Apusenii, plai cu dor

TIPĂREȘTE

Pot găsi multe expresii frumoase, dar "plaiuri binecuvântate" sau "o gură de rai" mi se par cele mai potrivite. "Lumea pierdută" pe care nu am reușit să o vedem întru totul... ne atrage întotdeauna.

Drumul până la pensiunea Vank a fost lung și obositor, așa cum spun aproape toți, dar farmecul acestor locuri de vis îți alungă mereu neodihna. Am fost cazați la pensiunea Sarra Vank, în condiții excelente. O cameră cu pat cu baldachin, cu balcon, cu vedere la brazi și căpițe de fân, liniște și aer curat.

Am servit masa la restaurantul pensiunii, de obicei afară, pe terasă. Afinata, merișorata, ciorba a la Vank, pieptul de pui la grătar, mușchiul vânătoresc, mămăliga topănită (cred că nu greșesc denumirile preparatelor moțești), păstrăvul la grătar, papanașii, clătitele, ... toate au fost delicioase.

Sunt foarte multe obiective (ce rău sună... mai bine - minuni) ce pot fi vizitate în apropiere sau mai departe. Sunt alții ce știu mai mult - și ghidul montan, dl. Vîrciu știe într-adevăr locuri faine, în Apuseni, lumea de basm a lui Sfarmă Piatră.

De astă dată, pe lângă peșterile cunoscute (Scărișoara, Coiba Mare, Coiba Mică), am văzut peștera Ghețarul de la Vârtop și, mai îndepărtată - peștera Meziad (extraordinar de frumoasă). Izbucul Tăuzului, groapa Ruginoasa, cheile Galbenei, izbucuri și ponoare, dealuri mai verzi și un cer mai albastru decât oriunde. Cascada Buciniș (mai puțin cunoscută), cascada Vârciorog, muzeul de artă populară de la Pătrăhăițești sunt doar câteva locuri magice. Poți sta însă și pe lângă pensiune, la iarbă verde, lângă răcoarea râului, pe mușchi și cetină de brad. Cetățile Ponorului sunt probă de admitere la geografie... - cum se spune.

Vom reveni cu drag la familia Nicola - proprietara pensiunii, să ne bucurăm oricând de căldura și ospitalitatea unor moți adevărați. Mulțumim încă o dată!

---

VIZUALIZĂRI: 1718 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI