ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 02.02.2011
GR. VÂRSTĂ: 20-30 ani
DIN: Bucureşti
ÎNSCRIS: 30.01.11
STATUS: SENIOR
DATE SEJUR
AUG-2010
DURATA: 1 zile
prieteni
PREȚ sub 100 lei ?
incl. cost transp. (cu auto propriu)

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
100.00%
Încântat, fără reproș
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Excursie pe Valea lui Stan

Valea lui Stan - Susur de clipe

TIPĂREȘTE

Era vineri, era gri. Gri urban, apăsător... oameni la birouri, contracte de încheiat, facturi de plătit, rapoarte de întocmit... detalii închistate în griji. Pur şi simplu... griji. Griji induse, griji urbanizate.

Dar natura unde este? Verdele crud? Verdele abia stropit de diamante fine de rouă, sau stropi răcoroşi de ploaie... Unde este susurul de izvor? Ţipătul râului de munte ce loveşte nervos în fiecare colţ de stâncă rupt din bătrânul munte... mi-e atât de dor să-l aud... Mi-e dor de tine munte!

Astăzi augustul se încheia. Şi-odată cu el vreau să închid şi această zi de vineri... E timpul să închidem şi capitolul griji şi tot ce ţine de acest gri urban!

Mâine e Sâmbătă. Mâine e altceva... E timpul pentru noi, e timpul pentru zâmbete, pentru aer curat... e timpul ca eu să fiu alături de voi; iar paşii noştri să-şi găsească iubita cale a stâncilor, a apelor repezi, a frunzelor căzând a toamna oară. Toate aceste detalii de care ne este aşa dor le vom găsi într-un loc care încă mai trăieşte prin însăşi sălbăticia sa. Valea lui Stan... (accesul se face din Transfagarasan, inainte de a ajunge la Barajul Vidraru venind dinspre Curtea de Arges - la iesirea din localitatea Capataneni. Timp estimat 4-5 h pana la Barajul Vidraru prin Canionul Vaii lui Stan. Traseul prezinta o dificultate ridicata, existand riscul ratacirii fiind un traseu nepopulat si nemarcat.)

Bine te-am găsit! Iată-ne ajunşi la intrarea în împărăţia ta de verde şi de susur. Primeşte-ne cum se cuvine, iar noi îţi promitem că prin fiecare pas făcut îţi vom respecta şi aprecia sălbăticia.

Astăzi, Soarele este fratele tău şi prietenul nostru. El mângâie fiecare frunză, fardând-o în nuanţe strălucitoare şi-n sclipri efemere. Fiecare clipă străluceşte pentr-o clipă şi apoi se lasă furată de privirile noastre. Acum, căldura soarelui este căldura sufletului nostru răsfăţat de minunile pe care le identificam la fiecare pas. Iar noi... noi ne simţeam cei mai norocoşi copii, cei mai veseli... pur şi simplu prindeam imaginare aripi şi ne lăsam purtaţi într-un zbor al contemplării. Şi soarele... soarele zbura cu noi, luminându-ne calea.

Cu fiecare scară pe care o urcam simţeam că ne apropiem din ce în ce mai mult de inima ta verde, de ţipătul tău tradus în susur de cascade reci, de tot ce tu ascunzi de ochii nepăsătorilor printre pereţi de stânci.

Fiecare clipă de atenţie, era o clipă de emoţie, o clipă-n care descopeream ceva nou. Eram asemeni unor pelerini veniţi pe tărâmurile sfinte ale naturii. Fiecare pas conta, fiecare ţinere de mână conta, fiecare moment era o trăire.

Şi toate... dar absolut toate aceste lucruri minunate ne făceau să ne bucurăm şi să fim mândri că suntem capabili să descoperim şi să trăim aşa ceva.

Bucuria noastră se revărsa în zâmbete asemeni şiroaielor de ape repezi. Fiecare pas făcut ne poartă spre noi locuri pe care le descoperim întâia oară. Ne lăsăm furaţi de rătăcirea unor iluzii şi pentr-o clipă inţelegem că perfecţiunea există. Iar noi o vedem. E verde şi susurul ei se face din ce în ce mai auzit.

Acest ram plutind prin lumea lacustră ne face să înţelegem şi mai mult simbolul clipei. Clipa e un ram... un ram ce pluteşte pentru noi, acum, aici... şi-apoi dispare, purtat de curenţi spre alte lumi.

Şi-asemeni ramului... şi noi ne continuăm drumul prin ţinutul unde copacii şi-au găsit aici începutul... dar şi sfârşitul.

Fiecare dintre noi, devenea un hoţ de clipe, un vânător de culori, de amintiri...

Şi paşii ne poartă mai departe... cu acelaşi zâmbet, cu-aceeaşi emoţie... urcând mereu treptele de fier spre lumea ta de piatră.

E locul ideal în care însăşi solitudinea şi-ar avea un rost... Locul în care tu eşti singur, ascultând povestea vântului, povestea apelor, povestea frunzelor... poveşti nemuritoare...

Clipele curg... de fapt, tu verşi fiecare clipă, o faci să vină către noi... să ne cheme din ce în ce mai aproape de inima ta...

Vârtej de clipe, vârtej de culoare...

Şi paşii noştri-şi găsesc calea, printre trunchiuri purtând poveşti trecute, printre pietre îmbrăcate-n haine verzi şi moi...

Detalii ce ne conduc din nou într-o lume fermecată a apelor, a cascadelor repezi, a culorilor vii.

Acum urcăm din ce în ce mai mult spre tine. Atenţia noastră creşte direct proporţional cu fiecare treaptă pe care călcăm. Atenţie, emoţie, bucurie...

De-aici de sus... privim spre lumea de azur, unde copacii stau asemenea cavalerilor ce-şi apără regatul ceresc.

Nu dorim să uităm nicodată aceaste peisaje, aceste locuri pe care le credeam existente doar în poveşti cu zâne şi cu prinţi... Mai privim o dată de unde venim...

furăm o amintire plină de zâmbete...

şi ne continuăm drumul ascultând simfonia cascadelor a căror voce este plină de strălucire şi culoare...

Drumul devine anevoios... dar orice greutate, aici îşi are farmecul său, făcându-ne să ne dorim să înaintăm din ce în ce mai mult privind cu ochii noştri mari şi umezi de emoţie fiecare colţ de stâncă, fiecare strop de rouă, fiecare şuviţa de apă... Şi niciodată nu uităm să zâmbim.

Suntem noi, într-o lume de piatră, într-o lume în care ne mângâie răcoarea ta...

Într-o lume în care, fiecare pas, devine un obiectiv pe care-l dorim atins... cu multă atenţie... pentru ca mai apoi să ne mândrim că: Da... am reuşit iar tu... tu, ne-ai ajutat!

Şi ca să ne răsplăteşti, ne conduci într-o lume a mozaicului de gânduri limpezi, gânduri aşternute sub ape verzi...

gânduri curate, limpezi... peste care soarele presară sclipri sidefate...

Iar noi... să ne bucurăm că am ajuns în locul unde soarele sărută limpezimea râului de munte.

Mai departe, ca-ntr-o-nşiruire de clipe, urmează momentele în care îţi vom simţi răcoarea...

înaintând, conduşi de fiori...

păşind prin limpezime, trecând prin cel mai cald rece posibil,

o răcoare aducătoare de zâmbete...

o răcoare care ne face să ne-amintim că eram copii, şi ne plăcea să ne bălăcim!

Acum, am ajuns în inima ta... pe cărările inimii tale...

Şi rătăcim prin frumuseţea de piatră...

Şi poposim sub susurul tău enigmatic

De unde, ridicăm ochii spre lumea de verde, spre lumea de-albastru... Pe unde ne vom continua şi noi drumul...

Cărarea devine din ce în ce mai strâmtă, atenţia devine din ce în ce mai mare, dar ne lăsăm purtaţi de prietenul nostru soare...

care ne scoate pentru ultima dată, în lumea de piatră...

Acum, e timpul din nou de verde crud, de mângâieri solare...

Iar noi să fim atenţi la fiecare colţ, unde natura a format un microunivers al lucrurilor aparent simple, dar prin simplitatea lor spun atâtea poveşti...

E timpul să coborâm şi ultima scară, de-această dată de lemn, din zona stăvilarului care zace aici de veacuri...

Acum e timpul în care apele se-adună şi ne întâmpină cu strigăte învolburate...

dar, în adâncul lor sunt prietenoase

Ne lasă să le trecem, să le admirăm...

Şi să le păstrăm în amintire, până vom reveni din nou la ele...

Lipsea pădurea... pădurea cu foşnetul ei, pădurea pregătită de toamnă...

pădurea ascunzând printre frunze minuni îmbrăcate-n culori, parfumate asemeni doamnelor pregătite să meargă la balul mult visat...

Pădurea... locul în care fiecare popas înseamnă o reîncărcare cu energie, o mângâiere timidă de soare, soare care abia, abia reuşeşte să se furişeze prin desişul tău...

Dincolo de ramuri dese şi de covoare ruginii, sfidând parcă legile timpului şi vremurilor... ne-aşteaptă poiana îmbrăcată-n straie verzi, asemenea unei primăveri eterne.

Un loc de-o linişte aparte... o feerie sub un cer albastru cu nori pufoşi...

Ascunzând minuni efemere

Un loc ideal pentru un sincer "Te iubesc"...

La revedere loc de vis...

Dincolo de zâmbete, stau ascunse poveştile... poveştile care ne-au adus zâmbete sincere... zâmbete de copii.

Şi pentru toate astea... îţi mulţumim ţie, Munte!

Iar eu... vă mulţumesc vouă prieteni!


---
Trimis de private_rayen in 02.02.11 14:46:01
Validat / Publicat: 02.02.11 17:31:33
VIZUALIZĂRI: 3359INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în TRANSFĂGĂRAȘAN.
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (private_rayen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 15950 PMA (din 18 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

24 ecouri scrise, până acum

Admin [02.02.11 17:21:17] »

Mutat la rubrica "Excursie Transfagarasan" (deja existenta pe site); sters rubrica dublura introdusa de autor

webmaster13 [02.02.11 20:43:24] »

va propun sa ascultati aceasta melodie sper sa se "asorteze" cu "poezia" acestor randuri

private_rayen [02.02.11 21:10:36] »

De acord. Va multumesc pentru alegere. Aceasta melodie imbraca perfect descrierea acestui minunat traseu.

santana* [02.02.11 21:18:42] »

Visez - e un hobby de-al meu - nu-l ascund!

Să văd un reviu din platonicul munte,

Să cern din povara-i ascunsă cuvinte,

Să beau din izvoru-i nestins niste semne,

Să fiu ipocrit şi... să-mi caut de treabă?

Urmează o pauză-n text din prea multe

Sincope, cuvinte şi grabă... Să nu ţi se pară sofism:

Hai bre, ne spui şi nouă...

Ceva despre turism?

magdalena [02.02.11 21:44:14] »

Profunde trairi expuse in acest review, as fi insa interesata sa stiu cum ajung in aceste locuri superbe transmise de fotografii, tinand cont ca e nemarcat traseul.

Poti sa ne povestesti pe scurt traseul? Si care este mai exact gradul de dificultate? Trebuie sa traversam ca in P04??? Ca atunci mi se pare inaccesibil...Eu una nu m-as incumeta!

Cristian_h [02.02.11 21:48:47] »

@santana, eu cred ca este cat se poate de turistic, este insa intr-o alta maniera, felicitari @private rayen,

dupa cum vezi si aici ca peste tot parerile sunt diferite, insa nu trebuie sa iei prea mult seama la acestea! ... imi place stilul tau(si dupa voturi vad ca nu sunt singurul), sper sa ramana tot asa!

TORA INGRID [02.02.11 22:01:46] »

Racoare si surâsuri, prin pietre adăstând,

e vremea cerbilor sa-si cheme soață vesnicia,

sa-si invieze geniul poetic turistii rand pe rand

pictand in vorbe d-aurite glia...

Ma mângâie cu purpuri si rugina un soare muribund,

poetii toti murira, dar altii vin la rand,

poteci sa umple si-n cerneri de cuvinte

sa-si limpezasca of-ul si auzul sa-l alinte...

Eu m-am pierdut pe creste adjectivate

si-am ratacit in codrul de adverbe

(cu siguranta Alex Stefanescu fierbe)

dar ce folos? eu scriu cărări, le luminez, le-arunc in noapte.

Pe Transfagarasan pornesc cuminte,

banal turist cu rostul meu de drum

izvorul, cerul si frunza , niciunul nu ma minte

si iata-ma cu zestrea de rime si de fum...

private_rayen [02.02.11 23:16:31] »

Accesul pe Valea lui Stan se face de pe DN7. La vreo 6 km de Capateneneni, intr-o curba ac de par. Ca reper, in zona este Cetatea Poenari ( de care trecem), deci, pana-n Vidraru. Intrarea pe traseu nu este marcata sau semnalizata de niciun reper descriptiv. Insa, cum se vede si in prima poza se poate distinge un loc prin care se intra-n padure, in vecinatatea careia se afla o troita de lemn. Este o curba de 180 grade. Masinile se pot lasa fix peste drum de aceasta troita. Merg parcate cca 3-4 autoturisme. De-aici se va ajunge la o constructie hidroltehnica pe care o traversam... mergand paralel cu aceasta. Nu trebuie sa ne lasam furati de o poteca ce se desfasoara in dreapta noastra cum privim, poteca ce urca pieptis fix inainte de constructia hidro... nu ajungem nicaieri pe-acolo. Apoi, drumul continua pe cursul raului, printre stanci, urcand scari metalice sau improvizatii ce faciliteaza accesul (trunchiuri, cauciucuri). Existe zone in care fara o atentie sporita poti aluneca in rau, existand riscul de a te lovi de stanci. Echilibrul joaca, iarasi, un rol foarte important. Timpul de parcurge al canionului este de aprox 1h 30min - 2h, timp in care vom parcurge si zone inundabile... practic, prin apa cum se vede si-n poze. Referitor la poza nr4, se poate ocoli pe stanci acel bustean... sarind peste rau. Iesirea din canion o reprezina un Stavilar pe care-l vom cobori pe o scara de lemn, dupa care continuam de-a lungului albiei raului care devine mai lata... pana ajungem la o intersectie de unde se poate observa urcusul in padure (pe malul drept al raului) cca 30min, dupa care iesim intr-o poaina larga, prin care inaintam spre Barajul si Lacul Vidraru (cca 1h din poiana). Traseul nu este recomandat pe vreme nefavorabila. Sper ca am putut fi de folos.

Cat despre turism... fiecare e liber sa-l perceapa si sa-l descrie cum doreste. Eu am subliniat clar ce doresc sa promovez!

Sincere multumiri pentru cuvintele voastre incurajatoare.

private_rayen [02.02.11 23:25:55] »

superbe versuri. felicitari

bessondm [03.02.11 08:56:57] »

Una peste alta, soldat , pentru acest traseu trebuie sa ai antrenament de uslas sau e accesibil si pentru marea masa a iubitorilor de munte (mai neantrenati, sa zicem)?

private_rayen [03.02.11 10:50:07] »

Ca si sfaturi, peste tot, o sa gasesti expresia: "Traseu recomandat persoanelor cu experienta. " Dar cu niste incaltari bune si atentie se poate face traseul. Este o zona de-o salbaticie aparte, un traseu putin cunoscut si se doreste mentirea sa... asa. Nu este genul de traseu Busteni - Urlatoarea, accesibil tuturor. Ca si IUBITOR DE MUNTE, CARE RESPECTA MUNTELE, n-ar trebui sa ratezi aceasta experienta. Partile dificile o constituie zonele de catarare paralel si lipit de stanca (nu f. multe)... dar exista posibilitati de a te tine de crengi, stanci etc. , scari metalice de urcat, unele cu inaltimi de peste 10-15m (vezi scara mare pozele 7 si 10), partea inundata in care mergi prin apa ajungand pana-n zona pulpelor, urcat pe bolovani destul de mari si alunecosi, si panta de 30 de minute-n urcus pronuntat dupa iesirea din canion... Cam astea-s zonele solicitante. Ca si intamplare, niste prieteni de-ai mei care au fost si la o saptamana distanta dupa ce noi am ajs prima data acolo... s-au intalnit cu ursoaica cu pui in poiana de care amintesc in jurnal.

Carari cu soare, iti doresc!

sandu.53 [03.02.11 11:32:38] »

am citit cu mare placere review-ul tau! foarte frumos si nu pot decat sa te felicit si sa-ti doresc sa scrii cat mai multe review-uri la fel de interesante!

mariana.olaru CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [03.02.11 12:30:43] »

Fără îndoială, ținând cont și de postarea ta anterioară, oricine poate constata că ești o figură insolită în peisajul AFA! Faptul că ai ales să ne împărtășești din experiența ta turistică într-un stil cu totul nou, plin de poezie și sensibilitate, îi va împărți pe cititorii tăi în fani (cei cu suflet de poet) și critici nemiloși (cei care dincolo de preferințele lor literare și stilistice, sunt mai pragmatici, mai tehnici și care împărtășesc ideea că acesta este un site de promovare a turismului și nu a talentelor literare). Nu e o noutate, așa a fost și până acum, dar mergem cu toții mai departe, în virtutea principiului că fiecare e liber să citească doar ce-i place, pentru că aici nu există lecturi obligatorii și nici interzise.

Remarc însă din ecourile postate de tine că poți aborda tema propusă și ca interlocutor = sursă de informații utile, ceea ce ar putea fi interpretat de unii ca o modalitate subtilă de a primi mai multe puncte în concurs... De aceea, cred că ar fi mai practic și mai în stilul împăcării caprei cu varza, ca review-urile tale să cuprindă două capitole: unul de suflet, celălalt de informare. Nu e decât o sugestie, făcută din cea mai sinceră considerație și prețuire a ceea ce-ai scris...

În sfârșit, permite-mi o ultimă întrebare: de ce fotografiile tale, foarte frumoase de altfel, au o dimensiune atât de mică? Folosești telefonul mobil pentru fotografiere sau le prelucrezi special?

magdalena [03.02.11 13:01:40] »

Daca e vorba si de ursi "in propozitie"...

Acum am inteles cum se ajunge, mai ales ca am strabatut drumul de la Cetatea Poienari la Barajul Vidraru.

Aceleasi intrebari ma framantau si pe mine vizavi de fotografii, precum cele puse de @mariana. olaru.

Ai idee de ce i se spune "Valea lui Stan?"...

private_rayen [03.02.11 13:15:48] »

Va multumesc pentru cuvintele frumoase. Voi tine cont si de aceste pareri privind imbinatul partilor literare cu... "utilul" sa-i zicem.

Despre poze... credeam ca este o limita admisa si le introduceam redimensionate. Pe viitor le voi uploada la rezolutia aparatului de fotografiat pentru a le spori calitatea.

Cat despre " De ce Valea lui Stan? " o sa caut de unde provine denumirea... daca exista vreo legenda a locului si voi posta ceea ce am gasit.

private_rayen [03.02.11 13:21:12] »

In scop pur informativ va propun vizualizarea acestui jurnal cu poze inserate in ordinea parcurgerii traseului. click aici. Va puteti da seama mai usor de zonele care intampina dificultati, de frumusetile locului etc

webmaster0 [03.02.11 13:55:58] »

La poze nu exista nicio limita admisa. Se pot incarca la orice rezolutie. In procesul de validare, li se aplica watermark-ul AFA si sunt redimensionate la 1000 px pe orizontala (pastrand raportul laturilor) doar daca sunt mai mari decat aceasta dimensiune.

Acum, daca le reduci tu la dimensiunea asta, nu-i bai (mai mici nu e nevoie, ca devin "ilizibile"), castigi si tu timp (la upload), si colegii care le valideaza (softul lucrand mai rapid doar ca sa puna watermark).

private_rayen [03.02.11 13:58:06] »

Multumesc pt lamuriri. Le voi redimensiona (latura mare 1000 pe cele ce vor urma).

webmaster0 [03.02.11 14:12:28] »

Atentie! nu latura mare, ci latura orizontala!

(adica o imagine portret de 2000x3000, redimensionata, vei obtine una de 1000x1500 - publicabila dupa 'stampilare').

popescu.borsa* [03.02.11 14:14:06] »

Locuri frumoase, poze frumoase, tineri frumoşi, dar mai ales rânduri frumoase. Felicitari!

bessondm [03.02.11 14:33:30] »

Private_rayen, iti multumesc pentru detaliile oferite, pentru sfaturi si, de ce nu, pentru incurajari. Mi-a placut mult de tot acest traseu descris pe tine, imi dau seama ca e o aventura deosebita sa-l parcurgi, sa te bucuri de soare, de natura ori de clipe frumoase cu prietenii. Pentru mine, din pacate, traseul pare cam dificil. Daca la tine vine Ryan dupa private, la mine cred ca Sveijk s-ar apropia mai mult de adevar .

ascent [24.02.11 19:36:01] »

Foarte frumoasa si poetica povestirea ta... Am fost in zona in 2010 in luna august, am urcat la Cetatea Poenari, am ajuns si la Barajul Vidraru, apoi mai departe spre Transfagarasan. Nu stiam despre zona descrisa de tine. Felicitari!

private_rayen [28.02.11 14:56:57] »

Multumesc frumos. Pai... cum se face mai cald si mai verde nu rata aceasta zona si aecst traseu. Este plin de aventura, plin de salbaticie... un loc in care iti vei rasfata simturile.

webmaster26 [02.08.17 08:52:34] »

Mutat în rubrica "Excursie pe Valea lui Stan, TRANSFĂGĂRAȘAN" (nou-creată pe sait)

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
8 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
ascent, bessondm, magdalena, popescu.borsa*, private_rayen, sandu.53, santana*, TORA INGRID
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.162057876587 sec
ecranul dvs: 1 x 1