Hotel Ibis- cam scump pentru serviciile oferite

TIPĂREȘTE

A venit vara, a venit caldura arzatoare si cred ca sint destule persoane care vor sa isi racoreasca macar gindurile, la mare.

Intr-un weekend am fost la Hotelul Ibis si cred ca v-ar interesa amanunte care nu s-au scris in reviewurile anterioare.

La data respectiva partenerul meu de excursie a scris un review, mi l-a dat mie ca sa ma prapadesc de ris si nu l-a mai postat. Eu am tot asteptat sa isi posteze impresiile dar vad ca mi-a lasat mie placerea asta.

Fac o "compilatie" de review, el cu textul, eu cu pozele, iar dumneavoastra, dragi cititori, sa va faceti o parere despre acest hotel, in anul 2012.

"În Constanța predomină aceeași nebunie de nedescris cu multe străzi cu sens unic. Ai ratat o stradă sau un obiectiv, Aleluia. Te duci până uiți de tine căutând o altă posibilitate unde să poți vira.

Săraca Geta, ea mă dusese prima oară bine, dar eu chior și fresh de-atâta nesomn nu văzui hotelul trecând chiar pe lângă el. Dă-i iar recalculare Getei, dă-i iar ocolire, intră iar în bulevardul principal și ia-o de la capăt. Noroc cu al meu copilot de nădejde care observă cu întârziere o tablă cu numele hotelului și două săgeți una înainte și alta la stânga. Aha, deci se putea ajunge fie mergând înainte către faleză, plajă, mare, înot până la Sevastopol, fie pe prima stradă la stânga.

După încă un ocol ca să învățăm străzile pe de rost, am plecat în căutarea tablei cu numele hotelului. Am oprit ,,regulamentar ,,pe colțul unui bulevard imediat după trecerea de pietoni, am coborât amândoi și am căutat cu privirea în sus de parcă eram la vânătoare de meteoriți, stâlpul pe care era țintuită tabla cu pricina.

Era la vreo 10 metri de unde parcasem mașina, pe partea cealaltă a șoselei. După ce m-am uitat lung și deșirat la ea ca să-mi intre în creieri și s-o visez și noaptea, ne-am suit în mașină, am dat ,,regulamentar ,,cu spatele în intersecția semaforizată uitându-mă atent să nu fac pe cineva foaie de plăcintă și am intrat pe o străduță îngustă bineînțeles cu sens unic dar care se înfunda putându-se merge apoi doar în stânga sau dreapta.

Noroc că am zărit pe partea dreaptă o gheretă de pază cu un tânăr și un bărbat mai în vârstă.

- Bună seara! zic. Hotel Ibis?

- Păi ăsta este.

- No bun. Si are parcare?

- Păi aici este. Plătiți 18 lei la recepție.

- Dar mai în fața hotelului?

- Păi acolo nu e păzit și vă fură.

- Pe mine? zic în gândul meu, dă Doamne! Și unde e recepția?

- Ocoliți pe stânga hotelul.

- Aha... ok.

Parchez frumos mașina în acea parcare nu mai încăpătoare de 20 de mașini, îmi iau geanta de voiaj și copilotul și hai la hotel.

Pe-afară, hotel drăguț cu niște geamuri mari de sticlă în tentă fumuriu-albastru (de-o exista culoarea asta).

Urcăm câteva trepte cu gresie și mochetă gri pe mijlocul lor, trecem de o ușă rotativ-automată și intrăm întrun fel de living foarte spațios în care trona recepția, un bar, câteva măsuțe cu scaune și un mare LCD agățat de perete.

Apare o domnișoară, ne salută și mă întreabă cu ce mă poate ajuta. (În gândul meu, a doua zi la împrăștiat sacii dar nu mai am loc decât sub capota de la motor și mi-e că te faci ca la rotisor).

Îi spun că doresc o cameră, ea îmi spune prețul în euro de parcă eram la Bruxelles, eu nu mai pot aduna la ora aceea nici doi cu doi dar să mai și transform euro în banii de baștină, așa că o întreb direct dacă pot plăti în lei. Îmi confirmă și mă întreabă frumos și dulceag:

- Fumător?

- Da, zic. Doresc o cameră cu balcon.

- Doamna?

- Doamna nu, doamna pe balcon.

Îmi spune că mă costă 337 de lei cu tot cu cameră, micul dejun (9 euro/pers.) și parcarea, după care îmi spune ceva de un card redus pentru cazino, etc. Nu am înțeles prea bine la ora aceea despre ce era vorba având în mine un somn pentru 6 persoane. Acum mă gândesc că era bine să încerc totuși, mai știi? Jucam Loganul, copilotul, aparatul foto, mobilul, ceasul, geanta, pantofii și poate mă întorceam la București cu un Maybach, yaht și casă de vacanță în Caraibe. Bașca că mai întâi aș fi ridicat niște vile în Mihai Viteazu pentru toți oamenii năpăstuiți ai localității.

După ce completez o fișă în care doar unde am făcut grădinița, cât port la pantofi, când mi-a căzut ultimul dinte de lapte și ce am mâncat la Revelionul din 1980 nu mi se cerea, am plătit și am primit două carduri folositoare la lift, ușa camerei și utilitățile electrice din cameră.

Îmi iau bagajul și copilotul și ne îndreptăm către cele două lifturi. Apăs un buton, se deschide ușa unuia dintre lifturi, pășim întrânsul, introduc cartela și o scot cum mi se explicase, așteptând ca un led să se coloreze în verde. Nimic, el se încăpățâna să fie roșu. Am mai așteptând că poate s-o face galben și apoi verde ca la semafor, dar el tot roșu.

Vine un băiat de-al lor, îmi smulge cartela din mână, repetă și el mișcările mele, după care îmi spune să mă întorc la recepție să o încarce. Mă conformez, domnișoara drăguță încarcă ambele cartele și fericiți decolăm către etajul 4.

Când ieșim din lift, ne apar în față două coridoare. Dau cu banul în gândul meu, o iau ca berbecul înainte, copilotul după mine cu flash-uri pozând holuri, uși, mochetă, tablouri, clanțe și mai știu eu ce. Totul arăta ca și cum ai fi fost întrun avion, submarin sau vapor cu camere stânga-dreapta.

Mergem pe coridor și brusc se înfundă înainte. Deci alegeai stânga sau dreapta.

La fel, bazându-mă pe instinctu-mi de cercetaș, virez stânga citind atât cât mai vedeam numerele camerelor. Parcurg 3 metri și observ că am luat-o greșit. Mă reîntorc brusc înapoi, copilotul îmi trage un flash în ochi, de vreo 10 secunde văd steluțe albastre, mai trage un cadru și la geanta-mi de voiaj, și o iau pe coridorul celălalt găsind camera. Introduc cartela în fanta unei cutiuțe, se aprinde un led verde, se aude și un clanț ușor, apăs mânerul ușii și dau să intru. Aiurea, ușa se întredeschide doar de-o palmă, fiind nevoit să mă opintesc în ea cu cele 60 de kg ale mele ca să o pot deschide cât să intru înăuntru. Cred că era făcută din beton sau cărămidă plină.

În cameră frumușel, ușor discret un pat de mijloc mare, o sofa, o măsuță cu blat de sticlă, două scaune tip restaurant care nu prea își aveau locul acolo, un televizor, un minibar gol și scos din priză și un șifonier care conținea câteva umerașe și un seif.

Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că era prea cald în cameră cu toate că nu avea calorifere, iar aparatul de aer condiționat ce era încastrat undeva deasupra intrării în cameră era închis. Nu am reușit să aflu de unde sau pe unde intra căldura.

M-am îndreptat către ușa balconului, am deschis-o și norocul meu a fost că nu am făcut decât un singur pas căci dacă îl făceam și pe al doilea mă culegea dimineață copilotul din rondul de flori. Un balcon de doar 30cm lățime și 120cm lungime, prevăzut doar cu o balustradă de inox la nivelul șoldului meu atât cât să nu te prăvăli în gol. Măcar de-ar fi lipit și ei o parașută sau o parapantă pe geamul camerei cu atenționarea de a se pune în spate înainte de a ieși pe balcon.

Baia destul de măricică, dotată cu un blat cu chiuvetă, cabină de duș măricică și prevăzută cu două uși glisante din plastic, closet fără odorizant, gel de duș gen 2 în 1 (duș, șampon), feon și prosoape pentru picioare, față și corp. Ce vrei, hotel de doar trei stele dar cam scump totuși pentru serviciile oferite.

Dimineața micul dejun se putea servi în regim bufet suedez între orele 06:00 și 10:00. Dar mai exista și posibilitatea de a servi ,,micul dejun devreme ,,sau ,,cină târzie ,,.

Știu doar că ,,micul dejun devreme ,,se putea servi începând cu ora 04:00 pentru cei vroiau să plece mai devreme, restul îl cunoaște copilotul meu care a fotografiat toate pliantele de prin cameră, mocheta, pereții, patul, perdelele, prosoapele, întrerupătoarele, bateriile de la chiuvetă și duș etc.

A doua zi la ora 05:00 eram deja în picioare obișnuit cu programul serviciului, iar la ora 05:45 coboram către plajă ca să văd și să fotografiez răsăritul soarelui.

Ca să ajung la plajă a trebuit să cobor vreo 50 de trepte dispuse frumos întrun fel de spirală printre câțiva arbori. Dar când am pus piciorul pe nisip, au apărut de nicăieri niște câini ce au început să mă latre. Hai c-am pus-o zic, nu mor în accident de mașină și mor mâncat de câini. Am luat-o cătinel înapoi în sus pe trepte de unde am putut face câteva fotografii răsăritului de soare, după care m-am dus la bar să-mi iau o cafea lăsându-mi copilotul în cameră să mai doarmă oleacă.

Mi-am luat cafeaua (7 lei bucata) și am ieșit pe terasa restaurantului ca să o pot savura alături de o țigară.

De pe terasă se vedea marea în toată splendoarea ei, soarele deja începuse să încălzească atmosfera, doar vântul era un pic nărăvaș zburându-mi plicuțele de zahăr și făcându-mă să alerg după ele în patru labe printre mese. După savurarea cafelei și intoxicarea plămânilor cu vreo trei țigări, că de mi s-a părut că era prea curat aerul, am urcat în cameră, am luat copilotul și bagajele și am coborât să servim micul dejun din care din care aveai la alegere ouă fierte, ouă ochiuri, omletă, salam, kaiser prăjit, sunca, unt, brânză, cașcaval, cremvurști, roșii, castraveți, banane, compot de ananas, cafea, ceai și suc la dozator. "

Sper ca v-a placut povestea si daca ajungeti in Constanta, sa aveti parte de zile frumoase!!!

---

VIZUALIZĂRI: 2849 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI