Remediu pentru stres

TIPĂREȘTE

In ianuarie am primit un telefon de la prieteni cu intrebarea: in februarie mergeti cu noi la munte? Bineinteles ca da! De data asta a venit randul copiilor, week-endul cu pricina era la sfarsitul vacantei. Noi, din pacate, nu avem copii dar avem nepoti si copii prietenilor sunt aproape ca si ai nostrii. Asta inseamna ca am fost partasi la toate evenimentele ce au avut loc din clipa in care s-au nascut. Cum? Sa lipsim? Nici vorba! Initial rezervarea fusese facuta pentru o pensiune la Harghita Bai, vila Marton 2, aveam nevoie de 9 camere, pretul era mai mult decat OK (500 lei/zi/vila). S-a discutat cu proprietarul la telefon, s-a stabilit disponibilitatea pentru zilele cu pricina, s-a stabilit cat trebuie sa fie avansul, dar timpul a trecut si mail-ul cu numarul de cont se lasa asteptat, au urmat telefoanele si asigurari de genul: doamna, stati linistita, vila este a dumneavoastra.

D-lui Marton i s-a explicat ca sunt in grup si familii care nu vin doar din Onesti, vin de la Bucuresti, au copii, drumul este lung si nimeni nu-si poate permitesa ajunga la pensiune si ea sa fie ocupata. Din partea d-lui trebuia ca toata lumea sa stea linistita, dar cum poti face asta cand nu ai nici macar garantia avansului platit? Cu o zi inainte de plecare temerile s-au adeverit: pensiunea era ocupata. Cum sa explici copiilor ca nu mai merg la munte? Una din prietenele noastre din Bucuresti, are 2 copii, ne-a spus ca ea trebuie oricum sa plece de acasa si nu conteaza unde, ca o sa gaseasca cazare pe drumul intre Bucuresti si Harghita Bai. Aceeasi poveste cu cealalta familie din Bucuresti si toti ceilalti din Onesti. Nici nu am fi putut sa stam acasa. Dar unde sa gasesti ceva liber joi seara, la munte, in vacanta copiilor? Am stat pe net, am dat telefoane si nu am gasit nici macar o camera libera, darmite 8 camere (una din familii renuntase... pustiul bolnav) in conditile in care unele pensiuni sunt rezervate pentru aceasta vacanta din noiembrie. In aceste conditii s-a extins cautarea si s-au luat in calcul imprejurimile. Surprize... surprize... la Baile Homorod am gasit o pensiune libera: Colt Alb. Proprietara ne-a spus la telefon ca nu sunt mai mult de 20 km pana in Harghita Bai, am crezut-o pe cuvant si... la drum!

Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am fost la un pas de a ma alege doar cu plimbarea cu masina prin tinuturi secuiesti! Drumul pana in Miercurea Ciuc a fost cum stiam, adica jalnic. Varianta Onesti-Comanesti-Agas-Miercurea Ciuc trebuie evitata daca se poate, gropi, denivelari si viteza maxima de 50 km/h daca te doare sufletul pentru masina ta. Dupa un asemenea drum am sunat prietenii plecati inaintea noastra: ... unde naiba-i pensiunea? ... am trecut de Baile Homorod... ni s-a spus la telefon sa facem dreapta pe langa un parc cu utilaje agricole... drum de tara... hartoape... aveam senzatia ca nu mai ajungem. Sotul meu era in pragul unei crize si a fost foarte aproape de a intoarce masina catre casa. Cum sa-i explic nepotelului din masina ca trebuie sa ne intoarcem? Telefonul a salvat situatia, prietenii noastrii ajunsesera intr-un tarziu, au vazut pensiunea, le-a placut si au hotarat sa ramana.

Pensiunea este situata la 8 km de Odorheiul Secuiesc inspre Miercurea Ciuc, pe un drum care urmeaza cursul paraului Bradesti, la 2 Km de DN 13 A (Baile Homorod – Odorheiu Secuiesc) sau altfel spus la 11 km de Baile Homorod. Netinand cont de toate discutiile, de toate problemele cu drumul, pot spune cu sinceritate ca pensiunea Colt Alb se afla intr-un cadru natural minunat: padure, apa de munte, liniste si aer puternic ozonat. Am ajuns, ne-am linistit si ne-am propus sa profitam la maxim de escapada. Casele din zona, putine la numar, pareau pustii. Doar pensiunea noastra era luminata seara.

Pensiunea are, teoretic dupa spusele proprietarei si a prezentarii pe net 8 camere, practic are doar 7 camere (trei cu baie proprie si patru cu baie comuna). Ceea ce considera d-lor ca este camera, este de fapt un living cu o canapea extensibila unde la nevoie poate dormi cineva, dar nu poti pretinde un pret pentru un loc de pelerinaj al celorlalti ocupanti. Cum la telefon s-a stabilit ca vom plati doar ce vom ocupa (camera cu camera) nu ne-am facut griji. Doua familii au impartit cea mai mare camera de la etaj. Proprietarii au fost prezenti in momentul in care am ajuns, ne-au prezentat locul si dusi au fost. Nu locuiesc acolo, au revenit sambata sa vada daca mai avem nevoie de ceva si apoi duminica la plecare. Sunt oameni inimosi, ospitalieri, adevarati “maghiari” din Vaslui (moldoveni la origine... stau de ani buni in zona), ne-au oferit din partea casei doua sticle de vin cu etichete personalizate si doresc sa faca tot ce le sta in putinta sa le mearga afacerea. Au stiut ca vom merge la zapada la Harghita Bai si in lipsa noastra au venit si au intretinut caldura si au hranit cei trei caini lupi din curte.

Pensiunea a fost construita in doua etape: patru camere, living si bucatarie in prima faza si alte trei camere, living si bucatarie ulterior, astfel ca poate fi inchiriata de doua grupuri. La parter sunt doua bucatarii complet utilate: frigider, aragaz, cuptor microunde, prajitor paine, tacamuri, pahare, farfurii, oale, prosoape de bucatarie, fete de masa si chiar servetele si role de hartie. Intre cele doua bucatarii se afla un hol si camera tehnica (centrala termica pe lemne si boiler termoelectric). La parter este si una din cele 7 camere, un living si o baie. La etaj, deasupra livingului si a primei bucatarii sunt trei camere, hol si o baie. Holul de la etaj permite accesul catre un living si camerele cu baie proprie. Livingul de la etaj este foarte mare, are semineu, televizor, dvd si un coltar foarte mare extensibil. Odata ce focul a incins semineul, canapeaua intinsa, salteaua dubla din dotarea parintilor pusa la bataie, copiii si-au stabilit acolo cartierul general. De la mic la mare (3-11 ani) au refuzat sa doarma cu parintii. A fost totusi o exceptie: prichindelul de doar 2 ani s-a simtit mai confortabil langa mami. Copiii s-au simtit minunat, aproape ca trebuia sa le cer voie sa traversez livingul pentru a ajunge in camera.

Camerele sunt destul de mari, confortabile, au mobilier din brad, sunt curate dar au, din punctul meu de vedere, un mare minus: le lipseste televizorul. Poate suntem dependenti, nu stiu, dar cu siguranta asi fi adormit mai usor. Baile sunt impecabile si au stictul necesar. Camerele care au baie proprie au hol dotat cu cuier sau dulap si cu papaci de casa. Totul sclipeste si asta mi-a placut.

In a doua bucatarie (nu stiu cum sa-i spun altfel) ne-am stabilit noi, adultii, cartierul general. Masa ce parea uriasa s-a dovedit a fi masa de ping-pong, masa pe care domnii nostrii au cam incins-o. Cred ca este foarte frumos vara. Curtea pensiunii este foarte mare, are foisor si gratar. Nu stiu daca vom ajunge sa o probam in anotimpul calduros, dar niciodata sa nu spui niciodata.

Sambata dimineata 16 adulti si 8 copii ne-am urcat in masini cu destinatia Harghita Bai. Ne-am petrecut acolo intreaga zi: la sanius, la patinoar, la snow-tubing si la schi. Copii au luat (unii) primele lectii de schi si au fost asa de incantati ca nu i-a deranjat partia plina de gheata si viscolul ce a pornit din senin. Spre seara cu greu au fost urniti sa suporte un drum de 35 km pana la pensiune. Promisiunea carnavalului organizat pentru ei a reusit sa-i mobilizeze si sa-i faca sa uite oboseala unei zile pline. Seara ce a urmat a fost minunata, cei mici au fost in centrul atentiei (doar pentru ei eram acolo) si final au cazut rapusi de oboseala.

Duminica dimineata ne-am luat la revedere de la gazde si dupa un nou popas in Harghita Bai unde au continuat lectiile de schi pentru juniori si cautarea unei pensiuni pentru week-endul urmator, am pornit spre casa.

Pentru ca nu am pomenit de preturile la cazare o fac acum: camera cu baie proprie 100.00lei/zi si camera cu baie la comun 80.00 lei/zi. Pentru mic dejun si cina am avut la noi tot ceea ce trebuie. Pranzurile le-am luat in Harghita Bai.

Chiar daca la inceput week-endul parea un esec total, rezultatele au fost cele dorite. Cred ca am mai spus-o: conteaza foarte mult grupul (daca exista) si dorinta de a te simti cu adevarat bine.

---

VIZUALIZĂRI: 3276 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI