Și a doua oară a fost excelent

TIPĂREȘTE

Aquaazur a fost primul hotel la care am stat în prima vacanță petrecută la vecinii bulgari. Totodată a fost și prima vacanță la all inclusive. Pot spune că ne-am îndrăgostit de acest hotel care, la momentul respectiv, ne-a oferit mai mult decât ne puteam dori și că aș reveni oricând cu aceeași plăcere. Chiar dacă între timp am vizitat și alte hoteluri, unele cu mai multe stele și cu servicii superioare, dar și cu prețuri pe măsură, atât din Bulgaria, dar și din Grecia, Spania și, mai ales, din Turcia, Aquaazur va ocupa mereu un loc special în sufletul meu. L-am ales la recomandarea unui prieten bun care fusese aici cu un an înainte și ale cărui poze și filmulețe m-au convins într-un mod categoric să merg că nu voi regreta și așa a și fost.

Primul sejur a fost de 12 nopți, în perioada 16-28 iunie 2007, la un preț mediu de 32 euro de persoană pe noapte. Ne-a plăcut foarte mult, astfel că am revenit în 2008 pentru o vacanță de 8 nopți (26.04-04.05.2008), petrecând aici atât Paștele, cât și 1 mai.

Drumul

Ambele dăți am urmat același traseu pe care îl recomand celor care pleacă din București spre oricare din stațiunile bulgărești aflate la nord de Varna și anume am trecut cu bacul pe la Călărași-Ostrov, apoi Silistra, Dobrich, Constantin și Elena. Am pierdut ceva timp la trecerea cu bacul din cauza celor care nu înțelegeau să respecte rândul și pe cei ajunși acolo înaintea lor, dar problema aceasta am înțeles că s-a rezolvat între timp prin deschiderea unui al doilea bac puțin mai încolo. Am trecut imediat de vama bulgară prin simpla prezentare a cărților de identitate, fără controlarea bagajelor sau a mașinii. Drumurile prin Bulgaria sunt mai proaste ca la noi, însă incomparabil mai libere, prost semnalizate, dar cu harta cumpărată de acasă, cu minihărțile listate de pe internet și cu cunoștințele de limba rusă acumulate prin școala generală și prin liceu, ne-am descurcat fără probleme, iar semnalizarea din timp a prezenței radarelor de către partenerii de trafic, cărora le mulțumesc cu această ocazie, ne-a scutit de contactele cu poliția bulgară și de eventualele amenzi.

Cazarea

Deși în ambele cazuri am ajuns la hotel înaintea orei oficiale de check-in (14.00), la ora 12, respectiv 11, totuși am fost cazați imediat, după completarea formularului am primit brățările și camera. Ne-a plăcut în mod deosebit arhitectura interiorului hotelului și, în mod special cele două acvarii absolut superbe din lobby. Un bell boy ne-a cărat bagajele în cameră cu un alt lift decât cele panoramice destinate turiștilor. După un Cuba libre servit la lobby bar, am coborât un etaj la restaurant pentru a lua masa de prânz. Prima dată am avut o cameră cu vedere la piscină și mai puțin la mare la etajul al treilea, adică la nivelul recepției (piscina și centrul spa se află la nivelul 1, restaurantul la nivelul 2, recepția la nivelul 3-nivelul străzii), iar anul următor, deși am cerut o cameră la același etaj, mi s-a repartizat o cameră la etajul 6 cu o vedere la mare superbă și nu m-am supărat. Oameni deștepți, nemții care au construit hotelul s-au gândit că toți vor dori să aibă vedere la mare sau măcar la piscină, astfel că toate majoritatea camerele sunt pe o singură parte, spre mare, scutindu-i astfel pe eventualii ghinioniști de neplăcerea de a sta să numere mașinile de pe șosea. Hotelul beneficiază de parcare proprie, în apropierea străzii, gratuită, dar marele avantaj îl constituie parcarea subterană monitorizată video, unde am și parcat mașina contra sumei de 8 leva/noapte. Majoritatea parcau la suprafață și nu am auzit să fi avut cineva probleme, cu toate că aveau mașini mai scumpe decât a noastră, dar noi am preferat să plătim și să dormim liniștiți.

Camera dublă primită avea două paturi simple pe care le-am lipit, un fotoliu extensibil, măsuță, televizor cu tub catodic, minibar care răcea și nu prea. Aerul condiționat centralizat l-am folosit permament vara cu cartela desprinsă de pe inelul de chei și lăsată în soclul pentru electricitate, iar primăvara băgau ei căldură suficientă, indiferent de setările mele. Baia era dotată cu cadă, uscător de păr, șampon, gel de duș, bețișoare de urechi, completate zilnic. Prosoapele erau schimbate zilnic, indiferent dacă erau lăsate sau nu pe jos, curățenie se făcea zilnic, lenjeria ne-au schimbat-o la 3 zile. Am fost plăcut impresionată de cearceafurile albe, noi și de bună calitate, la fel și de prosoape. Camerista trecea prin cameră undeva în cursul dimineții, nu am întâlnit-o niciodată, nu ne-a deranjat niciodată și mi-a plăcut că își făcea treaba cu simț de răspundere, chiar dacă nu i-am lăsat decât 5 leva în ziua plecării. Singurul reproș pe care l-aș avea în ceea ce privește camera îl constituie slaba izolare fonică oferită de ușile de intrare, deoarece orice zgomot de pe hol se auzea perfect în cameră. Balconul era semicircular la un capăt, spațios, cu uscător de rufe, 2 scaune și o măsuță. Seara luminile din toate balcoanele erau aprinse automat și tot automat erau stinse la ora 23.00.

Restaurantul

Mancarea servită satisfăcea toate gusturile, nu am nimic de reproșat în ceea ce privește calitatea sau prospețimea acesteia.

Micul dejun pot spune că era ușor repetitiv, dar de fiecare dată am găsit ceva care să-mi placă, fără a ajunge să mă plictisesc și aș aminti aici preferatele mele: clătitele făcute în fața noastră, plăcinta cu multe foi și brânză sărată și baconul prăjit puțin pe plita electrică. Comparând sejurul de Paște cu cel din vara precedentă, am sesizat un număr mai redus al felurilor de mâncare, poate și din cauză că acum hotelul nu era nici măcar la jumătate din capacitate.

La fiecare masă de prânz erau câte două feluri de supă, una cu carne alta cu legume, iar la cină tot două supe, altele decât cele de la prânz.

În ziua sosirii, sâmbătă înainte de Paști, am găsit afișe lipite pe pereții liftului, inclusiv în limba română, prin care eram informați că suntem invitați în lobby bar la miezul nopții pentru a ciocni ouă roșii, un pahar de vin și cozonac. Chiar dacă programul all inclusive era de la 11.00 la 23.00, în noaptea de Înviere doritorii au putut mânca ouă vopsite și cozonac și bea vin roșu sau alb până după ora 1.

În prima și a doua zi de Paște am găsit ouă vopsite și cozonac la fiecare din cele trei mese zilnice, alături de diferite preparate din carne de miel. În aceste două zile am mâncat la prânz, apoi la cină și din nou la prânz 3 (trei) ciorbe de miel preparate fiecare în alt mod și nu am putut să nu mă întreb oare câte gospodine gătesc la ele acasă cu ocazia sărbătorilor pascale 3 ciorbe de miel diferite, eu sigur nu.

Deși pentru noi românii Paștele, ca și Crăciunul sunt sărbători care se petrec tradițional în familie, ospitalitatea și căldura cu care ne-au primit și ne-au tratat bulgarii ne-au făcut să ne simțim ca acasă. Din acel moment am hotărât ca, de câte ori voi putea, să plec să petrec de Paște în Bulgaria, ceea ce am și făcut în anii care au urmat și nu am regretat: 2009 și 2011 – Marina Royal Palace-Duni, 2010 – Miramar-Obzor. Inclusiv pentru 2012 am plătit deja biletele pentru Paște.

Dacă cele trei mese principale au fost mai mult decât îndestulătoare, nu același lucru se poate spune și despre gustarea dintre mese. La lobby bar și la pool bar se servește înghețată doar timp de o oră pe zi, între 16.00-17.00, bună, dar trebuie să stai la coadă și niște prăjiturele, cam slăbuțe, cum găsești la cutii la Metro.

Cafeaua la dozator, slabă, deci băubilă în orice cantitate este disponibilă pe tot parcursul zilei. Cafeaua espresso adevărată se găsea la lobby bar, dar era contra cost. În restaurant găseam cafea la filtru, mai tare și mai bună decât cea de la dozator.

Când am avut cameră la nivelul recepției, fugeam în pijamale la 7 dimineața până la lobby bar de unde îmi luam 2 cafele de la dozator pe care le savuram apoi în balcon la o țigară, înainte de micul dejun și, deși programul AI începea abia la ora 11, nu mi-a zis nimeni niciodată nimic.

Există trei baruri:

a) lobby barul, deschis 11-23, cu niște canapele frumoase albastre, două plasme pe pereți și două acvarii superbe, întreținute cu regularitate;

b) barul de la restaurant, deschis doar pe perioada meselor;

c) barul de la piscină, deschis 11-18, cu acele scaune subacvatice simpatice și tejgheaua aproape la nivelul apei din piscină. Din păcate, când am fost acum în aprilie, fiind extrasezon, barul de la piscină nu a fost deschis, nefiind nici apă în piscina exterioară.

În sistemul all inclusive, băuturile servite sunt numai autohtone, marca Savoy. Am apreciat ginul și romul pe care le-am băut în toate combinațiile de cocktailuri disponibile. Despre amabilitatea și profesionalismul barmanilor nu voi spune decât că se străduiau să le fac cât mai artistic posibil, că încercau să asorteze până și paiul sau umbreluța cu culoarea băuturii, iar tăria era turnată din măsuri speciale și nu la ochi, astfel că orice cocktail avea de fiecare dată același gust, cum este și normal să fie. Am făcut această precizare pentru că am făcut comparație cu barmanii turci care la hoteluri de 5* UAI turnau la ochi, cu figuri, din câte 2 sticle simultan și nu mă întrebați ce ieșea, asta când nu combinau de-a valma toate băuturile de toate culorile posibile, rezultând chestii cel puțin dubioase, uneori chiar imposibil de băut. Despre vodcă și whisky nu mă pronunț că nu am băut.

Băuturile răcoritoare erau din gama Coca Cola la dozator, absolut OK. Mai erau niște sucuri chimice colorate la dozator, n-am gustat, dar nu recomand. Berea, slab alcoolizată ca la orice AI, era rece și bună.

Piscina

Hotelul are două piscine: exterioară și interioară. Cu ocazia ambelor sejururi am găsit o piscină interioară cu apă încălzită, de dimensiuni apreciabile, deloc aglomerată și supravegheată pe toată durata programului, singura variantă de bălăceală pentru cei care vin în extrasezon, când apa mării este prea rece, dar care și vara reprezintă o alternativă valabilă într-o zi ploioasă sau excesiv de călduroasă la orele prânzului.

Nu o dată ni s-a întâmplat să fim singurii care ne scăldam în piscină, practic nu aveam pe cine să deranjăm sau să stropim și, cu toate acestea, am fost atenționați, politicos, dar ferm că nu avem voie să sărim în piscină și ne-am conformat. Piscina exterioară nu era umplută în aprilie, nici nu ne-ar fi folosit, apa fiind prea rece și destul de frig afară, dar ne-am bucurat din plin de ea cu o vară înainte.

Sala de fitness, care se află la nivelul piscinei, este dotată cu aparate noi, perfect funcționale, dar, deși accesul turiștilor este gratuit, puțini îi trec pragul. Trebuie să recunosc că și eu am intrat doar pentru a face poze pe aparate, simulând că exersez.

Un alt plus al acestui hotel este grădina frumoasă și extrem de atent îngrijită. Mai mulți grădinari angajați ai hotelului plantau floricele și se ocupau permanent de cele existente. Cu ocazia primului sejur petrecut aici, într-o dupăamiază a dat grindina, care, în doar câteva minute, le-a distrus grădina. A doua zi, au scos dintr-o încăpere aflată deasupra garajului noi răsaduri de flori și până seara totul arăta impecabil.

Plaja și marea

Trebuie precizat că hotelul nu se află pe plajă, ci cam în rândul al treilea față de mare și, din acest motiv cred, nu are plajă proprie cu șezlonguri și umbrele și nici bar pe plajă. Distanța de 350 m față de plajă nu știu exact cum a fost măsurată. Mie mi s-a părut că e mai mare.

Pentru a ajunge la plajă ieșeam pe lângă piscină, prin grădină și coboram mai multe rânduri de scări, pe care trebuia să le urcăm la întoarcere. În dreapta hotelului Azalia am găsit o plajă frumoasă cu nisip, suficient de lată și foarte curată.

Apa mării a fost curată, fără alge sau meduze, uneori cu valuri, alteori deloc. Puteam închiria șezlong și umbrelă, dar am preferat să stăm mai aproape de mare, pe cearceaf și să folosim umbrela de soare personală. Dimineața între 8-11 făceam plajă la mare, după această oră ne mutam la piscină, unde aveam șezlonguri, saltele și umbrele gratuite, urma masa de prânz, somnul de după amiază și pe la 16.30-17.00 mai mergeam pentru 1-2 ore la mare.

Distracție și relaxare

În ceea ce privește distracția, ar putea fi o problemă pentru că nu prea există. În schimb, relaxarea este totală. Cei care caută discoteci sau cluburi unde să-și petreacă noaptea vor fi cu siguranță dezamăgiți. Stațiunea, în totalitatea ei, este una foarte liniștită, poate prea liniștită, chestie de gust.

Deși nu am văzut prea mulți oameni în vârstă, totuși stațiunea pare destinată tocmai pentru pensionari sau pentru familii cu copii foarte mici care se culcă devreme. Singura zonă ceva mai animată mi s-a părut a fi bazarul. În rest doar câteva terase, drăguțele, dar parcă prea liniștite, cu muzică în surdină și puțini clienți.

După ora 22, oamenii încep să se retragă la culcare, iar după ora 23, cu greu poți găsi pe cineva pe stradă să întrebi cât e ceasul. Noi chiar glumeam pe tema asta, zicând că este locul ideal unde să te retragi după ieșirea la pensie sau pentru o escapadă incognito cu amanta/amantul că nu te întâlnești cu nimeni.

Recomand hotelul celor care își doresc o vacanță liniștită la un preț rezonabil.

---

VIZUALIZĂRI: 3693 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI