Şase zile de vis în Praid

TIPĂREȘTE

Pensiunea Melinda, gospodărie superbă, cu 6 camere de închiriat (noi am ales-o pe cea portocalie de la etaj), plus partea familiei-gazdă, mai multe leagăne, balansoar, plasă elastică, masă de ping-pong, darts, piscină gonflabilă, groapă de nisip (cu umbrele de soare!) două foişoare, plus a treia masă, plus a patra la cuptor-grătar, căsuţă pentru copii – totul cu jucăriile aferente, iaz cu podeţ peste el etc. !! Bucătăria are 2 frigidere, 2 aragaze, 2 chiuvete, cuptor cu microunde, filtru de cafea, veselă şi tacâmuri la discreţie, 3 mese, 12 scaune. Apa e fierbinte, fiecare cameră are baia ei. Jumătate din curte e pietruită cu „rinichi”, e loc pentru 5-6 maşini, plus un loc în garaj (gazdele, care mai au şi ele un foişor, la stradă). Poarta masivă din lemn se dischide ingenios, gazda e tâmplar, a bricolat totul. Gazdele sunt extrem de discrete, dar dacă intri în vorbă cu ei discută cu plăcere.

Într-o zi mâncăm în Praid la restaurantul... „Praid”, masă ok, poţi să comanzi şi să iei "acasă", în rest mâncăm "acasă".

Plecăm la Sovata, cu Lacul Ursu şi parcul din jur, apoi la Sighişoara (oarecum dezamăgitoare - nu mai fusesem niciodată, pe alocuri pare abandonată).

În altă zi plecăm spre cetatea Riponee („ripşoné”), dar nu ajungem nicăieri. Poposim pe marginea unui râu, unde aruncăm pietre-n apă. La întoarcere, aflăm pe unde trebuia s-o luăm. La prânz mâncăm acasă, cu mâncarea comandată şi ridicată de la restaurant. După-amiază revenim insistând cu cetatea, o luăm pe un drum forestier, care devine nici măcar forestier, prin pădure, în sus, pe şleauri de noroi, şi nimerim la... o carieră de piatră, unde un nene bate în cuie un banner (sau cam aşa ceva) pe o baracă. Ne lămureşte că nu trebuia să ajungem acolo, întoarcem, oprim pe malul râului, unde alt nene, trecând cu maşina, ne explică: la cetate se ajunge numai pe jos, dar nu după apusul soarelui, căci e zona din România cu cea mai mare densitate de urşi! Rămânem la pic-nic şi la aruncat pietre-n râu. La întoarcere mergem mai departe, la Sovata, unde ne plimbăm pe malul lacurilor, vedem un arici şi-un şarpe (nu simultan).

Sâmbătă, 9: Cap-compas Târgu Mureş, Grădina zoologică de pe deal, precedată de un mare loc de joacă, căsuţe din poveşti, loc de grătar, trenuleţ etc. Între timp, la Melinda ne-au sosit vecini oarecum gălăgioşi, trei familii din Mediaş, care se adaugă celei (cuminţi) din Târgu Mureş, cu care ne împrieteniserăm. După-amiază, fotbal pe malul unui râu şi spectaculosul târg din Cordun, comună cu sediu BRD şi Trezoreria Statului!

Duminică, 10: Odorheiul Secuiesc, Barajul de la Zetea, iar după-amiază Muntele de Sare din spatele casei.

Luni, 11: Salina Praid – imensă, spectaculoasă, vreo mie de oameni erau acolo, locuri de joacă, restaurante, cafenele, free wireless etc. Şi 206 trepte de coborât-urcat... Urmează Sovata (a treia oară) şi împrietenirea cu Vlad (4 ani, familie din Bucureşti care i-a înlocuit pe petrecăreţi şi cu care ne împrietenim). Vlad e un dulce, vorbeşte tot timpul, în timp ce sar toţi trei pe saltea zice: „Vreţi să ne împrietenim? ”, la care Ioan: „Eu zic să ne mai gândim... ” După masă revenim, cu el şi familia lui, la Muntele de Sare.

Marţi, 12: bagajele, ultima joacă, la revedere şi plecarea. Ne oprim la Zoo Braşov, apoi la un motel pe şosea unde mâncăm de prânz. Ajungem acasă pe la şase. A fost minunat!

---

VIZUALIZĂRI: 2033 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI