¡Aúpa Valladolid!

TIPĂREȘTE

Astazi a fost ziua nationala a Spaniei. Asa ca m-am gandit sa aduc un mic “omagiu” unuia dintre orasele sale. Pitestiul va ramane orasul meu natal si de suflet oriunde m-as afla. Insa a doua mea casa se afla, de aproape 11 ani, intr-un sat aflat la 3km de Valladolid, capitala Castiliei si Leonului, cel mai mare oras al nord-vestului Peninsulei Iberice. Locul unde se spune ca se vorbeste cea mai curata si pura spaniola.

Review-ul il pregatisem acum cateva zile :) Iar azi dupa masa, ghiciti ce-am facut? Am iesit la plimbare prin oras, printre altele pentru… a putea ilustra bogat aceste randuri. Sper sa nu va plictisesc…

Contele Ansúrez este fondatorul Valladolidului, undeva pe la 1072. Intre 1601 si 1606 a fost chiar capitala Imperiului Spaniol, dupa care aceasta “functie” i-a revenit definitiv Madridului. Conserva in centrul vechi un ansamblu de case, palate, biserici, piete, bulevarduri si parcuri, impreuna cu un important patrimoniu muzeistic.

Valladolidul mai este cunoascut si sub numele de Pucela. In ceea ce priveste provenienta acestui nume, varianta care mie-mi place cel mai mult tine de legenda: in secolul al XV-lea, mai multi cavaleri vallisoletani au plecat in fruntea ostirilor lor sa lupte alaturi de Ioana d’Arc, cunoascuta si ca “la pucelle d’Orléans”. In spaniola veche a epocii, cuvantul era asemanator: “pucela”. Cand cavalerii s-au intors in orasul natal si au inceput sa-si povesteasca aventurile, lumea a inceput sa-i numeasca “pucelanos”, de aici numele de “Pucela”.

Principalul punct de intalnire al orasului este Plaza Mayor, care pastreaza o trasatura comuna cu Pitestiul: culoarea rosie :) In rest nu au nimic asemanator, prima fiind tipica piata spaniola, patrata sau dreptunghiulara, cu cladiri simetrice si in aceleasi culori. Aici estetica se afla la loc de cinste!! Este una dintre cele mai mari piete din Spania, iar structura ei a fost copiata de alte piete principale precum cea din Madrid sau cea din Salamanca. In centrul ei se afla statuia fundatorului orasului mentionat mai sus. Ce nu-mi place e ca una din strazile aflate pe marginea ei este deschisa traficului; de asemenea, pe partea cu Primaria, se afla accesul si iesirea din parcarea subterana aflata exact sub piata. In fata Primariei am sarbatorit, acum un an si jumatate, victoria nationalei Spaniei in campionatul mundial de fotbal si a fost impresionant. In lipsa unei “Cibeles” a Madridului unde sa ne putem scalda, un camion de pompieri uda multimea nebuna de fericire…

In apropiere se afla Piata Coca, micuta si plina de terase pe timp de vara.

Strada piatonala Santiago face legatura intre Piata Mare si Piata Zorrilla, unde incepe Campo Grande, alta vizita obligatorie in oras. Este cel mai mare parc urban din oras, a carei origine dateaza de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, si numit initial Parcul Adevarului. Daca calatoriti cu copii, imediat se va transforma in locul lor preferat. Pe langa spatii de joaca, vor vedea rate, lebede, veverite si… pauni. Acestia sunt regii parcului si sunt o splendoare cand binevoiesc a-si infoia cozile colorate. Astazi nu am prins niciunul in toata splenadoarea lui, dar caut vreo poza din anii trecuti… :) Cea mai frumoasa zona a parcului este cea din jurul lacului, unde puteti face o mica plimbare cu barca, in timp ce vaslasul va povesti istorioare hazlii celor mici. In spatele micului lac se afla o zona mai inalta cu o cascada.

Orasul are cateva biserici foarte frumoase, iar Saptamana Mare este propice pentru a-l vizita, datorita turismului religios care ti se impregneaza in toti porii. De mai bine de zece ani traiesc pe viu aceasta saptamana si de fiecare data mi se face pielea gaina in zilele dinainte de Pasti. Insa descrierea detaliata a Procesiunilor o voi lasa pentru anul viitor, pentru a va putea oferi fotografii proaspete.

Catedrala, conceputa in secolul al XVI-lea dupa planul arhitectului Juan Herrera, este recunoscuta prin faptul ca… nu e terminata. Da, da, asa cum auziti (cititi): asa de serios a fost proiectul, incat nu s-a terminat pana la urma. Glumesc, evident. S-a vrut a fi cea mai mare catedrala pe pamant hispanic si nu numai, insa… a ramas doar intentia. In ea este inmormantat contele Ansúrez.

In imediata apropiere se afla Biserica cea Veche (la Antigua). Este unul dintre simbolurile orasului. Splendida! Eleganta! Pur si simple frumoasa! A fost fondata de catre acelasi conte in secolul al XI-lea. Din sec. XIII pastreaza turnul si porticul romanic. Biserica actuala, de stil gotic, a luat locul celei vechi in sec. XIV. Ultima restaurare, care a avut loc intre 1900 si 1952, i-a dat aspectul actual.

Zona unde se afla aceasta biserica si Catedrala este o zona cu atmosfera studenteasca (dar nu numai), plina de terase si baruri. Este o cunoascuta “zona de copas”, adica de iesit seara la distractie.

Biserica San Pablo a fost fondata de María de Molina in 1286; are o fatada imponenta si este una dintre cele mai frumoase demonstratii de arta gotica. In imediata apropiere se afla Colegial San Gregorio, actual sediu al Muzeului National de Sculptura Policromata, unde se pastreaza, cu orgoliu, toate sculpturile religioase care se etaleaza an de an in Saptamana Mare, intr-un spectacol fara egal.

Tot in apropiere se afla si palatul Pimentel si palatul Regal.

Biserica San Benito, de stil tot gotic, este una dintre cele mai vechi din oras. Ii lipsesc cele doua turnuri, daramate la sfarsitul sec. al XIX-lea, datorita starii deplorabile in care se aflau. Acelasi edificiu adaposteste si manastirea cu acelasi nume, conservata in perfecta stare, iar unul dintre claustrele acesteia se transforma, pe timp de vara, in cinematograf in aer liber, unde atmosfera este foarte placuta si boema.

Tot in centru puteti vizita si Universitatea, una dintre cele mai vechi din Spania (sec. XIII) si care astazi adaposteste Rectoratul si Facultatea de Drept. Nu numai noi avem legende cu bila de pe ASE-u. Aici se spune ca studentul care vrea sa-si termine cu bine studiile trebuie sa evite sa numere, pe timpul facultatii, sculpturile de feline aflate in fata acesteia. Legende urbane… Fi-miu, care e in clasa a 2-a si mai are muuuuult pana la facultate, a ezitat azi sa numere leii, pentru orice eventualitate!!

Si aceasta zona e plina de terase, frumos ordonate pe trotuare si locuri fara trafic, in asteptarea clientilor dornici de o “caña” racoroasa (bere la pahar mic).

Daca vreti muzee, aveti diverse optiuni: Muzeul National de Sculptura Policromata, cel mai important din Spania in acest camp; Muzeul Oriental, aflat in Manastirea Los Augustinos Filipinos (in apropierea parcului Campo Grande), care are cea mai mare colectie de obiecte orientale din Spania; Muzeul Valladolid, situat intr-un “sediu” de lux: el Palacio de Fabio Nelli; Muzeul Patio Herreriano, de arta contemporana, unde acum doi ani am asistat la un spectacol al grupului de autentic folclor romanesc Iza (impresionant!!); si Muzeul de Stiinta, cu siguranta pe placul celor mici, dar nu numai.

Mai avem Casa Muzeu Columb, dedicata, dupa cum arata numele, lui Cristofor Columb, navigator care a trait in acest oras in ultima parte a vietii lui, unde a si murit in 1506; are si o statuie impunatoare in Acera de Recoletos, in imediata apropiere a parcului Campo Grande. Pentru cei care nu cunosc acest lucru, Columb a cucerit America cu sprijinul si sub Coroana Castiliei.

Acum doi ani am vizitat si Casa lui José Zorrilla, dramaturg national originar din acest oras. Bulevardul principal, una dintre marile piete, cu o fantana arteziana care arata cat e ceasul (vazuta de sus) si stadionul echipei locale – ii poarta numele.

Pe langa Casa Cervantes am trecut astazi, si v-am facut o poza si cu programul de vizita!! :)

Cum va spuneam mai devreme, sunt cateva date cheie cand recomand vizitarea Valladolidului.

Seminci – Semana Internacional del Cine de Valladolid. Are loc la sfarsitul lunii octombrie si, dupa mai bine de 50 de ani vechime, si-a facut un loc important intre festivalurile de acest gen. Isi are sediul in Teatral Calderón. Pentru cinefili, mai multe informatii pe www.seminci. es Profit sa va spun ca Teatrul Calderón este teatrul cel mai important al orasului: a fost inaugurat in 1864, cu “El alcalde de Zalamea”, opera a lui Calderón de la Barca, mare poet si dramaturg al carui nume il poarta.

Serbarile Valladolidului, “Las fiestas de San Lorenzo”, constituie un alt moment excelent pentru a cunoaste mai indeaproape cultura hispana. Incep in primul vineri din septembrie si tin in jur de o saptamana. A doua zi de “fiesta” are loc Party Dance, o parada muzicala, care strabate, plina de lumini si ritmuri, strazile orasului, in stilul Love Parade din Berlin. Veti avea ocazia, in “Feria del Día”, sa degustati cele mai bune aperitive si cele mai bune vinuri, la un pret de 2,50€ in ultimii ani (aperitiv plus bautura). De obicei in acele zile lumea mananca in oras, din taverna in taverna (se numesc “casetas”). Singurul incovenient pentru mine, desi incep sa ma obisnuiesc dupa atata timp, este statul in picioare si datul din coate pentru a putea comanda :) Bineinteles ca totul se arunca pe jos, asta cred ca o stiti deja din alte review-uri cu si despre Spania.

Saptamana Mare este declarata de interes turistic international. A avut loc prima data pe 16 martie 1498 si este, pe langa cea din Sevilla, cea mai spectaculoasa din toata tara.

In luna ianuarie, imediat dupa sarbatori, se organizeaza “Pinguinii” si “Los Montauros”, doua dintre concentratiile de motociclisti cele mai faimoase din Spania si Europa. Este o nebunie sa vezi strazile invadate de motociclete de fel si chip, cu participanti dintre cei mai variati, veniti chiar si de peste ocean…

In mai are loc Valladolid Latino, un festival de muzica latina, unde canta cei mai faimosi cantareti de acest stil.

Iar in iunie se desfasoara in Piata Mare concursul de sculpturi in nisip si cel de “pinchos” (aperitive).

Orasul este strabatut de raul Pisuerga si de raul Esgueva, prin sudul lui trecand si raul Duero, unul dintre cele mai importante din Spania. Una dintre teoriile care explica originea numelui implica aceste ape curgatoare: Vallis Tolitum in latina inseamna Valea Apelor. Exista si o plaja artificiala, Playa de las Moreras, destul de aproape de centru, si care vara este plina si unde subsemnata a suferit o lipotimie acum ani de zile din dorinta de “a lua tot soarele de pe cer” :) Aceasta plaja constituia si punctul de plecare al vaporasului Leyenda del Pisuerga, care insa nu mai functioneaza de anul trecut. Se faceau mici croaziere pe rau, de o ora, timp in care se parcurgeau 12km.

Daca doriti sa gustati din plin viata de noapte a orasului, va recomand zona Paraíso-La Antigua, cu atmosfera tinereasca si preturi bune. Este plina de berarii, baruri de “cachis” (bere in pahare de plastic de juma’ de litru sau carcalete) si “chupiterías” (baruri unde se servesc lichioruri de toate gusturile si aromele). Un lucru care atrage atentia in Valladolid este faptul ca “fiesta” incepe devreme. Pe la 18h se pot vedea adolescenti de 15-16 ani (desi din ce in ce varsta este mai mica), pe la 21h incep sa apara cei de 18-19h, iar pe la 23h cei cu varste mai inaintate. Oricum, lumea iese cu mic cu mare, si nu e deloc ciudat, mai ales vara, sa vezi familii tinere cu bebelusi in carucior pana la 12 noaptea in baruri. Pentru noi e greu de inteles si de acceptat, cel putin la inceput; pentru ei e ceva foarte normal.

Nu plecati din Valladolid fara sa gustati din vinurile regiunii. Este zona cea mai completa, ca sa zic asa, din intreaga Spanie, in ceea ce priveste vinurile. Exista patru “denominaciones de origen”, cum le numesc ei: Ribera del Duero – vin rosu; Rueda – vin alb; Cigales – vin roz; si Toro, desi in mai mica masura. Enoturismul este foarte dezvoltat aici si se organizeaza adevarate rute ale vinului, cu vizite care includ degustari la cele mai importante “bodegas” de vinuri. Mai mult, industria acestuia s-a extins si include si un fel de industrie cosmetica sau de “bunastare corporala”, cu spa-uri si centre de infrumusetare pe baza de vin. Despre acestea va voi povesti mai multe pe viitor, mai ales ca lucrez in Peñafiel, satul cel mai reprezentativ din acest punct de vedere, unde se afla si un Muzeu al Vinului.

Puteti folosi autobuzul turistic, vinerea, sambata si duminica, pentru un pret de 5€, insa centrul istoric se poate vedea pe jos fara probleme.

Va stau oricand la dispozitie cu informatii despre orasul meu adoptiv. Nu este atat de turistic precum marile orase spaniole, insa Valladolidul, impreuna cu vecinele sale (Segovia, Salamanca, Ávila, Burgos…) sunt orase deosebit de frumoase, cu multa istorie, cu o gastronomie deosebita, si o eventuala vacanta in zona poate include excursii in nordul extraordinar de frumos al Spaniei, si chiar zile de plaja la marea Cantabrica, aflata la 190km in linie dreapta.

Webmaster, va rog, imnul lui Real Valladolid: “Pucela, Pucela, Aúpa el Real Valladolid” http://www.youtube.com/watch? v=_edwgGUmhdY

Culorile alb-violet ale Argesului le-am putut pastra si aici!!!

---

VIZUALIZĂRI: 2556 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI