108 lei

TIPĂREȘTE

Am oprit in fata unei gropi captusite cu bolovani de rau...

... in care inota un pluton de crapi d'aia chinezesti, albi cu pete rosii, inutili ca gemu' de zmeura pe o balena alba. Peste groapa, un podet din lemn, baituit in negru, podet pe care toate miresele din Satu Mare se trag in chip cu ocazia zilei nuntii. Pot sa jur ca trandafirii decorativi de langa podet, sunt moarte sigura pentru crinolina din dantela si faptu' ca totu' e la mijlocul unui razor imbracat in gazon, e crima curata pentru tocurile de 12 cu care se intolesc gagicile in ziua cea mai importanta si mai alba si mai fluflu a vietii.

Am tras frana de mana si apoi am descoperit ca stateam si ma uitam plouat prin parbrizul plouat, la niste pereti isterici de o culoare verde deschis mormantal, pereti pe care i-am vazut si acu' 4 ani. Feelingu' e la fel, e ca si cand faci cunostinta cu cineva intr-o zi, iar peste 4 ani te intalnesti iar cu el si nu stii de unde sa-l iei. Sentimentu' asta ma preseaza si acum, in timp ce stau pedepsit la coltu' fumatorilor din Hotel Perla (alta perla), din Satu Mare.

Cuvantul e: nimic de mentionat.

Am vazut un caine prin curte, un brac de Weimar, caine de rasa pe care-l plimba omu' bun la toate al hotelului. Nici macar nume n-avea, omul vorbea cu cainele intr-un amestec de maghiara si romana si il fataia prin parcare. Surprins de faptu' ca animalul tragea de lesa, curios sa ma miroasa, omul l-a lasat sa-mi ureze bun venit si sa se joace cu mine vreo cateva secunde. A fost primul contact mai personalizat cu hotelul. Si singurul, din pacate.

Totu' e tipic la hotelu' asta, exceptand preturile la camere. Imi zice si mie cineva, de ce o dubla e 108 RON? De ce nu 110,120 sau 90? E 108 RON din motive care-mi scapa. Ma rog, inteligenta mea de tehnician ii limitata, de aia nu stau la Ritz Carlton.

Da' stau la Hotel Perla.

Gresie pe jos, mochete trase peste ea, tema aurie in restaurant si nelipsita plasma. Normal, setata pe Kanal D. Ma scuzati, coniacu' cu cuburi de gheata si Kanal D is singurele chestii pe care le cataloghez ca fiind potential periculoase pentru mine. Nu ma tem de un TIR de patruj' de tone da' ma tem de Kanal D, mai rau ca un vampir de funia de usturoi. Pe de alta parte, curat, canalizarea miroase insa ca un cadavru uitat de doi mafioti intr-un portbagaj de Logan si bucataria isi trimite aromele direct in camera 106. Baru' gol ca o burta de somalez, TV si o lipsa totala de wireless in camere. In restaurant, nu se schimba smecheria: sala separata elegant intre muritorii de rand si fumatori, serviciul rapid da' sictirit mai rau ca mine in ziua de salariu, preturi decente si o lipsa totala de imaginatie in servirea mesei. In plus, cam prost aranjat cu privire la intimitate, in ultima ora am ajuns expert in tavane false, ascultand discutia celor doi muncitori in constructii de la masa vecina. Imi place sa disper personalul hotelurilor, cerand cate o masa pe aproape de priza, ca sa am unde baga laptopu'. Nu-i necesar da' pot evalua corect interesul personalului fata de client si initiativa. In cazul de fata, mi s-a adus un prelungitor si l-au intins prin sala. Bravo lor, cu exceptia faptului ca un nacajit era sa-si rupa gatu'. Ah, ce-as fi putut povesti in cazul ala...

Internet: din pix de cerb de aur. Te descurci, fiindca nime' nu stie unde-i routeru', cum se da restart la router si DE CE ar trebui dat restart la router. Cu oleaca de imaginatie, gasesti hotspotu' cu semnal cel mai mare si ii dai parola 'hotelperla" in speranta ca o sa mearga. Mdea, a mers si de aia voi vedeti acu' ce scriu. Altfel, eram rupt de planeta. Numele hotspot ului e 'SMC' (aia inseamna marca producatorului, o pocnitoare pe care n-as recomanda-o nici hamsterului). Receptionera, acra ca o conopida trasa in zeama de lamaie, ne-a prelucrat in timp record si daca n-am vazut nici macar zambetul de curtoazie profesionala pe a sa mutra, a fost probabil din cauza faptului ca eram cu ochelarii de soare pe nas. Da' numai probabil... fiindca va asigur: vad destul de bine si cu ochelarii de soare.

Un loc sec, depersonalizat, curat (aia cu banderolele de hartie pe scaunul de toaleta ii pur si simplu utopie, avand in vedere ca banderolele sunt rupte da' totusi, e curat), unde poti sa pui cornu' n perina si sa dormi fizic vreo cateva ore, intre doua intalniri. Stau si transpir aici, incercand ceva sa ma dea pe spate si nu-mi iese de nici o culoare. Daca eu n-am gasit asa ceva, inseamna ca nu exista.

Acu' o sa-mi ziceti ca io umblu brambura prin tara, in loc sa-mi bag mintile in creier si sa ma duc in Grecia, ca doar am castigat o excursie in Skiathos. Da' ma oamenilor, cine naiba s-ar mai sacrifica prin locuri d'astea? Cine ar mai veni, uitandu-se pin toate colturile de parca ar vrea sa cumpere cosmelia, doar ca sa gaseasca ceva de bagat de sama? Hm? Cine ar mai fi o prezenta fantomatica pe coridoare trase'n gresie?

Ar trebui sa mai bag doua sute de coniac in mine si sa ma dau la chelnerita, sa ma dea astia afara si sa am ce scrie. Sa mor, nici sa beau doua sute de coniac n-am chef. Si nu m-ar crede nimeni ca m-am dat la chelnerita fiindca nah, nici uniforma nu-i de bagat in seama.

Am nimerit in cel mai tern hotel de pe planeta. Ecoul tastelor rasuna pe gresia rece si vocea lu' Bittman imi stoarce creierul incetul cu incetul, impreuna cu ciripitul lui Teo Trandafir, iesind din boxele plasmei setata pe Kanal D.

Al' de sus nu bate cu bota e o vorba romaneasca. Al' de sus iti aduce persoana intr-un hotel ca asta si te lasa de izbeliste, cu netu' la o liniuta semnal, cu o suta de coniac intr-un pahar de sticla ieftina si cu o cafea scurta sub bot. Nu mi-a fost golita scrumiera de cand m-am instalat la masa si am zbierat de doua ori dupa tanti ca sa-mi aduca o cafea. Sunt profund... nicicum.

Hold me! I m lost!

=====

NOTĂ: textul de mai jos a fost trimis ulterior, ca articol separat (nepublicabil ca atare conform regulamentului) și a fost atașat aici unde i-ar fi fost locul în mod normal.

=====

108 lei II

Haoleu chiparosilor, sa moara Gibilan,

ma simt ca la usa cortului lu' piranda! Is un adevarat clent de hotel european pa planeta romaneasca mancavash!

Io-s cel mai fantomatic clent de hotel, cel mai adevarat si cel mai minunat, de nimeni egalat, modest cum nici o mama n-a facut la viata ei si cum nici o mama n-o sa faca vreodata! Is minunatu' minunatilor, adevaratu' adevaratilor si sunt singuru' client de hotel din hotel, care are internet! SIN GU RUL!

Din toti nacajitii de's clienti la Hotel Perla din Satu Mare, persoana subsemnatului si a luat nettop ul si a iesit la vanatoare de semnal wireless, fiindca minunea hoteliera s-a dus pe suflet cu semnalu', lasandu-ne in cautare de biti, precum Columb cautand Hamerica! Si am gasit semnalu' de internet mancavash, fix in capatu' coridorului de la etaju' intai al minunatului hotel. Am cautat cu tot dinadinsu' ceva in hotelu' asta fara gust si pana la urma, nah, am gasit! Semnal de internet, piratat de la vecini! Ma simt ca un hacker tiganesc, aciuit pe un capat de culoar de hotel, stand cu fundu-mi fantomatic pe o mocheta lunga de zece metri si rezemat de un perete de rigips care suna ca o toba cand dau eu cu coatele'n el. Mi-am luat si scrumiera din camera ca sa-mi tina tovarasie in ceasul al unshpelea, ceas care trebuie sa treaca inainte de-a pleca io la client si de a face voodoo de tehnician bazat ce is. Modest si adevarat, sa nu uitam!

Onor clientela de hotel, respectiv stimatii mei vecini de camera, ies ca sa coboare jos in restaurant ca sa vada meciu' cu turcii sau sa faca scandal ca n-au internet. Si se uita la mutra mea fantomatica ce sta in capat de culoar, cu jucaria in brate si scriind veninos despre stabiliment si se minuneaza eroic de ce idee cretinoida putui sa am. Merge? Merge!

Vroiam sa va zic numa' ca s-a schimbat guvernu' de doua ori pana Dani si-a primit pieptu' de pui in sos picant cu niste cartofi pai congelati, chestie in care mi-am bagat si eu trompa, incercand sa definesc gustul ce-mi statea pe limba. Si n-am reusit sa definesc, sa mor io! Asta se vroia a fi update la articolu' precedent. Si cand incercam si io sa editez, se duse sufletului netu' satmarean. Pardon, hoteliero-satmarean. Si intorcand turela in toate partile dupa tanti care se evaporase ca ajutoru' social din buzunaru' asistatului, ne-am prins ca ne benoclam degeaba. Netu' nu mai era! Si nici tanti!

Uite asa am ajuns io pe coridoare, bantuind ca o fantoma scarboasa ce sunt, incercand sa definesc faptu' ca serviciile aici, is pe spate ca virusii dati cu Domestos. Lucru de 8 ani in domeniu si netu' nu mi-a cazut niciodata de 10 ori in 10 minute. La astia, le cade prin gratie divina!

Domnului se ne rugam, sa-i multumim lu' vecinu' pentru hotspot neparolat si sa pastram un moment de reculegere pentru romanu' de rand care isi rupe oasele stand pe mocheta de la etaju' 1, scriind randuri triste in memoriam internet.

Sa fiti iubiti multiplu si sa nu dea al' de sus sa ramaneti fara net in timp ce completati review negativ.

Va fi nasol.

Si partea a 3 a (*ultima din fericire)

Clopoteii zanei bune din padurea verde...

... clopotei ce rasuna veseli in timp ce zana buna patruleaza printre zarzavaturi si mai culege cate o margareta, cate o cicoare, cate un ghiocel sau cate o floricica de camp, in timp ce canta fericita "Frere Jacques" si zambete in jur, la tot ce o inconjoara, NU m-au trezit azi, in prima dimineata din camera 106, camera de de 108 RON din Hotelu' de milioane, Perla din Satu Mare.

Asa cum multi dintre voi stiu, la inceput a fost NIMIC si dupa aia a venit al' de sus si a zis "sa fie lumina". Tot asa, in camera 106 a fost nimic in afara de o sticla de suc ieftin, un frigider scos din priza ca sa pot pune un telefon la incarcat, doi tehnicieni obositi ajunsi in miez de noapte in pat, urletele extaziate ale romanilor extaziati ca Romania a pierdut meciu' d'asara si muzica ce-i insotea jos in restaurant. Cacum ziceam, n-a fost nimic in camera 106. Pana azi dimineata, cand a venit al' de jos si a zis: SA MIROASA!

Si a inceput sa miroasa a chestii prajite, de pe la ora 6 din dimineata, desi geamu' camerei era inchis constiincios, de un om care se gandise la chestia asta. Dupa ce mi-am chinuit nasu' am si identificat ciuperci pane, cascaval pane, dovlecel pane si ochiuri. Chestii pe care le-am regasit la bufetul suedez din restaurant, dupa ce am reusit sa-mi prajesc spiritu' la dusul din baie. Apropo, stiti ca la Satu Mare directia de apa calda e la dreapta si nu la stanga, pe bateria dusului? Io n-am stiut.

Ciuperci pane, dovlecel pane si cas pane. Punem pariu ca-s ramase de la nunta de duminica? Ma rog, am incercat ciupercile si is chiar bune. Chiar daca una din ele mai misca, am zis ca mi se pare mie, fiindca mi-era foame. N-am patit nimic, is nemuritor in continuare dar daca patesc ceva, sa stiti ca teoretic, is ortodox.

Internetu' in continuare e pe jos, piratez fericit dintr-un colt de restaurant si casc ochii la ploaia d'afara. Viata incepe frumos azi, optimismul zbiara in mine mai rau ca Montserrat Caballe in finalu' "Semiramidei" si clopoteii zanei bune au inceput sa sune prin alte parti ale planetei.

Zana buna n-o sa vina niciodata la Hotel Perla.

====

Publicat si pe www.ghostradio.ro (blog personal)

---

VIZUALIZĂRI: 1596 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI