Duni - episodul nr. 4

TIPĂREȘTE

Deși am mai scris despre minivacanțele petrecute la Duni la Marina Royal Palace (aici și aici), totuși am considerat că aceste impresii pot fi updatate cu experiența anului 2013, o vacanță de șase zile, extrem de relaxantă și reușită.

Am făcut rezervarea sejurului încă de la sfârșitul lunii decembrie 2012, inițial pentru doar 3 nopți, de vineri până luni, ulterior prelungind cu încă două nopți pentru a profita de zilele libere oferite de guvern, la un preț de 39 de euro plus 1 euro taxa de stațiune pe noapte de persoană pentru camere cu vedere la mare. Copiii sub 13 ani beneficiază de cazare gratuită în cameră dublă standard împreună cu doi adulți, plătind doar taxa de stațiune. Anul acesta mergând împreună cu prietenii noștri și una dintre familii având doi copii, am trecut unul din copii pe camera noastră, chiar dacă, în realitate, copilul a dormit cu părinții lui.

Drumul

Traseul ales a fost următorul: București-Giurgiu-Ruse-Razgrad-Târgoviște-Omurtag-Kotel-Karnobat-Burgas-Sozopol-Duni (pentru mai multe detalii, vezi aici). Am plecat pe data de 1 mai la ora 5.30 din București și la ora 10.15 eram deja în parcarea hotelului.

Parcarea

Am trecut de poartă doar după ce ne-am regăsit ambele familii pe tabelul acestora și am achitat parcarea, ocazie cu care am aflat și numărul camerelor prealocate nouă și în care urma să fim cazați. Aviz amatorilor care speră să obțină o cameră ”mai bună” cu ajutorul unei atenții strecurate la recepție și care vor primi exact ce le-a fost deja repartizat, oricât ar cotiza.

Parcarea este absolut sigură, suficient de încăpătoare, bine organizată datorită celor care ne indicau exact locul pe care să parcăm, astfel încât să putem pleca oricând și să nu blocăm alte mașini. Bine, noi ajungând printre primii, chiar nu a fost cazul, dar ideea este că ei s-au pregătit de la început pentru valul de români care urmau să vină cu mașinile în zilele următoare. Vineri dimineața parcarea era ocupată în proporție de 25-30% și până seara s-a umplut de mașini.

Taxa de parcare, calculată pe noapte de sejur, nu pe zi, a fost de 6 leva. Noi am plătit direct în leva, 30 de leva/5 nopți, însă această taxă putea fi plătită și în euro, dar la cursul afișat la recepție, de 1,80 leva/euro, unul dezavantajos. Ca element de noutate semnalez faptul că, începând din acest an, taxa de parcare a devenit permanentă, în sensul că se aplică și în sezon, nu doar pentru vacanțele de Paște și de 1 Mai, cum se întâmpla în anii precedenți.

Am parcat, am scos bagajele din portbagaj, imediat a venit o mașinuță ca de golf în care ne-am îmbarcat cu toții și care ne-a dus până la recepție.

Cazarea

Știam deja că vom avea camerele la etajul 6, suficient de sus pentru gustul meu și așa cum solicitasem din momentul rezervării, alăturate, dar am cerut să le văd înainte de a face check in-ul. Am urcat însoțită de bell boy până în cameră. Am intrat și surpriza a fost uriașă. Aveam ultima cameră de pe etaj din aripa dinspre mare a corpului central, o cameră ușor atipică, fiind situată pe colț, și, cel mai important, cu o terasă imensă pe care o împărțeam cu vecinul de vis a vis, dar care avea camera cu vedere la piscină și la mare. Eram la a patra vizită la Marina Royal Palace și, pentru prima dată, nu am mai solicitat schimbarea camerei, declarându-mă absolut încântată de cea primită automat. Prietenii chiar au glumit pe seama mea spunând că data viitoare îmi vor rezerva apartamentul prezidențial, în caz că există așa ceva. Făcând de la început rezervarea pe grup, cei de la Duni au ținut cont de acest lucru, repartizându-ne cinci camere la rând, toate cu vedere la mare, așa cum plătisem, dar a mea a fost de departe cea mai frumoasă.

Am completat formularele de cazare și în două minute aveam cardurile de la camere, câte două bucăți de fiecare cameră, și, o altă noutate, pentru prima dată am avut brățări la mâini, aurii pentru cei de la MRP și verzi pentru cei de la Marina Beach. Puțin mai complicat a fost să le explic faptul că minorul de pe voucher-ul nostru urmează să apară peste vreo oră deoarece a călătorit cu o altă mașină și că la sosirea acestuia vom preda și pașaportul copilului. Bell boy-ul ne-a cărat bagajele până în cameră cu o lisă, a încercat să ne explice care sunt facilitățile resortului de care putem beneficia, i-am explicat la rândul meu că mă simt la Duni ca acasă, l-am recompensat cu câte 2 euro de familie și a plecat, nu înainte de a ne ura să avem un sejur plăcut.

Camera a fost suficient de mare, cu un pat dublu și cu o canapea extensibilă, pe care fusese deja aranjat patul copilului, dar care ”mânca” vizibil din spațiul liber avut la dispoziție. Televizorul de tip vechi făcea o notă ușor discordantă, nu cred că înlocuirea acestora cu LCD-uri ar fi o cheltuială prea mare. Minibarul conținea doar o sticlă mare de apă plată, nu a fost completat ulterior, am mai luat noi o sticlă din vitrina frigorifică de pe terasa restaurantului și ne-a fost de ajuns. Seiful din dulap era contracost (7 leva/zi). Baia, foarte curată, mi s-a părut ceva mai mică decât cele de care am beneficiat la vizitele anterioare, cu o singură chiuvetă, cu trei rânduri de prosoape care au fost schimbate zilnic, cu două căști de duș, două săpunuri solide, dozator pentru șampon/gel de duș și uscător de păr. Cam puțin pentru o baie de 5 stele, dar pentru noi a fost suficient, eu aducându-mi toate cosmeticele proprii de acasă. Nu am avut nici halat și nici papuci, dar nici nu mi-au lipsit. Cei care totuși doresc halate și papuci, pot solicita la recepție și vor primi imediat fără alte costuri suplimentare. Prieteni de-ai noștri au cerut și au primit, lor fiindu-le utile la întoarcerea de la piscina interioară, deoarece nu au dorit să circule prin lift cu costumele de baie ude și șiroind de apă. Evident, am strâns imediat patul copilului, predând cameristei cele două saltele și cearșaful de pat și oprind doar perna și pilota de la acesta. Pe terasă aveam o măsută și două scaune, uscător de rufe și atât de mult spațiu că am fi putut da lejer o petrecere acolo. Vederea la mare a fost perfectă, vedeam marea chiar stând culcată în pat, exact cum mi-am dorit. Privind mult spre stânga vedeam și o parte din parcarea hotelului, acea parte care mă interesa. Aerul condiționat centralizat a funcționat foarte bine pe cald, îl foloseam înainte de culcare și apoi îl opream, acesta nefiind destul de silențios în opinia soțului meu.

Curățenie s-a făcut zilnic până în prânz, baia a fost spălată și dezinfectată zilnic, prosoapele folosite au fost schimbate zilnic, paturile au fost aranjate zilnic, mocheta a fost aspirată (nu cred că în fiecare zi), iar cearșafurile au fost schimbate o singură dată, suficient pentru cinci nopți.

Restaurantul

Fiind la început de sezon, dintre restaurantele a la carte nu funcționa decât cel italian, la care puteam merge gratuit, cu rezervare. Nu am mers, ceilalți din grup apreciind că este prea departe și am rămas să mâncăm cu toții în restaurantul principal. Am dat notă maximă și la acest capitol, deoarece mâncarea a fost foarte bună și pe gustul fiecăruia, conform așteptărilor. Am mâncat mereu pe terasa restaurantului, așezați la mese mai mici sau mai mari, după cum ne strângeam. Marea varietate de mâncăruri oferite nu a constituit o surpriză pentru mine, m-am bucurat doar că nu a scăzut deloc calitatea acesteia, comparativ cu anii anteriori. Preferatele mele au fost, la fel ca și acasă, preparatele la grătar, făcute afară, totul la vedere și până când termina de mâncat și ultimul turist. Pe lângă pește, carne de pui, curcan, vită și porc făcute la grătar, de legumele la grătar și de nelipsiții cartofi prăjiți, existau numeroase feluri de mâncare gătită, cu sos sau la cuptor, din acestea din urmă doar am gustat când și când. La fiecare masă de prânz și cină găseam câte două feluri de supă/ciorbă, una cu carne și una fără, de fiecare dată altele. Mă pot pronunța doar despre cele cu carne, care au fost reușite de fiecare dată. Cel mai mult mi-au plăcut ciorbele de burtă și, respectiv de miel servite în prima zi de Paște, dar nici borșul de pește nu a fost rău, deși nu mă omor după pește. Tot pe terasă, era nelipsită lada frigorifică din care eram serviți cu 4-5 sortimente de înghețată, după gust. Înghețata nu era rea, chiar dacă am mâncat și mai bună. La micul dejun, pe terasă se făceau clătite și omlete cu ce dorea fiecare sau ochiuri. Erau momente când se formau mici cozi, dar pe noi nu ne-a deranjat acest lucru, de obicei, mâncând mai devreme. În restaurant există și un colț cu mâncare de regim, mâncare ce poate fi dată și copiilor mai mici, constând în legume fierte și carne de pui și pește fiartă. Eu am ocolit sistematic zona respectivă. O mare varietate de fructe, prăjituri cu cremă, torturi, dar și baclavale (nu la fel de bune precum cele mâncate în Turcia, dar clar mai bune decât cele mâncate în țară) erau oferite la fiecare din cele trei mese zilnice. Meniul special din prima zi de Paște a fost perfect. Ca de fiecare dată, pulpa de miel la cuptor, foarte bine gătită, a fost extraordinară. Cafeaua la filtru era cam slabă pentru gustul meu, mai exista varianta mai multor sortimente la automat, funcție de butonul selectat, dar aceasta era pe bază de ness și mi s-a părut și mai proastă. Eu eram abonată la espresso-urile excelente pe care le luam de la Lobby bar imediat după ce terminam de mâncat.

Ospătarii mi s-au părut amabili, zâmbitori și mereu gata să ne satisfacă orice dorință. O parte dintre ei rup și câteva cuvinte în limba română, dar înțeleg fără probleme engleză sau germană. La micul dejun umblau printre mese cu căni mari de cafea și lapte, fiecare fiind servit după dorință. La restul meselor eram imediat întrebați ce dorim de băut și serviți rapid cu apă sau vin din sticle. Dacă erau mai mulți la masă care beau vin, ospătarul lăsa toată sticla, uneori aducând și o frapieră, eu fiind singura care beam un anumit sortiment de vin, refuzam restul sticlei, pentru mine un pahar fiind de ajuns. Spre deosebire de anii precedenți, acum au fost mai puțini copii, mai puțină hărmălaie, dar la fel de multă mâncare căzută pe jos.

Băuturile sunt numai locale, aceleași mărci care se servesc peste tot în Bulgaria la all inclusive. Nu erau deloc botezate, sticlele fiind desigilate în fața noastră, diluarea se realiza în funcție de numărul de cuburi de gheață puse. Lista cocktalurilor incluse în concept, cu alcool, slab alcoolizate sau fără alcool era suficient de variată pentru a satisface toate gusturile. Barmanii erau amabili, unii mai pricepuți, alții mai începători.

Plaja, marea și piscina

Am avut noroc de o vreme excelentă, mult mai caldă comparativ cu cea din ceilalți ani. Am făcut plajă la mare în fiecare zi și ne-am bronzat frumos. Din comoditate, am ales să stăm în zona de plajă mai îngustă de lângă hotel, pentru a fi mai aproape de barul de la piscină. În primele zile am găsit lejer șezlonguri libere în primul rând, alăturate, pentru toți din grup care veneau la plajă, restul preferând piscina. După ce hotelul s-a umplut, mai găseam doar în rândul al treilea, primele două fiind ocupate, evident, de prosoape, dar nu ne-a deranjat acest lucru. Trebuia să fim nebuni să ne sculăm cu noaptea în cap doar pentru a ocupa șezlonguri. Plaja principală a resortului este foarte lată, cu nisip fin. Sunt convinsă că nici măcar în plin sezon nu există riscul de a nu găsi locuri, chiar dacă acestea sunt mai departe de mare. Intrarea în mare este foarte lină, ca la noi la Mamaia, un avantaj pentru cei cu copii mici, un dezvantaj pentru noi care doream să înotăm mai repede. Marea a fost rece, dar, cine dorea, putea face o baie fără riscul de a răci.

Piscinele exterioare au fost curate, relativ libere, apa din acestea fiind puțin mai caldă decât apa mării, acestea nefiind încălzite decât de razele soarelui.

Piscina interioară a hotelului are apă încălzită, dar este totuși prea mică. Toți copiii, dar și o parte din adulți păreau a fi la concurs de sărituri în bazin.

Diverse

Voi menționa aici absența internetului gratuit, un lucru destul de neplăcut pentru un hotel de cinci stele, deși prietenii mei, plimbați destul prin vestul Europei, mi-au spus că au plătit pentru ora de net la hoteluri cu pretenții din mari capitale europene și că, oricum, nu ar fi corect să compar un hotel de business cu unul de relaxare de pe litoral. Nu voi depuncta hotelul pentru acest aspect, deoarece consider că, în cazul meu, o săptămână fără internet a fost, mai degrabă, benefică. Cei care, prin natura meseriei, nu se pot lipsi de internet nici măcar în concediu, pot achita taxa respectivă și să-și rezolve problemele. Chiar dacă am cărat laptopul după mine, nu-mi pare rău pentru că l-am folosit pentru a descărca pe el pozele și filmele din vacanța precedentă, eliberând cardul aparatului foto pentru unele noi, și povestind pe marginea lor cu prietenii despre o destinație unde mi-e dor să revin.

Anul trecut, la plecarea de la Duni, mulțumită de sejur, le-am făcut două sugestii celor de la hotel, de care, deși nu îmi făceam mari iluzii, speram să țină totuși cont: una a fost renunțarea la taxa de parcare și a doua a fost introducerea unei conexiuni wireless de calitate și gratuite. Care a fost rezultatul? Taxa de parcare a fost generalizată pe toată perioada sezonului, iar internetul este tot contracost și tot prost.

La fel ca și anul trecut, ne-am înscris pentru a participa la slujba de Înviere desfășurată la mica biserică ortodoxă din Sozopol, cu hramul Sfântului Gheorghe. Transportul de la hotel la biserică și înapoi la hotel s-a făcut cu autocarele elegante ale Duni Royal Resort, gratuit. Din cauza numărului mare de doritori, organizarea nu a mai fost la fel de bună, capacitatea autocarelor fiind depășită, acestea trebuind să facă două curse. Cei care au nimerit în a doua serie, au ajuns târziu în Sozopol, biserica era deja plină de oameni, astfel că au ratat slujba pentru care veniseră, mulțumindu-se cu o scurtă plimbare pentru a admira Sozopolul noaptea. Noi am ajuns la biserică, am participat la slujba ținută în limba bulgară, mult mai scurtă decât cele din bisericile românești, am luat lumină chiar de la preot și ne-am reîntâlnit cu prietenii în parcare la autocar. La întoarcerea la hotel am fost așteptați la intrarea în restaurant cu cozonac/chec, ouă roșii și vin sau șampanie, precum și de urarea de ”Christos a Înviat! ” repetată fiecăruia în limba română.

Am stat în dubiu dacă să povestesc sau nu despre un alt aspect, mai puțin plăcut pentru noi, dar cred că este util de știut cum se abordează o problemă medicală la acest resort. Chiar din prima seară, în timp ce ne plimbam pe alei, prezentându-le frumusețile resortului și prietenilor noștri care erau aici pentru prima dată și care tot făceau comparații cu resortul de la Elenite la care fusesem împreună cu un an înainte, un prieten din grup a început să se simtă rău, acuzând amețeli și dureri puternice de cap. Ne aflam în apropierea unei porți de acces, noi intenționând să trecem dincolo de șosea prin tunel. Paznicii au sesizat imediat că avem o problemă, i-au oferit un scaun, ulterior acesta a preferat să se întindă direct pe iarbă și au sunat imediat la recepția hotelului. A apărut imediat o fată de la recepție, bună vorbitoare a limbii engleze, am întrebat dacă există medic în resort, nu era, dar ne-a spus că putem solicita o ambulanță de la Sozopol, ceea ce am și făcut. Salvarea a sosit destul de greu, după 20 de minute de așteptare, deși distanța este de doar opt kilometri. Între timp, cei de la hotel ne-au adus actele de identitate lăsate la recepție cu ocazia check in-ului. Medicul care a venit a luat doar o tensiune, a întrebat diverse despre medicamentația pe care o lua deja pacientul, fără a reuși să pună un diagnostic. Ne-am deplasat cu ambulanța la spitalul din Sozopol. A urmat o simplă electrocardiogramă care nu a relevat nimic deosebit. I s-a recomandat să se lase de fumat. Am prezentat asigurarea medicală de călătorie încheiată la Allianz pentru perioada sejurului, deși nu ne-a cerut-o nimeni. S-au uitat la ea, era varianta în limba engleză, nu au comentat nimic și ne-au restituit-o. Înainte de a părăsi spitalul, am întrebat dacă trebuie să plătim ceva. Răspunsul lor a fost că nu, deoarece cetățenii Uniunii Europene beneficiază de asistență medicală de urgență în mod gratuit. Nu și-au notat decât numele și prenumele, București, România. Ne-am întors la hotel cu un taximetru chemat telefonic de fata de la recepție și plătit de noi-15 leva pentru 8 kilometri, i-am dat 10 euro și am primit 4 leva rest, singura ambulanță a spitalului plecând deja la o altă solicitare. De câte ori ne-am mai întâlnit pe durata sejurului cu cei aflați în acea seară la recepție eram întrebați cum ne simțim, dacă am mai avut probleme de sănătate și dacă este totul ok.

Distracție și relaxare

Echipa de animatori a fost parcă mai puțin numeroasă față de anul trecut sau doar mai puțin activă. Copiii erau atrași în diferite activități la kids club în cursul zilei, iar seara la minidisco. Copiii din grupul nostru, în vârstă de 11,12 și 13 ani, nu au mai fost interesați de pictat pe față și altele asemenea, dar nu s-au plictisit deloc făcându-și propriul program, ne mai întâlneam cu ei prin resort când nici nu ne așteptam sau doar la masă.

Resortul pune gratuit la dispoziția oaspeților săi zece terenuri de tenis, unele și cu nocturnă (aceasta se plătește), unde amatorii de sport sau doar doritorii de puțină mișcare își pot satisface această dorință. Anul acesta plecând în grup, am luat cu noi și rachetele de tenis, iar băieții s-au dus la tenis în două zile puțin mai răcoroase, de unde s-au întors obosiți, dar mulțumiți. Eu am fost doar pentru a le face galerie și pentru a mai face câteva poze în această parte a resortului.

În drum spre terenurile de tenis am trecut și pe lângă piscina de relaxare, foarte mare, dar fără apă la început de mai. Cu toate acestea, spre surpriza mea, câteva șezlonguri erau ocupate de câțiva turiști care citeau într-o liniște perfectă. Continuându-mi drumul spre terenuri, am mai descoperit un alt loc de joacă pentru cei mici, de existența căruia nici nu știam, și, ca mine, probabil nici alți turiști nemulțumiți de oferta slabă de facilități pentru copii.

Au fost și două spectacole la amfiteatru, destul de elaborate, primul foarte reușit, al doilea așa și așa. Nu am înțeles de ce au interzis filmarea acestora de către turiști, interdicție pe care nu am întâlnit-o nicăieri în altă parte.

Petrecerile de pe platoul de la piscina hotelului Marina Beach, cu muzică internațională bună, au atras foarte mulți turiști, indiferent de vârstă, pe ”ringul” de dans.

Focurile de artificii, focul de tabără, lansările de lampioane au completat în mod fericit distracția.

Plimbările prin resort de după cină au constituit pentru mine deliciul acestei vacanțe. Multă liniște, aerul extraordinar de curat, multe spații verzi bine îngrijite, alei luminate, sentimentul de siguranță oferit de prezența paznicilor resortului, toate acestea mă vor face să-mi doresc să revin aici iar și iar.

Cei care caută perfecțiunea absolută nu o vor găsi aici și, probabil, nici în altă parte, dar, în opinia mea, acest resort este mult deasupra multor alte hoteluri din Bulgaria.

---

VIZUALIZĂRI: 3101 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI