Peripetii prin Ungaria

TIPĂREȘTE

Dupa ce am calatorit prin toata Romania, ne-am gandit in 2008 sa iesim putin si prin Ungaria. Ajunsi la Vama Nadlac, asteptam 3 minute, platim nu stiu ce taxa si intram pe pamant unguresc. Dupa vreo 2 kilometri suntem trasi pe dreapta de catre un politist ce iese din tufis cu binoclul in mana si observam ca nu suntem singurii cu numar de Bucuresti si ca nici el nu era singurul care se uita cu binoclul din tufisuri. Coboram si ne spune intr-o romana putin stricata ca n-avem farurile aprinse (si avea dreptate), iar apoi urmeaza intrebarea: "Platiti amenda sau facem asa... ? " Scapam de el, aprindem farurile, ne stergem de transpiratie ca uitasem detectorul de radar pe bord si plecam spre Budapesta.

Ajunsi in oras, parcam masina intr-o parcare unde plata se face la aparate (aparatul - dupa colt). Ne invartim noi pe langa masina, ne gandim sa-i intrebam pe trecatori, dar pana la urma mergem toti la aparat sa vedem cum sta treaba. Incercam sa descifram cuvintele unguresti si modul de folosire, dar nu ne dam seama, asa ca ne intoarcem inapoi la masina sperand ca va mai trece cineva sa intrebam (cum ar fi domnii imbracati la costum cu aparate in mana). Ajunsi aici, gasim niste bilete in parbriz. Ne gandim ca e amenda, dar mai bine intrebam pe cineva. O oprim pe o domnisoara si o intrebam in engleza ce sunt alea, aflam ca intr-adevar era amenda, ne explica fata ca se plateste la posta, unde e posta etc. si ne dam seama ca domnii eleganti erau cei care se ocupau de parcari. Au trecut vreo 3 pe langa noi cat ne-am invartit in jurul masini dar niciunul nu ne spusese ca trebuie sa platim. Cum am disparut, cum ne-au lipit amenda in geam.

Mergem la posta care se afla langa podul acela mare si celebru, ne asezam la o coada lunga si incepem sa vorbim in romana despre prietenii unguri. Ajunsi la ghiseu, ii aratam doamnei de acolo hartia si ii spunem ceva in engleza, ea ne raspunde in aceeasi limba, apoi o da pe romaneste si ne spune unde trebuie sa schimbam banii, etc.

Dupa ce platim fara a sti care e echivalentul banilor in lei, ne intoarcem repede la masina (pe o straduta cu cafenele elegante si picoli ce ne pofetsc inauntru) ca nu cumva sa gasim o alta amenda, ne mai plimbam printre betoane si hotaram sa ne intoarcem in tara de frica sa nu ramanem faliti pe acolo. Dar problema: nu stim cum sa ajungem la M5. Ne oprim la un sediu ceva si le intrebam pe lucratoare de "em cinci" dar ele se uita cu ochi mari la noi. Noi facem semne acolo si le zicem cand "m cinci" cand "m five" dar ele nimic. Luam o harta din masina si le aratam M5-ul. Atunci inteleg si ne deseneaza drumul pe o foaie.

Intr-un final ne descurcam, ajungem aproape de granita dar ne dam seama ca mai avem cativa forinti, asa ca ne oprim la un taran ungur dintr-un satuc sa ii cheltuim pe ceva. Ii aratm cati bani avem si ca vrem niste usturoi, dar el ne zice in ungureste ceva. Noi insistam, dar face semne ca nu ne da usturoi, iar noi stam asa si ne uitam la el. Intr-un final ia un bat si zgarie in pamant pretul usturoiului si pretul cepei rosii, pentru a ne arata ca numai ceapa putem cumpara de banii pe care ii avem (ma mira faptul ca ceapa era mai ieftina decat usturoiul). Luam o plasuta de ceapa, ne mai raman si 100 de forinti (care nici acum nu stiu cat inseamna in lei) si o intindem spre Romania.

Si uite asa s-au scurs cateva ore in Ungaria.

---

VIZUALIZĂRI: 2319 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI