O pensiune pentru sufletul meu

TIPĂREȘTE

Incepand cu anul 2006 am fost de 2-3 ori pe an in zona Bran-Moieciu la hotelul Acvila, pensiunea Stan, pensiunea Gabriela si alte cateva.

A fost bine dar stand pe balcon la hotelul Acvila, vizavi vedeam pensiunea Ionela; curte mare, cu multa iarba bine intretinuta pe care imi doream sa calc in picioarele goale

Era foarte cald si ii invidiam pe cei care stateau sub masa din curte inconjurata de trei meri mari sau sub masa de sub nuc.

In iunie 2007 m-am cazat pentru prima data la pensiunea Ionela. Au urmat 3 ani foarte caldurosi ale caror veri le-am suportat pentru ca veneam des la pensiune si ma bucuram sa gatesc ceva usor sau sa imi fac cafeaua in foisorul foarte mare si bine utilat si sa mananc eu si sotul meu la masa de sub meri.

Cel mai adesea stateam in curte de dimineata pana seara la masa sau in leagan, ma racoream in Sbarcioara (raul din spatele pensiunii), ma uitam la pestii din micul bazin construit de prorietar (Romica Puchianu) sau la catelul Dolly care se juca cu un pisoi pe care il tragea de coada sau la soacra lui (Mioara Runceanu) care ingrijea mica gradina de legume sau florile din curte.

Am inceput sa cunosc familia Puchianu (Romica, Ionela, fiica lor Andra si minunatul catel Dolly), sa le admir vrednicia, priceperea in a face orice, caracterul, ospitalitatea.

M-am simtit excelent in curtea si in casa familiei Puchianu si mi-am iubit mai mult neamul pentru ca din el faceau parte oameni asa de vrednici, de curati, priceputi in orice si ospitalieri.

NOTA [adaugata ulterior, urmare a solicitarii noastre de a incarca poze, probabil]: Fiind o persoana supraponderala evit sa fac poze. Stiu insa ca l-am pozat pe Dolly in timp ce se juca cu pisica ( daca voi gasi poza o voi posta ulterior ).

---

VIZUALIZĂRI: 1918 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI