De la Bucuresti la Gyor intr-o zi

TIPĂREȘTE

Partea 1

Bun gasit tuturor!

* Introducere:

M-am intors de curand (16 aprilie 2012) dintr-o neasteptat de frumoasa calatorie facuta in Austria pe parcursul a 10 zile, o calatorie planuita din timp si cu mult efort. Si fiindca a trecut ceva vreme de cand nu am mai scris si mai ales de cand nu m-am ,,intalnit’’ virtual cu voi, iata ca acum s-a ivit momentul.

Pot sa va spun ca inca nu mi-am revenit pe deplin, sunt socata inca de tot ce am putut vedea.

A fost CEA MAI FRUMOASA VACANTA DIN VIATA MEA!!!

Frumusetea locurilor si caldura oamenilor pe care i-am intalnit nu vor fi sterse niciodata din inima mea si gandul la acele minunate locuri vazute, locuri dragi in care am avut ocazia sa ajung, ma fac deseori sa visez si sa imi doresc macar virtual sa mai fiu acolo. Macar inca o clipa. Oricand acum, la orice ora, daca as putea si am avea unde sa stam acolo, sa avem o casa si servici, am pleca inapoi numaidecat, doar sa ne incaltam.

Marturisesc ca am pornit in aceasta calatorie cu oarecare temeri. Nu aveam acelasi elan ca si pana acum. Imi amintesc cu ce drag am mers in Grecia, in Turcia, cat de mult asteptam clipa plecarii, numaram invers orele, minutele. In aceasta calatorie nu am pornit cu acelasi elan, dar asta nu din cauza privelistilor din Austria, pe care le stie toata lumea cat sunt de frumoase ci a informatiilor despre oamenii de acolo.

Citisem unele impresii si aflasem de la unii, de la altii, ca austriecii sunt oameni deosebit de reci, ursuzi, zgarciti, rautaciosi, ca mancarea servita la ei este proasta, etc. Pe langa toate acestea se mai adaugau si conditiile meteo nu prea favorabile, se anuntau multe ploi si ninsori, frig. Si fiindca luasem deja biletele, nu mai aveam acum ce sa mai facem decat sa ne pregatim cu tot ce trebuie si sa pornim la drum.

* Motive...

Totul a inceput in vara trecuta cand am citit un review deosebit- ,,Pertisau-balsam spiritual’’al colegei mele de suflet @Alina53, care scria atat de frumos de Pertisau si lacul acela Achensee. Vazusem in acel review o banca singuratica langa lac (poza nr. 6). Ei bine, poza aceea a fost ,,vinovata’’ de toata excursia mea! , poza cu banca langa lac care mi-a ramas atat de adanc in suflet, pur si simplu ma obseda, ma trezeam diminetile cand si cand si deschideam acel review si ma uitam la acea banca. Si visam ca sunt acolo, langa lacul cel frumos... Tare frumos mai era acolo.

Ma intrebam mereu -oare voi putea ajunge si eu sa stau pe acea banca??? Citind apoi mai multe despre Austria, am gasit si alte impresii scrise si de altii. Asa am ajuns sa citesc impresiile unui alt coleg deosebit @BOGDAN DSN, care m-a incantat efectiv cu impresiile legate de Innsbruck dar si cu impresiile despre acei munti din Italia-Dolomitii. Cat de minunat era tot ce citeam si vedeam, ce poze, ce frumuseti, ce locuri!!!

Inca din septembrie 2011 au inceput cautarile de oferte la agentii, oferte de vacanta pentru luna aprilie 2012 in Pertisau, binenteles, deoarece vroiam la acea banca. Noi cand mergem in concediu urmarim in primul rand vacantele scolare, pentru ca avand copii ne este mai greu, chiar imposibil altfel... Afland ca din 7 aprilie 2012 incepe vacanta de primavara (Pasti), am solicitat agentiilor inca de pe atunci oferte pentru Austria incepand cu aceasta perioada a lunii aprilie 2012. Binenteles ca date despre conditiile meteo nu aveam atunci cum sa le aflam si binenteles ca am uitat sa vedem si in ce data vor fi sarbatorile de Pasti-ale lor si ale noastre.

Am primit multe oferte, care, fiindca ne-am interesat din timp, aveau toate si early booking.

Dar tot nu eram hotarati. Fiindca doream sa ne cazam si cu demipensiune inclusa, nu am gasit in Pertisau ceva pe placul nostru. Ori era prea scump ori nu aveau locuri. Am zis sa mai stam, sa mai vedem. Curios era atunci ca inca din septembrie 2011 multe pensiuni erau ocupate complet pentru aprilie 2012, incepand cu data de 7, dar nici noi si nici agentiile nu ne-am dat seama atunci ca e Pastele lor catolic si de aceea toata harmalaia asta...

Dintre toate agentiile- una singura, din provincie a tot insistat sa ne ajute si ne-a recomandat o pensiune langa Pertisau, la 20 km. Era bun pretul, aveam demipensiune, aveam gratuita inca o noapte (platesti 7 si stai 8 nopti) si cel mai bun lucru-ni se ofereau 2 camere in loc de una familiala pentru noi patru. Era tentant, dar tot nu am dat avansul, pana cand intr-o zi am primit un mail de la agentia cu pricina, in care eram anuntati ca mai sunt ultimele 2 camere si daca mai dorim... Atunci cred ca in maxim o ora am primit pe mail factura cu valoarea avansului pe care, tot in acea zi, am achitat-o la banca. Gata, era cert acum, in aprilie 2012 vom pleca in Austria.

* Cum ne-am gasit cazare in Gyor

Acum, fiindca drumul era lung pana in Austria-1510 km -trebuia sa ajungem langa Pertisau (aprox. 45 km de Innsbruck), au inceput cautarile unei cazari intermediare de o noapte atat la dus cat si la intors. Ne-am gandit tot mai mult la orasul Gyor din Ungaria. Era un loc ideal pentru noi sa poposim acolo. Am citit si alte impresii si aflasem si de hotelul Raba, dar fiindca o cunostinta se cazase anul trecut acolo si nu i-a placut, am cautat altceva. Asa am gasit pe booking.com cateva hoteluri mai mici si mai accesibile ca pret, dintre care ne-a atras atentia cel mai mult hotelul Baross 3*. La acesta nu am gasit impresii pe AFA, de aceea eu acum in randurile care vor urma voi ,,sparge, (cum se spune), gheata’’.

* Drumul de la Bucuresti si pana la Gyor (hotel Baross 3*):

Am mers prin tara pe traseul obisnuit, pe autostrada Bucuresti-Pitesti, Ramnicu Valcea, Sibiu, Sebes, Deva, Arad si am iesit din tara pe la vama Nadlac. De la Nadlac, ocolind localitatea Mako, am mers in continuare 50 km si apoi am intrat pe autostrada M5, E75 pe care am mai mers 300 km pana la Gyor. Practic de la Nadlac si pana la Gyor am facut 350 km, cei mai multi pe autostrada. De la Bucuresti si pana la Nadlac sunt 600 km, facuti f. greu, in 9 ore, a fost cel mai greu si mai obositor drum din toata excursia. Dar a meritat efortul. La Gyor am ajuns seara la ora 19,30, deci un drum de 13 ore si jumatate, datorita circulatiei de pe autostrada din apropiere de Gyor dar si a vremii nefavorabile. Practic drumul acesta de la Bucuresti pana la Gyor a fost si cel mai obositor, norocosi sunt cei care locuiesc langa granita cu Ungaria.

Am pornit devreme din Bucuresti, la ora 5.45 in dimineata zilei de 6 aprilie 2012, o dimineata destul de mohorata si cetoasa. Bucuria a fost mare cand inca de pe autostrada spre Pitesti norii au ramas in urma noastra si s-a ivit soarele. Dar bucuria ne-a fost umbrita des cand pe autostrada zaceau din loc in loc cadavre de caini sfartecati, erau bucati de animale si blanuri insirate peste tot. Ce priveliste, iti taia orice elan. Din dorinta de a mai face un ban, conationalii nostri au distrus gardul de protectie al autostrazii, astfel incat a circula pe autostrazile noastre este un real pericol. Pe langa toata aceasta grozavie si carnagiu intalnit pe soselele noastre, am trecut si pe langa cateva accidente. Chiar in fata noastra la intrare in Ramnicu Valcea o dacie Logan a zburat exact in dreapta soselei si s-a infipt intr-o teava de gaz. A inceput sa iasa un fum albicios. Am trecut in viteza si imediat dupa cativa km a trecut si ambulanta pe langa noi. O alta priveliste dezolanta a fost cand pe raul Olt am putut ,,admira’’

cele cateva sute de kg de sticle din plastic care pluteau in deriva si cu care ne-am obisnuit noi cei mai multi ca sa faca parte din peisajul nostru de zi cu zi. Dar cate gunoaie, cate hartii am vazut prin paduri, pe marginea soselelor. Probabil ca multi calatori, neavand un alt loc unde sa opreasca, se duc tot la tufisuri si lasa padurea intr-o mizerie de nedescris. Pe langa toate acestea zaream cu mila multi caini, f. multi caini murdari si flamanzi. Erau peste tot, pe la benzinarii, pe marginea soselelor, pe la fabrici, peste tot era plin de ei.

Am oprit putin la Savarsin, unde am putut admira putin castelul familiei regale, dar doar de la sosea. In fata portii celei mari aflata in dreapta soselei, drumul era in lucru si se turna de zor asfalt proaspat. Mai aveam 86 km de aici si pana la Arad. De aici incepand, dar pe celalalt sens de mers, erau f. multe masini cu numar strain care veneau in tara. De multe ori se facea coloana. Ne-am dat imediat seama ca vin acasa de sarbatori cei plecati la munca in strainatate. Multe masini mai erau dar si sute de tiruri.

Cand am ajuns la iesire din Arad spre Nadlac, am intrat si noi intr-o coloana uriasa, se misca incet si afara era f. cald, 22 grade, oboseala deja punea incet stapanire pe noi si chiar ne gandeam serios ca nu mai ajungeam seara la Gyor. Era mult praf in aer, camioane, tiruri, gaze de esapament, caini care ne latrau si alergau dupa masina, multa mizerie peste tot. Pungi aruncate, hartii, hoituri, dezolanta priveliste era peste tot...

Inainte de a intra in vama Nadlac, la aprox. 800 m am intalnit pe dreapta la sosea mai multe chioscuri unde se putea cumpara vinieta. Fiind oprite multe masini acolo, multi erau cu schiurile pe masina, am oprit si noi si de acolo am cumparat pentru Ungaria vinieta pentru o luna cu 20,76 E. Nu avea decat pentru 10 zile-56 Ron si pt. o luna-88 Ron, calculat la cursul de atunci. Noua ne trebuia pentru 11 zile, deoarece intram in Ungaria pe 6 si ieseam pe 16 aprilie. In vama, dupa controlul obisnuit al actelor am intrebat de curiozitate ce pret are acolo vinieta. Era un pic mai scumpa, atentie deci.

Va voi spune in continuare toate aceste preturi si detalii deoarece in toate serile petrecute departe de casa, seara in camera cand gaseam prilejul, scriam toate aceste detalii pe foi, lucruri amanuntite si momente pe care le-am avut in decursul fiecarei zile. Asa am reusit sa nu incurc evenimentele si pot oricand cu certitudine sa spun ca in data de x am fost in cutare si cutare loc. Am avut de platit x si x in valoare de x euro. Asa reusesc sa vi le spun si voua acum, deoarece sunt inca proaspete si daca mai lasam timpul sa treaca, ele se uitau. Sa nu imi spuna nimeni acum ca nu se uita. Este cu totul altceva sa scrii un review dupa 3-4 ani si altceva sa scrii aproape de eveniment, cand toate momentele sunt atat de ,,fierbinti’’.

* Descopera Ungaria:

La ora 15 iata-ne intrati in Ungaria si dupa 50 km, indrumati fiind de catre GPS-prietenul nostru de nadejde, am intrat pe autostrada M5, E75. Va marturisesc ca de data asta am avut reactualizate toate hartile si GPS-ul a fost extraordinar, ne-a ajutat enorm, mergeam de multe ori ca orbii dupa el si ne-a scos de peste tot, mare destept a fost cel care l-a inventat, ma inchin in fata lui cu adanca plecaciune!

Imediat cum am intrat pe autostrada parca intrasem intr-o alta lume. Lasasem in urma noastra toate lucrurile care nu ne-au placut, de la gunoaie, praf, mizerii, etc. si parca intrasem pe un alt taram. Incepea sa ,,miroase’’ frumos, incepea sa miroase a ,,civilizatie ‘’. Si ce mult imi place mie acest miros. Autostrada era absolut impecabila, se putea circula cu maxim 130 km/ora, dar parca stateam pe loc. Nu vedeam absolut nicio groapa, nicio mizerie, nicio hartie aruncata la intamplare, nicio sticla de plastic, niciun caine vagabond, nu mai vorbesc de cadavre de animale. Drumul devenise brusc monoton, mergeam doar drept pe autostrada. De o parte si de alta era un gard destul de inalt din sarma, astfel ca animalele nu puteau intra pe autostrada. La viteza aia, era tot ce ne lipsea... dar oare la noi cum e? . Din loc in loc, pe deasupra autostrazii erau 2 feluri de trecatori. Am observat ca unele erau doar din beton, simple si altele erau curbate si cu multe plante verzi. Am aflat ulterior ca acelea erau trecatori pentru animale. Aveau si gard sus, de o parte si de alta a drumului, astfel incat animalele sa nu poata sa cada pe sosea.

De-a lungul soselei am putut admira zeci de caprioare si iepurasi de camp, dar si multi fazani. Nu e prima data cand observ ca ungurii sunt un popor harnic si curat, se pricep bine de tot la agricultura. Deseori am admirat din masina terenurile arate, erau atat de impecabile, de perfecte, nicio denivelare, astfel incat puteai privi pana departe in zare. Si fiindca se gandesc la economii, pe parcursul drumului am intalnit si multe eoliene, un intreg lant de eoliene am vazut.

Am observat ca nu exista nicio problema referitoare la cazare. Chiar daca nu aveam rezervata camera la Gyor, am fi gasit lejer cazare langa sosea. Mergand spre Gyor am putut admira din loc in loc multe parcari care aveau statie Peco, un restaurant frumos si cochet, loc de joaca pentru copii, multa verdeata, un hotel dar si service auto. Cele mai multe parcari le aveau pe toate acestea... Dar ce hoteluri cochete si elegante am vazut si cat de multe erau. Si peste tot era o ordine si o curatenie desavarsita.

In drumul nostru am trecut pe langa mai multe localitati care ramaneau de o parte si de alta a autostrazii. Am observat ca in dreptul lor, la autostrada, exista un paravan inalt facut din impletituri din lemn, (cele mai multe), paravan nemaintalnit la noi in tara. Am aflat ca izoleaza fonic dar si de praf localitatile respective. Care praf, de unde? ca era atat de curat! peste tot. Eu as adauga ca izoleaza si de privitul indiscret in curtea omului, efectiv nu puteai sa vezi nimic, nicio gospodarie, nicio curte. Asa ceva am intalnit apoi si in toata Austria, la fel procedeaza si ei.

Am oprit la intamplare intr-o parcare aflata langa autostrada, ca sa mergem la toaleta. Am fost uimiti de curatenia desavarsita prezenta la tot pasul. Langa cladirea respectiva era o masuta cu 2 banci dragute din lemn, dar alaturi era si un mic loc de joaca pentru copii. Si asta am vazut peste tot. La toaleta cand am intrat, totul stralucea de curatenie. Am sa va arat si in poze, ca sa ma credeti ca nu spun minciuni. Oricum departe de mine acest gand, nu am astfel de intentii.

Vasul de toaleta din inox nu cred ca ar fi rezistat la noi in tara nici macar o ora. Totul era din inox, iar hartia igienica era din aceea de f. buna calitate. Am avut sapun lichid si la chiuveta era un sistem interesant, automat. Se apasa pe un buton si din acelasi robinet iti curgea putina apa cat sa iti uzi mainile, apoi iti curgea sapun lichid, te lasa sa te speli apoi iti curgea apa pt. clatire. Ne uitam uimiti, parca traiam un vis, dar era aievea totul.

Cu cat ne apropiam de Gyor vremea a inceput sa se strice si curand s-a pornit o ploaie din aceea enervanta de vara, marunta si care sa iti creeze destul discomfort. In plus de asta, obositi fiind am intrat si intr-o coloana uriasa de tiruri si alte masini. Fiindca la un moment dat coloana pe cele 3 benzi de sens se oprise, ne-am gandit ca era un punct de taxa. Am stat pe loc mai bine de 30 minute. Si ne ploua si nu aveam ce face. Dar nu era asa, nu exista niciun punct de taxa. La un moment dat uriasa coloana s-a pus in miscare si am scapat. Mai apoi am observat o alta coloana uriasa de tiruri care se intindea pe mai mult de 20 km pe celalalt sens de mers, cum se mergea spre Viena. I-am compatimit sincer pe soferii aceia, in tacere. Era vineri seara, inainte de Pasti, era destul de tarziu si afara ploua si nu puteai sa depasesti, era un gard din beton care separa sensurile de mers, deci erai efectiv blocat in coloana. Cred ca au pierdut multe ore acolo pana la destinatie.

La ora 19,30 am ajuns in fata hotelului nostru din Gyor. Era deja seara si eram f. obositi. Dar despre cazare si despre toate celelalte care vor urma, voi scrie in continuare: vezi impresii.

---

VIZUALIZĂRI: 3144 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI