucrările erau terminate, din câte ştiu redeschiderea Canionului s-a amânat câteva săptămâni datorită unei reclamaţii făcute de o asociaţie montană, care acuza că mediul a avut de suferit în urma lucrărilor. Din câte se pare, nu a fost decât o altă formalitate prin care unii „ecologişti” vor să îşi arate importanţa şi să îşi justifice existenţa (ca ONG). Într-un final, acuzaţiile s-au dovedit fără temei astfel că la sfârşitul săptămânii trecute, aşa cum am spus, a avut loc ceremonia de deschidere.

Conştienţi fiind că în acea zi va fi multă lume prezentă, am evitat aglomeraţia prin... neprezentare, urmând ca trei zile mai târziu să dăm şi noi o fugă până la canion, să vedem (nestingheriţi) cum arată după reabilitare. Mi-aş fi dorit să fi putut posta acest articol mai devreme dar din cauza timpului limitat a trebuit să amân pentru câteva zile, fapt pentru care îmi cer scuze.

Deşi încă de la înscrierea pe acest site mi-am impus regula să postez articolele într-o ordine cronologică, de această dată consider că merită să îmi încalc „angajamentul”. Iniţial m-am gâmdit că aş putea scrie din nou doar un ecou însă până la urmă m-am răzgândit şi am hotărât să postez un articol, în special pentru a vă putea prezenta şi imaginile surprinse la faţa locului, imagini ce sunt mai elocvente decât oricâte cuvinte aş scrie – am încercat să prind cât mai multe unghiuri astfel ca împreună cu explicaţiile menţionate la fiecare fotografie postată, să se poată crea o imagine de ansamblu a întregului traseu ce străbate defileul.

Aşa cum se întâmplă de obicei, povestea nu a fost una simplă, pe lângă cei care au susţinut, cei ce au investit şi care au avut grijă ca acest proiect să fie dus la bun sfârşit existând şi cei ce au contestat, au găsit fel de fel de argumente împotrivă şi au reclamat această lucrare. Să o luăm pe rând, cu speranţa că informaţiile ce le-am aflat şi pe care le voi prezenta sunt cât se poate de reale.

În proiectul de reabilitare nu a fost inclus doar Canionul ci şi întreaga zonă cuprinsă de-a lungul văii Şipoaia, între Dâmbul Morii (drumul naţional 1, înainte de intrarea în Braşov dinspre Predeal) şi obiectiv, mai exact traseul ce constituie calea de acces către 7 Scări.

Amenajările au fost efectuate de către Regia Locală a Pădurilor Săcele, în proprietatea căreia se află atât canionul cât şi zona de care spuneam (proprietar este defapt oraşul Săcele dar... e acelaşi lucru). Nu este de neglijat nici ajutorul membrilor Clubului de Turism Alpin şi Ecologie Elite din Bucureşti, ce au participat ca şi voluntari. Învestiţia totală se ridică la suma de 330000 de lei, costuri ce au fost suportate de o societate din subordinea Consiliului Local Săcele. Şi cam atât cu generalităţile, să vă spun şi ce am constatat la faţa locului.

DRUMUL

Dacă în trecut drumul forestier de pe valea Şipoaia era practicabil în proporţie de aproximativ 70-75 %, între timp s-a refăcut şi ultima parte. S-au făcut mici devieri ale albiei pârâului la care se adaugă câteva locuri unde se treversează apa şi astfel, s-a facilitat accesul până aproape de canion – la aproximativ 100 de metri în aval. Binenţeles că drumul este închis circulaţiei publice, doar mijloacele auto autorizate (ambulanţă, jandarmerie montană, salvamont) având dreptul de a trece de bariera ce blochează accesul.

Normal că au apărut şi contestatarii, nemulţumiţi de repararea acestui drum care, zic ei, ar umple zona de maşini – pe forumuri montane au apărut deja câteva poze cu gipane ce au fost surprinse în zonă doar că s-a „uitat” să se menţioneze că era vorba despre maşinile celor ce se ocupau de lucrări. Ba mai mult, prin unele zvonuri şi-a făcut prezenţa şi cuvântul asfalt. Personal, şi spun asta în calitate de iubitor al muntelui, mi se pare cât se poate de normal să existe o cale de acces care să poată fi folosită în caz de necesitate, lucru valabil nu doar aici ci în toate zonele unde există obiective turistice (nu numai dar despre asta vobim acum) care atrag un număr mare de vizitatori.

TRASEUL TURISTIC

Dacă e să ne referim strict la traseu, prea multe nu s-au făcut din simplu motiv că... nu erau multe de făcut :). S-au revopsit marcajele (că tot veni vorba, traseul este marcat cu bandă galbenă), s-a înlocuit un podeţ din lemn (vezi Foto 08) şi... cam atât. Dacă e vorba să luăm în discuţie alte amenajări, ar fi câteva aspecte demne de menţionat.

AMENAJĂRI

Pentru cei ce nu au fost în zonă şi nu ştiu, de-a lungul traseului existau şi câteva locuri pentru picnic. Cândva acestea erau dotate cu mese şi bănci, care de-a lungul timpului fie au dispărut (fiecare are dreptul să interpreteze acest cuvânt cum doreşte) fie s-au degradat. Şi aceste spaţii au fost reamenajate: mesele şi băncile degradate au fost înlocuite, pentru a creşte capacitatea s-au montat şi alte noi, s-au amenajat vetre de foc şi nu în ultimul rând, s-au montat panouri informative care pe lângă avertismente / recomandări şi... altele, conţin şi denumirea locului de popas – sincer, nu ştiu dacă şi până acum au avut vreun nume, cert este că acum au.

Aceste locuri de popas sunt comasate în a doua parte a traseului, la distanţe mici unul de celălalt. Străbătând itinerariul marcat, după cel mult o jumătate de oră de mers, întâlnim primul loc de popas – denumit „Valea Şipoaia”. Este cel mai spaţios şi se întinde pe ambele părţi ale drumului. După doar cinci minute de mers în amonte, găsim pe partea dreaptă a drumului popasul „Cascada cu Apă Vie”. Din locul amenajat pentru picnic, cascada ce îi dă numele nu se vede însă continuând drumul aceasta poate fi descoperită la doar câţiva zeci de metri depărtare.

După alte cinci minute de urcuş uşor, lângă poteca ce străbate pădurea întâlnim un panou ce ne informează că am ajuns la popasul „Luminişul Însorit”. Aruncând o privire în dreapta, într-o poieniţă situată pe cealaltă parte a pârâului zărim şi acest mic loc de popas, unde se ajunge traversând firul apei pe un podeţ din buşteni. Un ultim loc de popas îl găsim la capătul drumului forestier dar aici deja putem vorbi despre... mai mult de atât.

La aproximativ 100 de metri în aval de canion exista o construcție ce s-a vrut a fi un refugiu montan dar care ajunsese într-o stare avansată de degradare (vezi Foto 23 de la acest articol). Acele ruine au fost demolate iar în locul lor s-a ridicat ceea ce în prezent constituie cabana Şapte Scări, o construcţie mică dar frumoasă, ce se integrează în peisaj fiind realizată din bârne de lemn. La ora când am trecut noi pe acolo, nu era deschisă dar din câte am înţeles, cabana găzduieşte un mic bufet de unde se poate cumpăra câte ceva de „ronţăială” sau de băut. În faţa cabanei drumul a fost pavat cu „felii” de buştean iar peste drum s-au amenajat câteva mese plus o vatră de foc.

Aşa cum spuneam în ecoul ce vestea închiderea canionului, în zonă ar fi trebuit să mai existe CEVA dar deocamdată încă nu s-a realizat aşa că până la primăvară rămâne la stadiul de SURPRIZĂ. Nu vă spun decât că această amenajare va fi caracterizată ca „cea mai... cea” din ţară. Să sperăm că aşa cum s-au făcut cele de până acum, se va duce la bun sfârşit şi acest proiect iar atunci veţi vedea despre ce este vorba. Deocamdată „caută şi vei găsi” :).

CANIONUL

Am ajuns şi la principalul subiect al articolului. Nu am să mă apuc să fac o descriere amănunţită referitor la cele ce s-au realizat în interiorul defileului deoarece vizualizând (în ordine) imaginile postate – completate de textele explicative, puteţi face un tur virtual al întregului traseu de vizitare şi astfel vă puteţi da singuri seama despre ceea ce există la faţa locului. În legătură cu starea de spirit... îmi pare rău dar nu pot face nimic, doar când veţi ajunge acolo veţi simţi fiorul.

Scările şi pasarelele vechi au fost demontate fiind înlocuite cu unele noi-nouţe. Dacă vechile pasarele erau din lemn doar structura fiind metalică, actualele sunt integral metalice, la fel ca scările şi balustradele fiind realizate din oţel zincat. În plus, pentru o mai bună aderenţă au aspect de grilaj, ce face ca riscul de a aluneca să fie cât mai scăzut.

Traseul de vizitare a rămas identic adică scările şi pasarelele au fost montate în aceleaşi poziţii ca cele vechi. Pentru siguranţă, în unele locuri s-a mai adăugat în plus câte un element de susţinere. Şi încă ceva: vă mai amintiţi de cea de-a treia scară, cea care pe unii îi descuraja de la a mai continua străbaterea canionului? Nu vă faceţi iluzii, aceasta încă există :) doar că... s-a mai lungit puţin!!! Conform măsurătorilor oficiale se pare că a ajuns pe la vreo 15 metri. Dacă mai punem la socoteală şi că în prima jumătate, aceasta este stropită de apa unei cascade, urcarea devine o adevărată provocare!

Din socotelile mele, pentru străbaterea integrală a defilelului, ce presupune o diferenţă de nivel de 55-60 de metri, a fost nevoie de montarea a opt pasarele şi zece scări (dintre care două, de dimensiuni mai mici, trebuiesc coborâte), cu lungimi cuprinse între 1 şi 15 metri.

TARIFE

Am ajuns şi la cel mai delicat subiect şi anume taxele ce trebuiesc plătite pentru a vizita 7 Scări. O taxă de intrare a existat şi după reabilitarea anterioară, urmând ca banii să fie folosiţi pentru menţinerea amenajărilor într-o stare bună. Deşi era modică, datorită controverselor până la urmă s-a renunţat la ea şi astfel totul a rămas în voia sorţii, care după cum s-a văzut, nu a fost chiar binevoitoare, Canionul distrugându-se de la an la an.

Şi de această dată, încă de la începerea lucrărilor s-a vorbit de o taxă de intrare. Îniţial se zvonea că va fi modică, apoi s-a vehiculat suma de 5 lei, pentru ca în final tarifele de vizitare să rămână acestea: 10 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru copii/elevi/studenţi iar pentru grupuri organizate: 5 lei adulţii şi 2 lei copiii/elevii/studenţii (atenţie, căci din câte am înţeles, "grupul organizat" se referă la cel puţin zece persoane, însoţite de ghid). De asemenea, cred că e bine de ştiut că pentru copii se pot închiria echipamente de protecţie (cască, ham şi cordelină) la preţul de 5 lei. Că sumele sunt mari sau mici, ori dacă e sau nu binevenită această taxă... fiecare are dreptul la propria părere şi binenţeles că deja există mai multe “tabere”.

Din câte am aflat, aceste taxe ar fi trebuit să fie introduse începând cu data de 09 noiembrie (prima săptămână intrarea a fost gratuită) însă nu aş putea să vă spun dacă au intrat sau nu în vigoare la data stabilită şi nici dacă se vor aplica doar la sfârşit de săptămână sau vor fi permanente – rămâne de aflat. Oricum, se spune că banii vor fi folosiţi atât pentru menţinerea în bune condiţii a Canionului cât şi pentru un nou proiect.

Că tot m-am “scăpat” şi am menţionat despre un nou proiect, între noi fie vorba, se doreşte ca anul viitor să se reabiliteze şi zona Tamina (câteva detalii şi fotografii găsiţi în acest articol). Încă nu ştiu ce lucrări se vor realiza însă se aude că nu se vor rezuma doar la canion ci va fi vorba despre un proiect complex, ce va schimba complet valoarea turistică a zonei. Rămâne de văzut!

... în loc de CONCLUZII

Iată că după ce în perioada 1920 – 1930 se montau primele scări ce uşurau accesul în defileu, după ce la începutul anilor ’70 prin montarea mai multor scări şi a unor pasarele traseul devenea complet accesibil vizitatorilor, după ce în anul 2002 întreg ansamblul de scări şi pasarele era schimbat şi înlocuit cu unul nou realizat din metal, începând cu anul 2013 Canionul 7 Scări este gata să îşi primească vizitatorii cu o nouă înfâţişare.

Personal, consider că este un mare pas înainte, că în acest fel putem decoperi şi admira în continuare această lucrare desăvârşită a naturii, că însemnătatea turistică a zonei va creşte, iar pentru toate acestea, că cei ce au avut iniţiativa şi au avut grijă ca acest proiect să fie dus la bun sfârşit merită FELICITĂRILE NOASTRE. Cu astfel de idei poate că turismul românesc are încă multe şanse.

Vă urez toate cele bune şi...

Vă invit să vizitaţi Canionul 7 Scări.

- - -

[Text adăugat ulterior, la solicitarea autorului]:

Deoarece la data postării articolului, încă nu se stabilise un program de vizitare al canionului şi accesul era nelimitat, revin cu această completare în care doresc să vă aduc la cunoştinţă că acest obiectiv turistic este accesibil vizitatorilor zilnic între orele 10.00 şi 18.00 – excepţie fac zilele în care condiţiile meteo nu permit traversarea în siguranţă a canionului, în special atunci când datorită căderilor masive de precipitaţii, debitul apei ce tranzitează canionul creşte semnificativ, formând viituri ce aduc din amonte aluviuni sau bucăţi de lemn. Totodată, ar mai fi de menţionat că traseul prin canion este omologat DOAR pentru urcare.

ATENŢIE !!! În afara intervalului orar de vizitare, INTRAREA ESTE BLOCATĂ (cea din aval). Astfel, pentru cei care se îndreaptă dinspre traseele masivului către Dâmbul Morii, ESTE OBLIGATORIU să evite coborârea prin canion. Datorită faptului că intrarea din amonte nu este blocată (există doar un panou pe care scrie „Canionul este închis”) vor putea străbate întreg defileul DAR odată ajunşi la limita inferioară a acestuia, vor fi nevoiţi să se întoarcă şi să-l urce în întregime, pentru a putea apoi coborâ pe unul dintre cele două trasee de ocolire.

---

VIZUALIZĂRI: 28784 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI