Circuit Neuschwanstein - Zugspitze - Garmisch - Starnberg

TIPĂREȘTE

Castelul Neuschwansteien se afla la o zvarlitura de sageata de granita austriaca.

Dupa vizitarea castelului, ajungem la ferma agroturistica Jagerstadel din Schwangau, unde, amicul meu rezervase doua camere. In acest mic sat, multi fermieri au abandonat munca de la camp si de la grajduri si-au devenit “agenti turistici”. Gazda noastra e un tanar neamt ce ne primeste cu zambetul pe buze. O camera la ferma costa 45 de euro dubla, sau 35 de euro, dac-o iei in regim “single”. Eu am nimerit intr-o camera cu doua paturi, la etaj, cu o terasa mica si cu baldachin stil Louis al XIV-lea, dar la starea de oboseala care zacea in mine ar fi fost bun un pat in stil “Jean cel fara de tara”... Din pat se vedea silueta celor doua castele Hohenschwangau si Neuschwansteian, iar dimineata, se vedea rasaritul soarelui, toate camerele pensiunii erau cu vedere “la castel” (castle view). Feri a nimerit intr-o camera cu 4 paturi, doua erau pentru copii mici. Ferma nu era una de lux, dar potrivita pentru cele cateva ore de somn ce aveam sa le petrecem acolo. Ferma e situata la 2 Km de cele doua castele, iar in acea zona, exista mai multe asemenea ferme, unele dichisite in stil tirolez. Seara, luam un pic-nic pe terasa fermei printre gaini. In cateva minute am si fost inconjurati de multe oratanii, dotate cu mult bun simt, gaini, ce-ti lansau cate un “a propos” ca le este foame, frecandu-se discret cu penele de picioarele tale. Ca o diversiune, trebuie sa va marturisesc ca in unele ferme montane de la noi, pe la tomberoane, poti admira un astfel de spectacol, cu un alt fel de vietuitoare…e vorba de ursii gunoieri, animale de care Romania nu duce lipsa, mai sunt vreo 4000. In Tirolul austriac si italian, n-au ramas decat vreo cateva zeci, in libertate. In Elvetia si Austria, luate impreuna, nu mai sunt decat 12 ursi “liberi”, caci majoriatea au ajuns de mult in gradinile zoologice sau sunt azi, impaiati. Nu demult, guvernul tarii noastre s-a oferit sa ofere celui elvetian, in dar, 20 de ursi, pentru a repopula tara. Fermierii montani elvetieni s-au opus insa, motivand faptul prin periculozitatea acestui animal care ataca omul si prin distrugerea habitatului ursilor prin aglomerarea satelor de munte. Asa ca, pana una alta, elvetienii nu vor vedea in tara lor decat gaini si vacute Milka in libertate. In Elvetia, un om are asadar, o valoare mai mare decat un urs, pe vremuri, tara noastra a trecut printr-o perioada cand era invers, ursul valora mai mult decat omul.

Ferma Jagerstadel e construita in mare parte din lemn, usile si ferestrele sunt etanse, termopanizate. Sursa de caldura (unica) se afla la parter, in sala de mese a fermei si daca vrei sa ti se incalzeasca bine camera de la etaj, e bine sa lasi usa deschisa cat mai mult timp. Oricum, eu n-am riscat peste noapte si pe sub pijama, am mai pus vreo doua randuri de haine plus pilota de pe patul celalalt. Baia era comuna dar foarte curata. In hol, intr-un vas, pluteau plante aromate iar la intrare, aveai o sumedenie de pliante cu celelalte atractii turistice ale zonei. In cei 35 de euro, era inclus si un mic dejun de tip suedez. Inte orele 8 si 9,30, tanarul fost fermier si sotia lui, ne-au servit cu produse prosapete, "bio", de la ferma, oua, lapte smantana, branza, unt dar si cu capsusni, mere, banane, corn flakes, mezeluri, cafea, ceai, etc…Toate cele 10 camere de la etaj, erau ocupate de nemti, dornici de peregrinari montane. Parcarea era mare. Dupa micul dejun, toate camerele s-au golit, incepea week-endul iar Alpii austrieci erau foarte aproape. Satul Schwangau e axat pe gazduirea turistilor dar fiecare femier si-a mai pastrat cate o bucata de pamant pe care o lucreaza si asigura astfel produse proaspete pensiunilor lor. Am facut si eu un tur al fermei. Am vazut cativa cai, cateva vaci, pajisti pentru cresterea nimalelor, doua grajduri cu instalatii pentru mulsul animalelor si un mic “SMT” cu masini agricole. In jurul fermei noastre, existau si alte ferme agro-turistice mult mai mari, care au renuntat aproape totalmente la zootehnie, dedicandu-se doar turismului agrar. Satul Schwangau este situat langa oraselul Fussen, unde am facut si o scurta incursiune…ceea ce e interesant in acest oras, e ca unele strazi periferice sunt situate in Austria si altele in Germania. Intre cele doua tari nu exista vama, asadar iti dadeai semana ca treci dintr-o tara intr-alta, doar dupa “bip-bip”-ul telefonului mobil care-ti ureaza “Bine ati venit in Austria” sau”Bine ati venit in Germania”…

A doua zi dimineata era soare, iar in departare, culmile Alpilor te imbiau la plimbare. Pornim, dar Feri ma avertizeaza, “Stii cum e pe-aici, prin munti, poti sa ai soare acum si cand ajungi la varful Zugspitze, la 3000 de metri, (varf pe care-l zaream in departare) sa fie inorat si sa nu-i vezi nici macar tichia de zapada din varf”. Pornim, sperand ca totul va fi bine.

Spre Zugspitze si Garmisch

Dupa ce parasim Germania, paisajul se schimba. Folosim autostrada 179 Schwangau-Reute-Berwang-Zugspitze-Garmisch. Uneori nici nu trebuie sa ti se spuna c-ai ajuns in Austria, ca-ti dai seama dupa frumusetea Alpilor, dupa semetia crestelor lor inzapezite, dupa casutele tiroleze pline cu muscate la ferestre…de ce Alpii sunt cei mai frumosi in Austria? Parcurgem un frumos peisaj montan, ocolind cand o creasta muntoasa, cand un lac glaciar, unde mai poposim la cate o cafea, mai sunt vreo 40 de kilometri pana la Zugspitze. In final, in zare apare si un palc gros de nori cenusii. “Ei, uite acolo sus, la 3000 de metri, ascuns dupa acei nori, se afla varful Zugspitze, cel mai inalt si frumos varf austriac. Pentru o secunda norii dispar, dar reapar la loc. Reusesc sa fac o fotografie. Feri ia tableta si-mi deruleaza niste splendide imagini cu varful “fara nori”, si mai ales cu telecabina (care acum nu functiona din cauza vantului), telecabina care urca, urca, in ultima sa parte, aproape vertical. Off, trebuie sa fac o rectificare la afirmatiile mele, ar fi mai bine asa... “Ce frumosi sunt Alpii in Austria cand nu sunt invaluiti in nori…” Parasim cu regret acesta frumoasa tara, dar asa-i la munte, poti sa ai noroc de vreme buna, sau sa n-ai, si reintram in Germania. Ajunem la Garmisch Partenkirchen, loc in care se afla cea mai mare trambulina olimpica nemteasca si unde, la fiecare inceput de an, au loc campionatele mondiale de sarituri cu schiurile. Vizitam Centrul de recuperare al sportiviloar din Garmich. Un SPA modern, conditii de cazare si terapie de “last minute”. Stam de vorba cu un medic specializat in recuperarea rapida a sportivilor…”Noi recuperam o entorsa medie in doua zile”. “Tocmai acum am tatat un sportiv prin cateva infiltratii cu o solutie cu apa sarata si prin niste bandaje speciale care se schimba la fiecare 3 ore cu fibre criogene si substante antiinflamatoare si antialgice, aduse din China. Costul terapiei, 800 de euro. Mai taifasuim, o vreme dar noi ne grabim. Cafelele, mari, mari, costa in total, 12 euro si sunt achitate de gazda nostra. Mi-e jena sa-i spun metodele prin care recuperam noi un sportiv, in aproape o saptamana, dar macar o facem gratis. Garmish e-o statiune montana de lux. vedeta ei e stadionul si pista de sarituri cu schiurile, a carei portiune inclinata, are lungimea unui avion Airbus 380. Stadionul din Garmisch seamana cu o arena de gladiatori, in care, rand pe rand, iarna, aterizeaza cate un schior. Spectacolul e fantastic. Bilete la arena de nici 2.000 de locuri, se epuizeaza cu mult timp inaintea inceperii Campionatului Mondial din luna ianuarie.

De la Garmish, o pornim spre Starnberg, oras situat e la 75 de Km, ajungem la un frumos complex de loazir in stil roman, numit “La Villa”, ce are in componenta un restaurant, o crama, un parc si un lac pentru sporturi nautice. Alta cafea, care aici costa insa cate 6,5 euro fiecare. Ce pacat ca nu mai e doctorul de la Garmish cu noi…

Adasar, obiectivul principal, ascensiunea pe varful Zugspitze, a fost ratat…dar, cu sau fara Zugspitze, Tirolul ramane Tirol, e-un loc care are farmecul lui si cand ploua.

@Web, te rog videoclipul, mersi http://www.youtube.com/watch?v=rqZWLk-HsHg

---

VIZUALIZĂRI: 4752 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI