Există şi concedii ratate?

TIPĂREȘTE

Exista probabil si concedii ratate, dar in primul rand exista “turişti” şi “turişti”

N-as fi scris aceasta filozofeala, daca nu aparea un review ce critica frumosul, ce nu vedea nimic interesant acolo unde acesta se gasea din plin, un articol care poate si pe Afrodita ar fi vazut-o ca pe o sperietoare de ciori. Dar, gusturile nu se discuta. Uneori se zice despre noi ca suntem un popor “non-combat”! Grecii ies in strada chiar si daca le scade pensia de la 1200 la 1150 de euro iar ai nostri “over 65”, cand fac miting, vin la Bucuresti din toata tara la “o cafea de socializare”, bucurosi ca sindicatele i-au mai scos din casa si-apoi, “au revoir” si “auguri”. Gena razboinica, daco-romana a neamului nostru, s-a cam pierdut in doua milenii de istorie glorioasa, in care am oprit migratiile Asiei barbare ce ne copleseau ca stolurile de lacuste si ieniceriii si spahiii, ce puteau fi speriati doar de tepusele lui Vlad iar “marelui urs” de la est, doar noi, “carpato-dunareano-ponticii”, i-am tinut piept o vreme...

Acum, aceasta gena razboinica iese totusi din cand in cand la iveala, mai ales in turism. Unii o numesc “barfa”, altii "spirit critic". Acum, poate ea ar trebui sa iasa la suprafata, pe saitul nostru, in cazul numit "Rosia Montana".

In urma cu cativa ani, la hotelul Helios Hilton de la Nisipurile de Aur, erau cazati si se infruptau dintr-un generos “all inclusive” (ce nu exista aproape nicaieri pe litoralul nostru), multi romani si un grup mai mic de nemti. (Mie mi-a placut la Helios Hilton). Scriam cu acea ocazie despre cateva aspecte pozitive ale acestui hotel si despre bulgari in general, care la capitolul “servicii litoral”, ne-au depasit in mod flagrant, dar exuberanta mea, a atras multe critici. Uneori mi se pare ca ne bantuie o boala fara leac, numita “caprovecinita”.

Exista turisti, (e drept, o minoritate) care atunci cand pleaca in concediu, pleaca cu idei preconcepute si urmaresc doar partea goala a paharului. Nu le place mai nimic din ceea ce vad sau simt. Se gandesc doar la oboseala drumului, la turbulentele avionului, la bucata aia de faianta crapata de la hotel care le-a stat tot timpul in gat, la cele cateva fire de praf de sub covor si la alte chestii de-astea…”auzi, dom’le, am dat 400 de euro, auzi? , “pa-tru-su-te-de-eu-ro! ” si faianta era crapata, dar gata! , nu ma mai prind ei pe mine pe-acolo vreodata…! ”

Acest gen de turisti care gandesc negativ de indata ce-au pus piciorul in autocar sau in avion, vor avea suta-n suta, un concediu ratat, chiar daca acolo, la destinatie, e soare, e multa verdeata, marea e limpede si pe cer nu e nici un nor. (oamenii de stiinta numesc asta “autoinductie negativa”). Acesti turisti se-ntorc cu bani acasa. Of, of! Parerea mea e ca din concediu nu mai trebuie sa vii decat cu cateva zeci de euro in buzunar. Cheltuie-i dom’le aproape pe toti, ca si “a cheltui” e o placere si cam asta a fost scopul sacrificiului tau de-un an, timp cat ai adunat bani pentru concediu! Iar daca ai nimerit la “naiba-n praznic”, intr-o vila sau hotel aflat departe de un oras si de civilizatia cu care esti obisnuit si te simti izolat si marginalizat, poti inchiria o masina, si vei avea toate splendorile turistice ale zonei la picioare. E imposibil sa nu le afli, caci colegii de camera sau ghiziii sau daca nu, localnicii, doar asta asteapta, sa-ti arate ce e mai frumos pe-acolo. Cum se vindeca acest negativism? Ia deschideti in fiecare dimineata fereastra si faceti cateva miscari adanci de respiratie si murmurati in gand cuvintele “azi e frumos, e soare, azi sunt puternic, cel mai puternic, sunt vesel, sunt bine dispus, azi voi reusi in tot ceea ce fac…” si veti vedea ca veti avea o zi buna, chiar daca afara ploua mocaneste, chiar daca e vant si colegii de serviciu sunt posomorati sau seful are o zi proasta”. (savantii numesc asta “autoinductie pozitiva). Turistii pesimisti sunt probabil acei copii care au stat langa fusta mamei, cu trei bone in jurul lor si-acum au crescut mari. Copiii rasfatati, cu alte cuvinte. Ploua in concediul din Grecia sau Spania si marea e rece? …Da! Ni se poate intampla oricui, dar aveam alternative…muzee, shoping, vizitarea unor sate de munte sau situri arheologice. Apare o raza de soare, o ora, doua? Fuga-fuguta pe prima plaje si profitam de ea!

N-am inteles niciodata atitudinea acelor turisti care se duc undeva, doar ca sa critice. Filozofii zic ca fericirea cere sacrificii. Bucuria mea cea mai mare a fost calatoria. Gandul ca voi ajunge in minunatul loc “x” sau “y”, ma facea sa trec mai usor peste neajunsurile voiajului, a cazarii sau a mesei. Am crezut intotdeauna ca omul calatoreste pentru a descoperi noi locuri, oameni si obiceiuri ale minunatei sale planete albastre si nu neaparat pentru mancare, somn si transport in conditii de lux. Wow! sa vedeti cum geme “hard”-ul meu sub greutatea imaginilor culese de prin excursii si cat de bine ma simt in zilele mohorate cand pun aceste imagini sa se deruleze la foc automat!

Dar sa revenim la turistii negativisti.

Aceasta categorie de turisti, vor ca intr-o excursie, totul sa fie perfect. Sunt genul de oameni care nu suporta intunecimea trecatoare a unui tunel si care vor ca lumina din capatul lui sa fie intotdeuna puternica si calda. Pai, atunci, daca ei stiu “d’al capo” acest lucru, de ce nu zboara deasupra tunelului si de ce nu merg acolo unde e mereu soare?

In turism, ca si-n alte domenii, cam atata primesti cat platesti. Poate ca e mai bine, ca atunci cand cumparam un bilet ieftin, sa avem in vedere si conditiile mai modeste (transport, cazare, masa) pe care le vom avea incluse in pret. E bine de stiut ca relaxarea, in concediu, apare imediat dupa ce am pornit la drum sau chiar mai inainte. Imediat dupa ce am iesit din “metro-boulot-dodo”-ul tipic marilor orase (metrou-munca-somn), de indata ce ne-am transformat din roboti, in oameni, in fiinte libere, stapane pe ele si pe timpul lor liber. Imediat dupa ce-am intrat intr-o alta lume, cea a nepasarii, a linistei, a unui placut “dolce-far-niente” necesar si atat de mult asteptat. In concediu e bine sa uitam de tot si de toate, mai ales de grijile de-acasa, caci fiecare e constient ca acestea nu vor uita de noi si, dupa o vreme, ne vor rechema la apel. Si nu e totuna cum ne-am petrecut concediul si mai ales cum venim din concediu-odihniti sau mai obositi decat am plecat. Exista tari mai avansate, in care concediul de odihna este obligatoriu. Intreaga intreprindere se inchide in iulie sau august si toti angajatii parasesc locul de munca. E-o chestiune bine gandita de oamenii de stiinta, care au constatat de-a lungul anilor, o crestere a productivitatii muncii, la persoanele care pleaca in concediu. Poate, cel mai pozitiv lucru ce i se poate intampla unui om, intr-un an, este concediul de odihna petrecut acolo unde isi doreste el. Exista azi numeroase forme de concediu (individual, circuit, in grupuri mici, in grup organizat, etc), unele sunt obositoare, spre exemplu circuitele organizate, care iti ofera de-a valma, o avalansa de informatii si imagini, care doar acasa se vor decanta. Altele sunt mai relaxante, sejururile, in care poti opta pentru anumite excursii sau inchiriezi un autoturism si-ti faci propriul tau traseu. Altele sunt totalmente “liberale”, iti organizezi transportul, cazarea si masa, cu mijloace proprii, inca de-acasa.

Indiferent care varianta am ales-o, important este sa nu “sarim” in nici un an, peste concedii.

In vremea comunismului era altfel. Nu mergeam in concedii decat prin tara sau prin jurul ei. Nimeni nu stramba din nas si nimeni nu misca in front. A vizita Parisul, Roma, Venetia sau Londra, era un vis aproape imposibil. N-aveam internet, televiziune color, telefonie mobila, dimineata la ora 4 ne asezam la coada la lapte si primeam doi litri cu care ne cresteam copiii. Copii, care astazi, pornesc joia cu un “low-cost” pana la Roma sau Barcelona si se intorc lunea la facultate sau la serviciu. Chiar si numai acest fapt, ar trebui sa ne bucure. A fi nemultumit ca pe Costa Brava hotelul nostru e la 10 Km de un supermarket, ca Bluair-ul de Londra are o ora intarziere sau ca menajera din Grecia, nu da zilnic cu aspiratorul, mi se pare de prisos Neajunsurile inerente oricarui concediu, nu ar trebui sa strice bucuria lui. Eu, cel putin, sterg repede cu guma memoriei peste tot ce a fost rau si pastrez doar ceea ce a fost bun. Depinde foarte mult de noi, daca un concediu va fi mai mult sau mai putin reusit. Turistii care critica aproape orice, sunt putini, dar ei exista. Cand ii intalnesc, le propun exercitiul cu fereastra deschisa sau le spun sa asculte melodia…”Si ce daca? ”

Va doresc numai concedii reusite!

(Azi la noi, e-o zi mohorata, asa ca se impun cateva imagini mai luminoase din Transilvania)

@Web, te rog videoclipul “Asa, si ce daca? ” http://www.youtube.com/watch?v=BZd8BTPAY0I

---

VIZUALIZĂRI: 1559 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI