Un hotel bun și singurul loc unde am mâncat porc în Turcia

TIPĂREȘTE

Am fost cazată la acest hotel în perioada 31.08-14.09.2009 pentru 14 nopți. Am făcut rezervarea cu două săptămâni înainte de plecare, astfel că nu am beneficiat de niciun fel de reducere, dar totuși am găsit un preț bun. Principalul criteriu care a stat la alegerea hotelului a fost faptul că era relativ nou, fiind construit în 2007.

Drumul

S-a adeverit încă o dată zicala aceea cu socoteala de acasă, în sensul că soțul dorea să încercăm varianta de traversare a Bulgariei prin Razgrad-Târgoviște, în timp ce eu propusesem varianta prin Nova Zagora, despre care citisem impresii bune pe internet. Singurul lucru asupra căruia căzusem amândoi de acord era că să nu mergem iar prin Stara Zagora, eu fiind disperată de mulțimea serpentinelor de pe traseu, mai ales prin pasul Shipka, iar el de lungimea traseului, în marea sa majoritate cu o singură bandă pe sens. Disputa l-a avut câștigător pe copilot, astfel că am pornit hotărâți prin Byala- Veliko Târnovo spre Nova Zagora, dar am avut ghinion, drumul fiind închis și astfel am fost nevoiți să urmăm exact drumul pe care nu doream, respectiv cel prin Stara Zagora-Svilengrad-Kapitan Andreevo. O deviere din cauza lucrărilor în zona pasului Shipka și o ploaie torențială prinsă în munți ne-au încetinit și mai mult deplasarea. Plecați la ora 14.00 din București, am ajuns abia la ora 20.45 în vama bulgaro-turcă. Se înserase, dar deja nu mai conta, deoarece reușisem să traversăm Bulgaria pe lumină. În continuare drumul a fost lejer, extrem de bine semnalizat, practic nici nu ne trebuia GPS-ul, pe care totuși l-am pus, deși nu prea știam să umblăm cu el, cumpărat fiind doar în preziua plecării. Am traversat cu ferribotul pe la Eceabat, am oprit la Canakkale doar pentru a scoate lire turcești de la bancomat și ne-am continuat drumul spre Kusadasi. Am traversat orașul, am trecut de un Kipa aflat pe partea stângă a drumului și, la scurtă distanță, am văzut panoul cu Sealight și săgeți indicatoare la dreapta. Am urmat indicațiile și am ajuns ușor la hotel. Pe GPS introdusesem coordonatele unui hotel din imediata vecinătate, deoarece nu îl găsisem pe al nostru.

La întoarcere am mers pe un traseu diferit de cel de la dus. Am ales varianta traversării cu feribotul a Mării Marmara de la Bandirma la Yenikapi, chiar dacă era mai ieftin cu mașina, scutind însă trei-patru ore de condus. După trei nopți petrecute la Istanbul am revenit acasă prin Edirne și apoi pe același traseu de la dus.

La ora 8.10 intram pe poarta resortului. Parcarea păzită și cu barieră era plină, majoritatea mașinilor erau românești, n-am insistat și am parcat pe stradă vis a vis de intrarea în hotel.

În ciuda orei matinale, ne-am prezentat la recepție, reamintindu-le de promisiunea făcută la telefon de a ne oferi o cameră frumoasă cu vedere la mare. Ne-au rugat să revenim la ora 10 pentru a primi camera și brățările. Între timp am făcut o recunoaștere a zonei, fiind de altfel prima și singura dată când am făcut pe jos drumul până la plajă și înapoi.

La vremea respectivă, doar agențiile din Germania vindeau la acest hotel camere cu vedere la mare specificate clar pe voucher, cele de la noi le vindeau la grămadă, vederea fiind, în ultimă instanță, o chestie de noroc. Hotelul are 255 de camere standard cu vedere la mare (directă sau parțială), 88 de camere cu vedere la uscat, 80 de camere superior, 7 suite, 8 de luxe și cele mai tentante: 22 de red door, absolut superbe, dar destinate în special celor aflați în luna de miere.

Camera

Fără probleme și fără vreo atenție în pașaport am primit o cameră la etajul al treilea cu vedere parțială la mare. Singura nemulțumire legată de cameră a fost cea referitoare la faptul că am avut două paturi simple lipite și nu pat matrimonial așa cu solicitasem în momentul rezervării, dar vederea la mare și la zona în care parcasem mașina m-a făcut să trec peste. A doua zi i-am convins pe cei de la recepție să-mi schimbe cele două saltele cu una mare dublă, deoarece nu mi-a plăcut camera oferită pentru schimbare. Camera nu este foarte mare, cu două paturi simple, două noptiere, un fotoliu extensibil și o măsuță, mochetă pe jos, televizor LCD nu prea mare, telefon, minifrigider umplut zilnic cu apă plată și minerală, pepsi, mirinda și seven up la sticle de 450 ml. Aerul condiționat a funcționat excelent. Baia era curată, cu cadă, uscător de păr, telefon, iar cosmeticele consumate se completau zilnic. Camerista și-a făcut treaba în fiecare zi, în general, până la ora prânzului, prosoapele au fost schimbate zilnic, iar lejeria la trei zile. Am recompensat-o doar la sfârșit cu 10 euro, pentru că în primele zile am fost supărată pe ea că tot refuza să-mi aducă o scrumieră pentru a fuma în balcon. Tot în cameră am găsit prosoapele pentru plajă pe care le schimbam zilnic sau la nevoie la centrul spa. În balcon aveam două scaune și o măsuță.

Restaurante și baruri

Micul dejun, micul dejun târziu, prânzul și cina se serveau în restaurantul principal Sunshine, foarte spațios, cu aer condiționat indoor, având și două terase, pe două din cele două laturi. Noi am preferat să mâncăm pe terasa aflată pe latura mică, acesta fiind și unul dintre puținele locuri în care era permis fumatul. Ghinionul nostru a făcut să ajungem în Turcia la scurt timp după intrarea în vigoare a legii privind interzicerea fumatului în spațiile publice și ei erau disperați să respecte întocmai această lege.

Mâncarea fost foarte bună, suficient de variată, deși, în două săptămâni, unele feluri s-au mai repetat. La acest restaurant am sesizat mai puțin ca oriunde în altă parte reciclarea mâncării, poate și pentru faptul că la micul dejun o angajată felia cașcavalurile și salamurile pentru fiecare client în parte după dorință. Baclavale nu am mâncat decât la seara turcească (de două ori).

La prânz și cină băuturile erau servite la masă de către ospătari, timpi de așteptare fiind rezonabili.

Cea mai plăcută surpriză pentru mine a constituit-o servirea în două rânduri la cină a cărnii de porc, chestie incredibilă pentru o țară musulmană. Friptura respectivă n-a fost strălucită, fiind prea grasă pentru gustul meu, dar nu m-am putut abține. A fost prezentată separat, la începutul meselor calde. Uimită, nu știam cum să îmi umplu mai mult farfuria sub privirile oripilate ale unui turc care porționa bucățile de carne.

Pentru masa de prânz mai erau două variante și anume la piscină Myrina snack bar sau la plajă Agaios beach bar. Acestea două ofereau o varietate mult mai redusă de preparate în comparație cu restaurantul principal, dar erau preferate de iubitorii de fast food și pizza. Dacă în primele zile luam prânzul în restaurantul principal, după aceea preferam o pizza și un hamburger la restaurantul de pe plajă, mai aproape de noi și unde ținuta era mult mai lejeră. Pentru variație, în alte zile mergeam până la cortul turcoaicei și ne săturam cu gozleme și ayran.

Pentru cină exista posibilitatea rezervării gratuite o dată la fiecare din cele patru restaurante a la carte: Dolce Vita (italian), Dragon (chinezesc), Agaios (pește și fructe de mare) și Kutuk Ocakbași (turcesc), pentru cei care stăteau mai mult de șapte nopți. Noi am stat paisprezece nopți, dar nu am avut dreptul decât la o singură rezervare. Rezervările se făceau la biroul de relații cu clienții, fără coadă, dar în limita disponibilităților, cu precizarea orei de intrare care trebuia respectată. Am luat masa la fiecare din acestea, fiind foarte mulțumită atât de preparatele oferite, cât și de modul elegant de servire. Fiecare avea ceva deosebit. La restaurantul turcesc mi-a plăcut mult mâncarea lor tradițională (poate de aceea și revin an de an în Turcia), dar ritmul de servire mi s-a părut puțin cam alert. La restaurantul pescăresc, aflat deasupra plajei și mării, am admirat un frumos asfințit de soare, eu nefiind mare amatoare de pește sau fructe de mare. La chinezesc am fost încântată de înghețata prăjită, preferata mea și singurul motiv pentru care calc pragul unui asemenea restaurant. La cel italian am fost impresionată de modul de servire, porțiile, foarte aspectuoase, fiind în opinia mea destul de mici.

La etajul 1 al hotelului între orele 12-21 funcționa o cofetărie unde găseam mereu înghețată foarte bună și prăjituri mai bune decât cele din restaurantul principal.

Lobby barul Neopolis, deschis non stop, era barul cel mai bine dotat din resort, cu băuturi nealcoolice și alcoolice, destule dintre ele de import, cocktailuri foarte bune, cafea turcească, espresso și cappuccino cu adevărat excelente. Seara se putea asculta muzică live. Din păcate, aici am întâlnit și un barman extrem de obraznic.

Alte baruri disponibile în resort erau: Myrina pool bar, Lighthouse pub (deschis numai seara), Agaios beach bar, Winter Garden, Sirene.

Cafeneaua turcească, aflată deasupra lobby barului și deschisă de la ora 16 până la miezul nopții, a fost locul nostru preferat de petrecere a serilor, pe niște perne extrem de confortabile, la un ceai turcesc și o cafea la nisip (vorba vine, că era preparată la o cană electrică specială), ambele foarte bune. Tot aici se putea fuma și narghilea (contracost) sau juca table (gratuit).

Piscine

Hotelul dispune de cinci piscine: o piscină mare de 1000 m2 cu pod de traversare (adâncime 1,40 m), având și secțiune pentru copii (adâncime 0,20 m), una cu apă de mare (adâncime 1,40 m), o piscină cu jacuzzi, o piscină la cele trei tobogane (adâncime 1,20 m) și una interioară (adâncime 1,40 m), cu secțiune pentru copii (adâncime 0,20 m) aflată la centrul spa. Mie mi-a plăcut cea cu apă de mare.

Plaja

Hotelul fiind poziționat în vârful unei stânci, până la plajă erau cam 300 de metri de parcurs în pantă. Există o mașinuță care asigură transportul la și de la plajă, care circulă foarte des după ora 10 dimineața și până pe la 10 seara. Am remarcat și existența unui soi de ”ascensor” destinat transportului turiștilor până în apropierea plajei, dar, sincer, nu cred că acesta a funcționat vreodată.

Plaja este cu nisip fin și intrare lină în apă, ideală pentru copii, dar foarte îngustă. Nu încap decât trei rânduri de șezlonguri. Acestea sunt practic lipite unele de altele, ceea ce duce la lipsa intimității. Umbrelele fixe din nuiele asigură un bronz frumos și celor care nu stau direct în soare. Românii și rușii cu copii mici, aflați în număr mare în resort, erau principalii amatori de plajă la mare. Tineretul prefera zona piscinelor, unde își desfășurau activitatea și animatorii, iar turiștii mai de vârsta a treia preferau să facă plajă pe șezlongurile amplasate pe terasele cu iarbă, în liniște, citind o carte și în apropierea barului de la plajă.

O altă variantă pe care am încercat-o și noi în una din zile a fost aceea de a face plajă pe unul din pontoanele de piatră aflate în stânga plajei propriu-zise. Un avantaj l-a constituit liniștea, dar dezavantajul a fost că în golful format între pontoane marea era cu alge și cu pietre mari. Dacă sunt valuri cum am prins noi, pietroaiele chiar pot fi periculoase.

Sport

Pe plajă există centru de sporturi nautice, dintre acestea hidrobicicleta și canoe (mai degrabă niște caiace) fiind gratuite.

Hotelul dispune de o sală de fitness bine dotată, accesul fiind gratuit, dar obligatoriu cu pantofi de sport adecvați.

Există terenuri de tenis și baschet. Eu doar le-am privit, acestea aflându-se în vecinătatea cortului turcoaicei pe care l-am vizitat zilnic pentru gozleme și ayran.

Divertisment

Echipa de animație organiza ziua diverse jocuri și concursuri la piscină, aqua gym, belly dance, iar seara se organiza minidisco pentru cei mici urmată de spectacole la amfiteatrul. Într-o seară au organizat joc de bingo la Winter Garden, în altă seară karaoke.

Se putea asculta muzică live la vioară și pian în lobby bar în fiecare seară.

În unele seri au fost spectacole cu muzică live la barul de la piscină. Mi-a plăcut mult muzica.

Am încercat în vreo două trei seri să mergem la discotecă, dar de fiecare dată am găsit ușa închisă. Nici mai târziu stând în balcon nu am auzit muzică în zonă, camera noastră având vedere spre aceasta.

Exista internet wireless gratuit cu semnal bun în lobby bar și în zona piscinei. ”Bătea” și în unele din camerele aflate la primele două etaje deasupra recepției, din cele cu vedere la uscat.

La sfârșitul sejurului la acest hotel am testat calitatea și promptitudinea serviciilor medicale oferite în Turcia. În preziua plecării soțul a avut un mic accident la picior la piscina cu tobogane, eu nu am reușit să opresc sângerarea, ne-am prezentat la cabinetul medical, unde nu era prezentă decât asistenta care i-a acordat imediat primul ajutor, a contactat telefonic medicul cu care hotelul avea contract, i-a explicat ce și cum, iar acesta a trimis o mașină care ne-a transportat de la hotel la o clinică privată din Kusadasi unde soțul a suferit o operație de mică chirurgie cu anestezie locală și ne-a adus înapoi la hotel, totul gratuit în baza pașaportului și a asigurării complexe de sănătate pe care o făcusem înaintea plecării la o firmă privată. La clinică medicul a încercat să contacteze telefonic firma de asigurări, nu a reușit, dar acest lucru nu l-a împiedicat să-și facă datoria. Abia seara târziu am reușit eu să-i prind pe cei de la asigurări pentru a deschide un dosar, dosar al cărui număr i l-am comunicat medicului a doua zi prin asistentă când am fost cu soțul la pansat înainte de a părăsi hotelul.

Deși, conform tradiției, în septembrie nu plouă în Kusadasi, noi am reușit performanța de a prinde vreo trei zile cu ploaie în cea de a doua săptămână de sejur. Managementul hotelului a fost luat prin surprindere de vremea nefavorabilă și nu a știut să gestioneze corespunzător situația. A luat decizia de a strânge umbrelele, deși vântul nici măcar nu adia, și de a închide toate barurile aflate în aer liber, mutând personalul în lobby bar. Rezultatul a fost supraaglomerarea acestuia, mulți turiști nemaigăsind locuri, astfel că se retrăgeau seara devreme în camere, își luau o băutură și ieșeau afară în ploaie sau la mesele deja udate de ploaie sau beau în cameră.

Am petrecut un sejur plăcut la acest hotel. Consider raportul calitate preț ca fiind unul corect. Recomand acest hotel celor care nu au vizitat înainte resorturile luxoase din Antalya și care, cu siguranță, ar fi dezamăgiți.

---

VIZUALIZĂRI: 3973 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI