Lacul Como, natura și frumusețea la ea acasă

TIPĂREȘTE

Lacul Como (Lago di Como sau Lario) este un lac de origine glaciară în Lombardia, Italia situat la o altitudine de 199 m, într-o depresiune înconjurată de munți de granit și calcar. În lungime de 46 Km are o suprafață de 146 km2, fiind al treilea lac ca mărime din Italia, după Lacurile Garda și Maggiore. Cei peste 400 m adâncime maximă și 154 adâncime medie fac din acest lac unul dintre cele mai adânci din Europa.

Lacul Como este alcătuit din trei segmente distincte: Brațul Colico, Brațul Como și Brațul Lecco ce-i dau o forma ciudată ce evocă litera Y, așezată invers. Brațul nordic (Colico) se împarte în dreptul localității Bellagio în doua brațe sudice, unul ce înaintează spre sud - vest ce are capătul în oraşul Como în timp ce al doilea avansează către sud-est, spre Lecco.

Între apele sale își are adăpost o singură insulă, Comacina.

În schimb, pe malul său au fost construite mai multe orășele și sate: Como, Bellagio, Lecco, Menaggio, Varenna, Cernobbio.

Lacul este cunoscut în lume ca un loc de refugiu în timpul verii pentru vedete sau cei suficienți de bogați să-și permită o reședință pe malul său, pentru peisajul fantastic, natura sălbatică dar şi pentru multele facilităţi de SPA, navigație (profesionistă sau de agrement), ski nautic sau scuba diving, windsurfing si kitesurfing.

Ca loc de retragere şi refugiu Lacul Como a fost frecventat încă de pe vremea romanilor fiind o atracţie turistică în special ca urmare a prezenţei multor obiective cu tenta culturală şi artistică. Întâlnim aici încă multe vile şi palate devenite celebre pentru arhitectura lor sau pentru ocupanţii ce au savurat peisajul din verandele lor: Vila Olmo, Vila Serbelloni sau Vila Carlotta. Multe celebrităţi, contemporane ca Madonna, George Clooney, Gianni Versace, Ronaldinho, Paris Hilton, Sylvester Stallone, Richard Branson, Matthew Bellamy sau Ben Spies, au sau au avut case pe malul lacului.

Oraşul Como

Arheologii au scos la lumină rădăcinile localităţii constituite din rămășițele unei localități celtice situate la doar 4 km sud de actualul oraș, această așezare umană fiind reperul la care se raportează istoria locului, urmele unui trib celtic Orobii.

În jurul secolului 1 î. Hr. pe teritoriul actual au venit romanii. Centrul orașului a fost situat pe unul din dealurile din apropiere dar a fost mutat în locația sa actuală la dispoziția împăratului Iulius Cezar, care a pus bazele organizării urbane pe baza planului de cetate tipică romană, având principala caracteristică străzile perpendiculare. Lacul, care pe vremea imperiului a purtat numele de Larius (de unde provine a doua denumire a lacului Lario).

După ani de lupte în secolele X-XI în care victoria a alternat, istoria oraşului Como a urmat-o pe cea a cuceritorului - Ducato di Milano, până în 1714, când teritoriul a fost încorporat de austrieci.

În cele din urmă, în 1859, odată cu sosirea de Giuseppe Garibaldi, orașul a fost eliberat de la austrieci și a devenit parte a nou format Regatul Italiei sub Casei de Savoia.

În timpul celui de-al doilea război mondial, zona lacului Como cu teritoriile din împrejurimi a fost locul predilect pentru trecerea clandestină a fugarilor evrei şi nu numai din Italia către Elveţia.

În secolul al XIX-lea, aici s-a dezvoltat foarte mult activitatea industrială axată îndeosebi pe aceea a mătăsii naturale ce se producea aici (fabricile existau aici de secole, producând şi furnizând cam 80% din consumul european de mătase).

Como este locul natal al unor figuri istorice remarcabile între care: Plinius cel Batran şi Plinius cel Tanar, Papa Inocentiu al XI-lea, omul de ştiinţă Alessandro Volta şi Cosima Liszt, cea de-a doua soţie a lui Richard Wagner.

Începând cu secolul al XX-lea a fost redescoperit şi încurajat asiduu potenţialul turistic al locurilor.

Eu am ajuns în oraşul Como, pe malul lacului Como, venind dinspre Milano utilizând un drum statal, SS35,36 de kilometri în care peisajul te obligă să mergi încet pentru a avea timpul necesar să te transpui în adevăratele vederi montane ce se succed după fiecare curbă.

Am ascuns mașina într-o parcare subterană din Como din proximitatea lacului, Pacheggio Centro Lago, adresa pentru GPS Via S. Elia 6 22100 Como, sau coordonate °48‘41" N, 9°4‘32" E, : 45.811450 N, 9.075570 E, la un tarif de 2,40 euro pe oră.

Dacă vrei să vii poți ajunge aici și cu trenul. Din gara Milano Nord Bovisa, cu bilet pentru Como Nord Lago cu unul din trenurile care circulă din jumătate în jumătate de oră în mai puțin de o oră ai ajuns în cocheta gară de pa malul lacului.

Am ocolit parcarea, am făcut stânga pe o străduță ce ne-a condus pe Lungolario Trento, practic faleza lacului.

Malul lacului, pe lângă peisajul fabulos, abundența verde incredibilă, în special castani ("Cuibărit la pieptul plantațiilor de castan" spunea despre lac un scriitor îndrăgostit de locuri) este gazda multor păsări ce nu demonstrează că le-ar fi teamă de om.

În plimbare descoperi evident orașul Como. Situat evident în nordul Italiei, în regiunea Lombardia, la poalele munților Alpi, pe unul din malurile Lacului cu același nume, Como, mai exact în unul dintre unghiurile formate de lac, aşa-numitul "Triunghi Larian".

Este o importantă stațiune turistică, gazda a numeroase muzee, grădini, parcuri, teatre, biserici şi palate.

Promenada orașului situată cu precădere pe malul apei, îți poartă pașii pe alei mărginite de pomi și flori iar dacă obosești te poți opri să te odihneşti la o cafea. Aproape din orice punct de pe chei te poţi îmbarca în variate ambarcaţiuni cu care să te aventurezi pe lac. Poți să faci o excursie cu barca pe Lacul Como pentru a vedea satele pline de pitoresc de pe malul său – Bellagio, Varenna și Tremezzo. Prețul pentru o plimbare cu vaporașul ce pleacă în curse regulate începe de la 6 euro și pot fi cumpărate de la debarcadere. De regulă vaporașele opresc la fiecare din aceste locații având timp să includeţi în program şi o plimbare în interiorul acestora.

O oră de plimbare cu barca pe lac, în regim privat, costă aproximativ 40 de euro pentru patru persoane.

În oraş poţi vizita în centrul istoric Duomo (situat pe Via Plinio). Construcţia a început în 1396 pe site-ul unei biserici romanice mai vechi şi are ca ocrotitoare Santa Maria Maggiore. Vestita sa faţada a fost construită în 1457 în timp ce întreaga construcţie a fost terminată abia în 1740.

Şi interior adăposteşte câteva elemente sau exponate de valoare: altarele renascentiste, un cor sculptat din secolul al 16-lea, cupola în stil rococo opera a omniprezentului arhitect milanez Filippo Juvarra, tapiserii din secolul al XVI şi XVII, picturi din aceiași perioadă de Bernardino Luini și Gaudenzio Ferrari.

Imediat în vecinătatea Domului este clădirea ”arcuita” Broletto, cea care a adăpostit primăria orașului prin secolul XIII iar ceva mai departe sunt San Fedele și Sant'Abbondio (pe Via Regina Feodolinda), doua biserici lombarde cu arhitectură romanică, superbe. Atmosfera de pe străduţele de acces în zonă amintește de secolul al XIX-lea.

Brunate

Am continuat drumul pe faleza ce poartă în partea opusă centrului de oraș numele de Lungolario Trieste şi care desparte practic lacul de muntele ce curge abrupt până aici. Cheiului este plin de bărci şi vaporaşe gata de plecare în cursă, de păsări în căutare de hrană în timp ce partea dreapta a străzii, îţi oferă o varietate de cafenelele, pizzerii şi restaurante pentru hrana dvs. Dar asta mai târziu.

La scut timp am ajuns la clădirea Funicolare Como – Brunate ce are aspectul unei mici gări, situată pe malul drept al Lacului Como, la nord-est de centrul orașului Como şi aproximativ 400 de metri nord de Gara Lago. Linia funicularului a fost inaugurată în 1894 fiind folosită şi în prezent cu mici îmbunătăţiri la materialul rulant şi condiţiile de siguranţă.

Inițial a operat cu ajutorul unui motor cu aburi. În 1911 sistemul de tracțiune a fost transformat pentru a utiliza motorul electric. Linia a fost renovată în 1934 și din nou în 1951, când au fost instalate vagoane noi. Ultimele şi cele mai moderne vagoane au fost instalate în anul 2011, după ultima reparaţie.

Calea de rulare are 1084 de metri lungime, din care 130 de metri (însumați) sunt în tunel. Restul liniei este la sau peste nivelul solului, cu vederi extinse și superbe asupra lacului și orașului. Există două opriri intermediare, câte una pe flux, la Carescione, unde se oprește de regulă la solicitare prealabilă, prenotată.

Stația de sus este situat în centrul Brunate, cu intrări și ieșiri atât la nivelul superior cât și cel inferior. La nivelul superior, o piață separă stația de camera mașinilor.

Practic jucăria asta este un funicular ce are pe post de vagoane cabine pentru călători amenajate în trepte pentru a urma planul înclinat. Pentru a urca şi coborî foloseşte destul de puţină energie, gestionând-o pe cea furnizată de greutatea vagoanelor în urcare şi coborâre. Pentru a valorifica energia la mijlocul pantei linia se bifurcă permiţând celor două vagoane ce circulă simultan să treacă unul pe lângă celălalt.

Programul de funcționare al instalaţiei este de la 06,00 la 22,30, sâmbătă de la 06,00 la 24,00. În perioada de vară, serviciul poate fi prelungit până la 24,00 și în cursul săptămânii, în funcție de afluxul de turiști.

Urcările/coborârile se succed cam la 30 minute una de alta, începând simultan de la stațiile de Como și Brunate, călătoria durând cam 7 minute.

Un bilet doar dus costă 3,00 euro în timp ce unul dus – întors costă 5,30 euro.

Există și reduceri pentru copii până la 12 ani, 1,90 euro pentru dus, 3,20 euro pentru dus – întors.

Copiii de până la 12 ani şi cei având sub 1,10 metri înălțime beneficiază de călătorie gratuită.

Pentru biciclete (maxim 3 pentru un transport) - 2,60 euro/bicicletă.

Sunt şi abonamente lunare, anuale, pentru cei interesaţi.

Am cumpărat bilete şi am aşteptat răbdători următorul trenuleţ.

Ascensiunea dă senzaţia că urci pe verticală iar peisajul este fabulos.

Satul Brunate are vreo 1700 locuitori, dar devine mai populat vara, când vin turiştii ce închiriază apartamentele, vilele şi casele de vacanță aflate aici.

Pe lângă funicular Como și Brunate sunt legate de un drum îngust și abrupt fiind greu de ajuns aici cu mașina, chiar dacă este SUV, locația fiind pretabilă mai ales pentru mersul pe jos sau cu bicicleta. Ca să înțelegeți, am observat că mașinile localnicilor sunt minione, versatile pe acest gen de teren.

Sus, în Brunate, poți admira într-o plimbare lejeră pe străduțele minuscule, vile cu grădini frumos amenajate și îngrijite, case de vacante, terase, clădiri ce poartă patina timpului dar şi forme ciudate generate de spaţiul îngust, multe cu o panoramă splendidă asupra lacului şi munţilor din împrejurimi. Asta dacă e senin.

Pentru cele mai frumoase privelişti trebuie sa ajungi (pe jos) la Farul Volta iar aici ai ocazia sa admiri întinsul lacului de la 600 de metri altitudine. Intrarea este aproximativ 3.50 euro.

Un alt obiectiv interesant aici este Biserica Sfântului Apostol Andrei dar şi casa în care a stat pentru o vreme Volta.

Noi am fost în februarie când mai toate facilităţile turistice erau închise, era frig şi ceva nori aşa că am scurtat plimbarea.

În sfârșit:

La final poţi sa faci un popas într-o trattoria cu mâncare tradiţională, urmând să ai probleme cu alcătuirea meniului. Asta pentru că peste tot se servesc minunate bucate tradițional italiene: gnocchi cu sos gorgonzola, ravioli cu pește, risotto cu fistic, risotto con filetti di pesce persico, pizza coapta pe vatra, bresaola (specialitate tradițională de șuncă de vită uscată), polenta e misultin (un fel de tochitură cu mămăligă) sau preparatele din pește proaspăt, de apă dulce, sau desertul constituit din deliciosul gelato preparat artizanal. Toate asezonate cu un prosecco frapat sau alt vin din regiune (soiurile roșii fiind de excepție).

---

VIZUALIZĂRI: 10655 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI