ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 21.12.2010
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Piteşti
ÎNSCRIS: 06.04.10
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
JUL-2010
DURATA: 2 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Berlinul

Turul Berlinului cu autocarul

TIPĂREȘTE

Sfîrșit de iulie 2010: prima parte a celei de-a doua zi a sejurului în Berlin a fost dedicată vizitării orașului, într-un circuit cu autocarul de o jumătate de zi.

Ne-am adunat cu toții la autocar și fix la ora 8,00, cu o punctualitate tipic germană, am făcut cunoștință cu ghida germană vorbitoare de limba română, care urma să ne însoțească pe parcursul acestui minicircuit. Doamna cu pricina ni s-a adresat în primul rând mulțumindu-ne că am preferat capitala germană pentru petrecerea concediului sau vacanței noastre și ne-a asigurat că nu vom avea de ce regreta. Orele următoare petrecute în compania dumneaei ne-au demonstrat că avea dreptate: atunci și în ziua ce a urmat am descoperit Berlinul ca fiind o metropolă pe gustul tuturor! Un oraș pentru toate generațiile deopotrivă, pentru iubitori de artă, istorie sau tradiții, dar și pentru cei ce prețuiesc sportul, spectacolele sau distracția, pentru risipitori sau împătimiți de shoping, dar și pentru cei cumpătați sau strâmtorați de posibilitățile financiare, pentru oameni comuni sau pentru cei excentrici, pentru hetero și homosexuali deopotrivă, pentru cei dornici de a studia la o universitate cu tradiție sau pentru cei doar trecători. Am descoperit Berlinul ca fiind unul din cele mai cosmopolite orașe pe care le-am vizitat și un amestec tulburător de vechi și nou, cunoscut și necunoscut, comun și spectaculos, moral și imoral, dar totdeauna ospitalier, în pofida legendarei superiorități sau aroganțe afișate cu care este caracterizată de regulă etnia germană.

Itinerariul nostru a început cu traversarea cartierului muncitoresc Hellersdorf, cel despre care am povestit într-un alt review. Am străbătut bulevardele largi, perfect sistematizate, mărginite de cartiere de blocuri născute în perioada comunistă (anii '80), însumând peste 40 mii de locuințe. Toate au fost renovate într-un stil prietenos, extrem de colorat și divers, oferind trecătorului imaginea unor construcții cu totul și cu totul noi. Unele au avut privilegiul de a fi experimentul unor echipe de artiști din orașul francez Lyon, care pe cheltuiala lor și cu acordul autorităților locale și-au materializat viziunea artistică aplicând pe fațade adevărate fresce stilizate cu motive vegetale, faunistice sau mitologice. O plimbare printre aceste blocuri este ca o vizita la un muzeu de pictură în aer liber.

Pădurile, parcurile și grădinile abundă în Hellersdorf, acesta situându-se pe locul 2 între cartierele Berlinului, în privința suprafeței de spațiu verde alocată pe cap de locuitor.

Trecerea spre cartierul Marzan a fost neobservabilă pentru că și aici se continuă peisajul cartierelor de blocuri despărțite de vaste spații verzi și locuri de joacă pentru copii. Gradul de refacere a fațadelor era însă mai limitat, fenomen constatat și în trecerea prin următorul cartier, Lichtenberg.

Apropiindu-ne de centrul orașului am admirat din fuga autocarului zona rezidențială a cartierului Freidrichshein, în care prinde viață proiectul transformării fostei fabrici de carne într-un ansamblu de locuințe de lux (cca. 300 mii euro un apartament de trei camere complet mobilat și utilat după preferințele viitorilor proprietari). Tot aici este consemnată cea mai mare densitate de hoteluri din Berlin, în condițiile în care Berlinul concentrează mai mult de 100.000 de paturi în diverse unități de cazare, mai mult chiar decât New York-ul.

Am depășit în viteză clădirea O2World, o arenă sportivă monumentală de 17 mii de locuri, gazdă a numeroase evenimente culturale și mai ales sportive de nivel mondial.

Primul popas pietonal l-am făcut lângă legendarul și de tristă amintire ”Zid al Berlinului”, adică ce a mai rămas din el. Zidul urmează cursul râului Spree și azi este o adevărată expoziție de grafică și pictură murală în cele mai diverse stiluri. Subiectele nu amintesc neapărat de evenimentele legate de istoria zidului, ba din ce am zărit, acestea sunt chiar rare. Am ascultat explicațiile ghidei în legătură cu ceea ce a însemnat zidul pentru națiunea germană și pe lângă ceea ce deja știam, am aflat că zidul a fost ridicat pe toată lungimea lui (155 km) într-o singură noapte (13 august 1961), prin mobilizarea fără precedent după război a armatei. Am făcut fotografii și am pornit mai departe.

Treptat, aspectul străzilor și al construcțiilor a început să se schimbe, semn că ne aflam deja în centrul capitalei. Clădiri robuste, cu arhitectură veche, cu sobrietatea cuvenită unui oraș cu istorie milenară, cu biserici copleșind cu înălțimea turlelelor construcțiile din jur, cu forfotă de oameni și de mijloace de transport, toate se contopeau într-un peisaj plin de viață. Și dintr-o dată, avalanșa de repere turistice cu care am fost confruntați din momentul primului popas în centrul Berlinului și până la finalul acestui periplu, m-au copleșit pur și simplu, încât și atunci, dar și acum, cu greu pot reproduce în ordinea corectă și pas cu pas întreg traseul străbătut. De aceea, iertate fie-mi posibilele stângăcii, omisiuni sau imprecizii cu care voi rememora următorii pași prin Berlin, dar și descrierea mai schematică și mai didactică a principalelor puncte de reper.

Centrul Berlinului înseamnă de fapt o zona ce cuprinde 3 centre citadine: centrul istoric din jurul Pieței Alexanderplatz (cartierul Mitte), centrul nou (guvernamental) și centrul fostului Berlin de Vest grupat în jurul grădinii zoologice Tiergarten.

Urmând această structură, turul cu autocarul al centrului capitalei germane a început, firește, de la Alexanderplatz, unde am făcut și un scurt popas pietonal. Piața poartă numele țarului rus Alexandru I, care a vizitat-o în 1805, atunci când a și reinaugurat-o după o renovare de ansamblu. Clădirile de patrimoniu de pe acea vreme nu au rezistat însă bombardamentelor de la sfârșitul celui de-al doilea RM. Dat fiind că aparținea Berlinului de Est, zona a fost reconstruită ulterior în stilul arhitecturii socialiste, cu construcții impozante, dar sarbede. Dintre ele, una s-a constituit chiar ca reper al capitalei germane: turnul de televiziune cunoscut sub numele Fernsehturm, sau Telespargel (scobitoarea) . El străjuiește extremitatea estică a pieței și a fost ridicat în 1969 de o echipă mixtă de arhitecți germani și suedezi la o înălțime de 365 metri. În afara utilității sale ca antenă de emisie a televiziunii germane, turnul oferă iubitorilor de peisaje panoramice, posibilitatea ca de la înălțimea de 203 metri a platformei de vizionare să admire o priveliște la scară macro a Berlinului. Spectacolul nu e gratuit și nici prea ieftin, dar în ciuda acestor rânduieli, de cele mai multe ori doritorii trebuie să aștepte la o coadă respectabilă pentru a putea accesa platforma de vizionare de sus.

Tot în 1969, s-au construit în Alexanderplatz o modernă fântână arteziană cunoscută ca Fântâna Prieteniei Internaționale, precum și un monument foarte original, denumit Ceasul Lumii (Weltzeituhr) care indică ora în diferite orașe ale lumii, iar în partea superioară reproduce în miniatură sistemul nostru solar.

Azi, Alexanderplatz este socotit punctul 0 al capitalei germane, locul unde se află intersecția tuturor liniilor de metrou și punct de escală al celor mai multe linii de transport în comun. Tot aici puteți găsi magazine și centre comerciale pe toate gusturile și pentru toate buzunarele, zona concurând cu succes oferta magazinelor de pe bulevardul consacrat prin tradiție comerțului berlinez, Kurfὓrstendamm (prescurtat Ku-Damm).

Părăsind Piața Alexanderplatz ne-am continuat drumul pe bulevardul Karl Liebknecht, admirând în trecere silueta elegantă a Primăriei Berlinului. A fost numită Primăria Roșie (Rotes Rathaus) după culoarea fațadei sale și nu după urmele trecutului său comunist. Inaugurarea este consemnată în 1869, dar ca atâtea alte clădiri ale Berlinului, actuala clădire a primăriei municipale este reproducerea cu acurațe de 100% a celei distruse de bombardamentele războiului. Am aflat de la ghidă că Primăria Roșie se poate vizita în tururi organizate, bineînțeles nu în spațiile de lucru, ci în cele destinate accesului publicului. Sala armelor, Sala coloanelor și Sala Mare sunt încăperi destinate azi expozițiilor, recepțiilor, conferințelor și concertelor, dar tot ele sunt puncte de repere istorice despre care vorbesc documentele autentice expuse în incinta lor.

În fața Primăriei se află Neptunbrunnen (Fântîna lui Neptun) , o fântână arteziană oferită ca dar orașului de către împăratul Wilhelm al II-lea. E decorată cu frumoase statui ce-l înfățișează pe zeul mării înconjurat de patru femei voluptoase, simbolizând Germania udată de apele celor patru mari fluvii: Elba, Rin, Oder și Vistula. A doua zi, când am străbătut pe jos zona, fântâna era asaltată de copii și tineri care se răcoreau de văpaia verii intrând direct în bazinul cu apă limpede și rece.

Alături se află Marienkirche (Biserica Sf. Maria) , o construcție simplă cu o singură turlă, sobră în exterior, dar plină de comori arhitectornice și spirituale în interior. Este una din cele mai vechi biserici din Berlin (anul 1270) și deși a fost renovată de mai multe ori, a supraviețuit în bună parte distrugerilor războiului, astfel încât multe din elementele decorative sunt originale. Revenind a doua zi în zonă, am intrat și în această biserică. Am fost surprinși că încă de la intrare ni s-a înterzis insistent să facem fotografii, lucru rar pe la nemți, dar am înțeles apoi de ce: era o măsură în plus de protejare a impresionantei picturi în frescă ce decorează de jur-împrejur interiorul bisericii, recreând decorul mai multor scene cu subiecte biblice.

Din autocar am trecut în revistă Insula Muzeelor (Museuminsel) cu respectabilele sale muzee pline de comori de artă și istorie: Altes Museum, Neues Museum, Alte Nationalgalerie, Bode Museum și Pergamon Museum (despre care am povestit click aici). Am depășit Berliner Dom, catedrala gotică cea mai renumită și cea mai mare a capitalei germane, traversând de câteva ori podurile de peste Spree, râul înțesat de ambarcațiuni turistice.

Autocarul ne-a purtat apoi pe străzile cartierului Nicolai (Nicolaiviertel) , o frumoasă zonă din vecinătatea râului Spree, cu clădiri afișând o arhitectură veche, deși construcțiile originale s-au pierdut în ruinele bombardamentelor. Reconstrucția nu a respectat decât în mică măsură proiectele originale, motiv pentru care la un moment dat cartierul a fost numit cu ironie ”Disneylandul lui Honecker”. Cu toate acestea, clădirile păstrează stilul impozant al vechii arhitecturi, iar aerul său boem, numeroasele terase, cafenele și boutiquri, atrag fără rezervă puhoi de turiști.

Drumul nostru a continuat pe bulevardul Unter den Linden, cel mai cunoscut bulevard al Berlinului, aflat parțial în renovare la momentul trecerii noastre pe acolo. De aceea poate, a doua zi, parcurgându-l pe jos de la un capăt la altul, n-am reușit să descoperim farmecul acelei străzi cândva umbrite de zeci de tei uriași, acum mai rari și mai săraci în coronament decât pe vremea când asistau la impecabilele parade militare. În trecere am admirat însă fără rezervă clădirile Universității Humboldt, cea mai veche și cea mai importantă universitate a Berlinului, Operei de Stat (Staatsoper) , înființată în 1741, Bibliotecii Centrale de Stat, Memorialului Național al Victimelor Războaielor și Tiraniei (Neue Wache) .

Bulevardul este marcat în capătul de est de statuia ecvestră a împăratului Wilhelm Friedrich al II-lea, înfățișată astfel încât să redea disprețul protagonistului pentru oamenii de artă și de știință: ei sunt imortalizați în partea inferioară a soclului statuii, sub aliniamentul personajelor ce reprezintă generali de armată sau simpli soldați.

În capătul de vest, bulevardul Unter den Linden este închis de Poarta Brandenburg (Brandenburger Tor), la care am ajuns după ce am făcut un popas pietonal la Memorialul Holocaustului , oficial numit Memorialul evreilor uciși în Europa. Este un obiectiv turistic și memorialistic relativ nou în peisajul Berlinului, fiind deschis publicului în mai 2005, cu ocazia comemorării a 60 de ani de la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial. Ocupă o suprafață de cca. 205 mii m. p. și e alcătuit din 2711 paralelipipede de piatră de diverse mărimi și înălțimi, simbolizând firește diversitatea umană a celor ce au pierit ca victime ale Holocaustului. Ne-am plimbat și noi pe aleile dintre lespezi și ca într-un adevărat labirint, am reușit să ne dezorientăm, astfel încât la ieșire am fost nevoiți să înconjurăm întregul ansamblu pentru a ne regăsi la autocar. Am aflat de la ghidă că memorialul dispune de un centru de informare subteran, unde doritorii pot accesa diferite materiale documentare care povestesc despre atrocitățile Holocaustului, dar și despre simbolistica construcției și menirea ei. Noi nu am avut timp pentru o astfel de incursiune, care fără îndoială ne-ar fi frânt inimile, așa că am pornit mai departe.

Am străbătut pe jos distanța mică dintre memorialul Holocaustului până la Poarta Brandenburg. A urmat un popas mai lung, cu reprize entuziaste de fotografiat și cu explicații foarte amănunțite din partea ghidei în legătură cu istoria porții, a pieței din fața sa (Pariser Platz) și a clădirilor ce o mărginesc.

De inspirație greacă, arhitectura Porții Brandemburg redă măreția unui arc de triumf închinat inițial păcii. Wilhelm al II-lea, cel care a dispus construirea lui, este cel care a și finanțat lucrarea. Proiectul a prins viață în perioada 1778-1791, înlocuind o poartă veche de acces în orașul vechi. Doi ani mai târziu, arcul a fost împodobit cu basoreliefuri imaginând personaje mitologice grecești, precum și cu cvadriga de bronz (un car cu patru cai) purtând-o pe zeița păcii și a armoniei.

În istoria Porții Brandenburg memorabil a rămas momentul în care Napoleon a dispus mutarea monumentului la Paris și cel în care, după înfrângerea de la Waterloo a împăratului francez, poarta a fost înapoiată Berlinului. De atunci arcul de triumf a fost dedicat ideii de victorie, cvadrica cu patru cai a devenit Zeița Victoriei, iar piața din fața monumentului a fost botezată Pariser Platz.

A urmat perioada militarismului prusac și cea a naționalismului fascist, când poarta a servit marilor adunări publice și paradelor militare, apoi distrugerile și urmările celui de-al doilea RM au marcat și destinul Porții Brandenburg: ea a devenit un fragment de graniță între Berlinul de Vest și Berlinul de Est, despărțind ca și zidul Berlinului, familii, prieteni, o națiune.

După memorabilele evenimente de la sfârșitul anului 1989, Poarta a devenit simbolul reunificării, iar Pariser Platz, lăsată până atunci în părăsire, locul de celebrare a marilor evenimente naționale și de desfășurare a unor concerte de anvergură.

În vecinătatea de vest a porții se mai zăresc pe trotuare urmele fundației zidului de tristă amintire: sunt atât de apropiate de zidurile construcțiilor, încât pare că era ușor să conversezi de pe balcon cu vecinii de peste zid. În realitate, așa ceva nu era posibil, fiindcă pe partea Berlinului de Est, construcțiile lipseau cu desăvârșire, fuseseră demolate pentru a asigura o zonă de protecție a…. valorilor socialiste și pentru a face posibilă supravegherea continuă a zidului.

Am părăsit Pariser Platz și Poarta Brandenburg îndreptându-ne cu autocarul spre Piața Republicii, în fundalul căreia este plasată clădirea Bundestagului german (parlamentul) , cunoscut mai mult sub vechea denumire de Reichstag (am povestit despre el: click aici).

În vecinătate am făcut cunoștință cu cartierul guvernamental (Regierungsviertel) , o zonă în care predomină construcțiile noi și cu arhitectură modernă, destinate activităților desfășurate de diferite instituții de stat. Între ele, atrag atenția Marie Elisabeth Lὓders Haus, cunoscută mai ades drept Bundeskanzleramt (Cancelaria Federală), Jakob Kaiser Haus - un ansamblu de 8 clădiri date în folosință în anul 2002 pentru folosința comisiilor parlamentare și a grupurilor politice, inclusiv Palatul Președenției Federale și Paul Lὄbe Haus - clădirea guvernului federal. Districtul guvernamental mărginește râul Spree atât pe dreapta, cât și pe stânga, ansamblul de construcții fiind interconectat prin superbe poduri de traversare, care deși sunt construcții noi, păstrează un aer medieval, datorită numeroaselor sculpturi și lampadare decorate după vechi modele.

Depășind cartierul guvernamental, autocarul nostru a traversat Tiergarten, un fost domeniu imperial de vânătoare, transformat în anul 1830 într-un parc cu o suprafață de cca. 200 ha, spre folosința tuturor berlinezilor, indiferent de statutul lor social. Și azi, Tiergarten este adăpost pentru sălbăticiuni, în special iepuri și căprioare, pe care le putem întâlni ades pe alei, iar pentru locuitorii capitalei, un accesibil loc de recreere, odihnă și picnic cu grătar. În incinta parcului, un obiectiv turistic interesant este Schloss Bellevue (Palatul Bellevue) , pe care l-am zărit și noi din mersul autocarului.

În mijlocul Tiergarten, la intersecția cu sens giratoriu a patru mari bulevarde, este plasată Coloana Victoriei (Siegessἅule) , un superb obelisc de 69 m, cu o statuie aurită în vîrf și cu o bază monumentală plină de basoreliefuri, care comemorează victoria prusacă din războiul danezo-prusac din 1864. Se poate urca la nivelul superior al coloanei pentru a te bucura de o priveliște panoramică.

Ieșind din zona Tiergarten, un tur al ambasadelor nordice din Tiergarten ne-a prilejuit întâlnirea cu mai multe construcții originale, care se fac remarcate prin culoarea verde a fațadelor lor, perfect integrată peisajului comun al parcului plin de verdeață.

Nu departe, pe Budapester Straße se află una din cele două intrări ca de poveste în Zoologischer Garten, marcată de siluetele a doi elefanți sub acoperișul de inspirație asiatică al porții. Este casa ursulețului polar Knut, acum un urs în toată firea, pe care ne-ar fi plăcut să-l vedem a doua zi, dar …timpul, bată-l vina, ne-a obligat să renunțăm în favoarea altor atracții turistice.

Părăsind frumoasă zonă verde a capitalei germane și făcând un arc de cerc am ajuns curând în Breitscheidplatz, centrul fostului Berlin de Vest. Cunoscutul bulevard Ku-Damm și Europa Center, centru comercial cu peste 70 de magazine de renume internațional, delimitează această zonă ca fiind adevărata inimă comercială a Berlinului. Aici am făcut iarăși un popas pietonal, pentru a admira mai de aproape Kaiser-Wilhelm-Gedächtniskirche sau Biserica Memorială a Împăratului Wilhelm I. Este un punct de reper al Berlinului, de fapt singura construcție care nu a fost refăcută după război, singura construcție care își etalează încă rănile suferite după bombardamente ca un perpetuu semnal de aducere aminte: priviți și nu uitați ororile războiului! Nu repetați greșeala beligeranților noștri strămoși, căci iată cu ce vă veți alege! Biserica este dezafectată, pentru serviciul religios fiind construită alături o clopotniță ca un bloc-turn și o biserică nouă, într-un stil modern, dar pentru mine bizar: este o structură octogonală cu pereți din sticlă albastră, care nu pare deloc a fi o biserică. Din ansamblul vechii biserici, poate fi vizitat turnul de vest, care găzduiește memorialul bisericii, de fapt o expoziție care vorbește despre istoria lăcașului și o ilustrează cu relicve supraviețuitoare bombardamentului.

La nici trei sute de metri ne-am oprit în Zoologischer Garten Platz, unde se află una dintre numeroasele gări ale Berlinului, aflată la acel moment în renovare exterioară. Scopul nu a fost unul turistic, nici de informare, ci unul …necesar și lumesc. Asta nu a însemnat că am trecut cu vederea admirabilele peroane și căi publice de acces ale gării, eleganța toaletei sau bunăvoința personalului pentru a ghida călătorii. Mi-a plăcut această gară micuță și cu părere de rău am trecut-o pe lista surogatelor ce au înlocuit vizitarea adevăratelor atracții turistice. Iar una dintre acestea a fost Gara centrală din Berlin, considerată cea mai mare și mai grandioasă din Europa, iar după unele păreri, cea mai frumoasă din lume. Inaugurată cu mare fast în 2006, gara centrală a Berlinului se recomandă a fi un adevărat obiectiv turistic, chiar dacă în această calitate nu ai nevoie de serviciile ei: este o megaconstrucție uimitoare, dotată cu tot ceea ce înseamnă tehnologie de vârf și de ultimă generație.

Am părăsit această zonă foarte circulată și tare agitată (se spune că a fost și încă mai este centru de comerț cu droguri) și ne-am îndreptat cu autocarul spre Postdamer Platz (Piața Postdam) . Înainte de război era cel mai aglomerat și mai accesat loc din Berlin, fiind plin de atracții populare: terase, restaurante, teatre, cinematografe. Războiul le-a ras pe toate de pe fața pământului, astfel încât fosta piață a devenit un loc pustiu, cu multe ruine, peste care trecea nepăsător Zidul Berlinului. Abia în 1994 cartierul a constituit subiectul celui mai mare proiect edilitar din Berlinul postcomunist, iar azi, uimește trecătorii prin îndrăzneala construcțiilor sale. Dintre ele, iese în evidență Sony Center, un complex de zgârie-nori care găzduiește birouri, magazine, restaurante, un hotel, câteva cinematografe, un teatru, muzee și un centru de conferințe, un parc Legoland și, bineînțeles, un supermagazin cu produse originale Sony. Sony Center iese din comun seara, când neoanele de pe fațadele turnului principal capătă pe rând culorile curcubeului.

Turul a continuat pe Friedrichstrasse spre Checkpoint Charlie, unul din simbolurile Războiului Rece și ale Zidului Berlinului. A fost punct de control și de trecere între estul și vestul Berlinului divizat. Lângă el se mai păstrează fragmente ale zidului, fără picturi și fără alte amenajări, ci simple, așa cum au supraviețuit încercărilor de demolare. Și tot acolo ne-a fost arătată clădirea securității statului (fostul Stasi) , care încă nu și-a schimbat destinația, numai că duce o … altă politică.

Cândva înconjurat de tancuri sovietice și americane, Checkpoint Charlie este azi o gheretă mică, străjuită de două manechine înfățișând doi soldați: unul rus, celălat american. Firește, pentru cei ce poposesc aici, este un loc potrivit pentru fotografii. Noi am trecut cu autocarul pe lângă el și nu am aflat lucruri inedite despre istoria lui, pentru că ghida ne-a recomandat simplu: dacă vreți să cunoașteți mai multe despre cei ce s-au încumetat să evadeze, o vizită la Haus am Checkpoint Charlie – expoziția încercărilor (reușite și nereușite) de trecere a Zidului- aflată în apropiere, este mai mult decât necesară!

Am ajuns pe Leipziger Straße, o stradă comercială mult apreciată înainte de război. La reconstrucție a fost modernizată și lărgită, dar și astăzi multe clădiri se află în plin proces de reabilitare.

Curând, autocarul nostru a făcut o nouă escală pentru un popas pietonal în Gendarmenmarkt, considerată una din cele mai frumoase piețe din Europa. Faima ei se datorează celor două biserici monumentale ridicate în sec. 17 de-o parte și de alta a pieței – Französischer Dom, opera hugehnoților francezi emigrați aici după revocarea Edictului de la Nantes (1685) și replica ei germană, Deutscher Dom – dar și clădirii Konzerthaus (Casa concertelor) , construită în 1821. În mijlocul pieței poate fi admirată statuia poetului Friedrich Schiller. Nu am vizitat interior niciuna din cele trei clădiri, mărginindu-ne să parcurgem dintr-un capăt într-altul trotuarul frontal ce mărginea piața, întrucât întreaga zonă era izolată pentru refacerea pavajului, iar parte din ea se afla în curs de amenajare a scenei și tribunelor pentru spectatorii unui apropiat concert.

Îmbarcându-ne din nou în autocar, ne-am îndreptat către Friedrichswerdersche Kirche, aflată la mai puțin de jumătate km. de Gendarmenmark, pe o mică insulă între două brațe ale râului Spree. Este o biserică din cărămidă roșie în stil neo-gotic, vestită pentru colecția sa de sculpturi semnate de nume celebre ale secolului al XIX-lea.

Și iată-ne la finalul turului nostru ghidat: ne aflam iarăși în capătul de răsărit al bulevardului Unter den Linden. Ne-am luat rămas bun și i-am mulțumit în cor stimabilei doamne care ne-a fost ghid pe parcursul întregului nostru periplu berlinez. Deja eram bulversați de atâtea locuri și repere turistice pe care le văzusem din mers. Trecuseră aproape șase ore de la plecare și iată, reușisem să trecem în revistă o mare parte din obiectivele recomandate spre vizitare în capitala germană. Dar…. drumul nostru a continuat în același ritm. Despre ținta următorului popas, într-un viitor review. Deocamdată, am ajuns la capătul puterii cu scrisul, iar voi, dragi cititori, cu cititul….

selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de mariana.olaru in 21.12.10 14:27:25
VIZUALIZĂRI: 5032
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORITÎncarcă VIDEO
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mariana.olaru); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA simbolic articolul - VĂ PLACE? [doar simbolic; articolul NU are PMA std]

PUNCTAJ CRT: 0 PMA (std) PLUS 11601 PMA (din 25 voturi)
NOTĂ: Acest articol nu beneficiază de punctajul standard acordat automat.
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
INFO: membrii AmFostAcolo beneficiază - in cadrul sistemului de Privilegii - de preţuri particulare pentru vacanţa în această destinaţie - negociate direct cu tour-operatorii sau cu proprietarii.
  • Verifică: solicită o ofertă personalizată

  • ECOURI la acest articol

    24 ecouri scrise, până acum

    sandu.53 [21.12.10 14:48:22] »

    cred ca este cel mai amplu si mai complet review scris despre Berlin pe AFA! ati avut clar un ghid foarte bun. Felicitari!

    mariana.olaru [21.12.10 14:58:10] »

    sandu. 53

    Așa este: ghida a fost de nota 10! Și trebuie să știi că ceea ce am reprodus eu în conținutul review-ului nu e decât o părticică din ceea ce ne-a explicat și ne-a povestit stimabila doamnă. Anecdotele, întâmplările vesele sau dimpotrivă nespus de triste, plus o mulțime de date istorice concrete, nu le-am reprodus, căci chiar întreceam măsura cu povestitul. Las plăcerea descoperirii lor celor care vor avea șansa vizitării pe îndelete a capitalei germane. Eu nu am vrut decât să le deschid interesul pentru un oraș care cu prisosință merită cunoscut.

    Îți mulțumesc pentru aprecieri!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1] [-1][1 voturi]
    magdalena [21.12.10 15:21:43] »

    Raman uimita este putin spus!

    Eu care am ratat Berlinul in acest an, peste doi ani voi fi iar in Germania, la Dresda si atunci am "programat" o vizita in Berlin, asa ca imi va fi extrem de util acest review.

    Insa eu voi face Berlinul "la picior", asa cum am facut cu fiecare oras in care am fost, picioarele sa ma tina...

    dorgo [21.12.10 16:19:34] »

    Incercarile nereusite de trecere ale zidului Berlinului, au avut consecinte tragice dar zidul a fost trecut totusi pe deasupra, pe dedesubt sau "pe langa" de sute de ori... sapand galerii subterane dintr-o pivnita intr-o alta, prin deltaplanare, prin glisare pe un cablu de metal agatat pe acoperisul unui bloc mai inalt din Est si intins noaptea pe un acoperis mai putin inalt din Vest, printr-un avion usor si silentios pornit din Vest intr-o noapte fara luna, care a aterizat intr-un parc din Est, apoi s-a intors cu un pasager in plus (avionul nici n-a oprit motoarele), apoi la "Check point Charlie" au trecut femei mai subtirele "inghesuite" in rezervorul unui Wolkswagen, benzina existand doar in carburator, (deci era posibila o singura incercare), sau prin ascunderea unei persoane in "atajul" unei motociclete ce a rupt bariera sau "prin fortare" in masini mai scunde cu 1 cm decat spatiul de sub bariera, etc...

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1] [-1][1 voturi]
    georgiana [21.12.10 16:58:18] »

    Un review scris de @Mariana. Olaru, trebuie citit pe indelete, cu timp si liniste, ca sa poti sa te bucuri de el cu adevarat! Cel putin eu asa fac.

    Totusi sunt uimita pentru a nu stiu cata oara de numarul mic de voturi care l-ai primit, pe cand aseara, in 20 min, un review mediocru, in 20 de minute avea superbonus!

    Felicitari pentru munca depusa, sper ca vei fi apreciata in final cum meriti! Abia astept si pozele.

    Sarbatori fericite atat tie, cat si intregii familii.

    mariana.olaru [21.12.10 17:44:24] »

    webmaster, te rog dacă se mai poate, la poza nr. P7456-32 să atașezi următoarea explicație: ” Ruinele Kaiser-Wilhelm-Gedächtniskirche sau Biserica Memorială a Împăratului Wilhelm I, alături de noua clopotniță și biserică ridicate după război ”.

    Am ratat încărcarea acestui text din cauza popii care a venit cu icoana Crăciunului și în grabă am apăsat enter înainte de a scrie explicația. Mulțumesc!

    mariana.olaru [21.12.10 18:03:28] »

    magdalena

    Cred că parcurgerea ”la picior” a unui traseu urban are și avantaje, și dezavantaje.

    Pe de-o parte vei putea alege după bunul plac din oferta de obiective turistice, vei avea surpriza de a descoperi și locuri neștiute de alții, vei putea să-și drămuiești cum vrei timpul și în general vei face ceea ce-ți poftește inima. Pentru a te informa, va trebui să citești mult și să pierzi ceva timp cu căutatul și răsfoitul.

    Pe cealaltă parte, o excursie organizată de o agenție îți ia de pe cap truda căutării, rezervării și identificării la fața locului a unităților de cazare, povara de a sta la volan vreme îndelungată, de a căuta locuri de parcare și de a alege varianta de drum cea mai convenabilă ca distanță și cost. Un ghid priceput poate face... sarea în bucate, atât sub aspectul informării, cât și al îndumării. De la el poți afla istorii nescrise ale locurilor, ponturi foarte folositoare și sfaturi utile care nu sunt la îndemâna turiștilor de ocazie.

    Așa că, este foarte important ca fiecare să procedeze după propriile interese și preferințe.

    Oricum, îți doresc să ajungi în Germania, la Berlin și în alte orașe, și să ne povestești și nouă, căci știi cât ne plac review-urile tale!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1] [-1][1 voturi]
    mariana.olaru [21.12.10 18:10:38] »

    dorgo, îți mulțumesc pentru binevenitele completări. În Berlin am văzut și cărți cu acest subiect. Erau destul de groase (cel puțin 200 pagini), semn că există multe povești ale celor care au încercat să păcălească Zidul, unele tragice, altele cu final fericit. Din păcate, toate cărțile erau tipărite în limba germană, cu care nu prea am afinități, deși am studiat-o trei ani în liceu.

    mariana.olaru [21.12.10 18:24:47] »

    georgiana, îți mulțumesc pentru cuvintele tale de prețuire. Povestea cu punctele nu-i o noutate pentru mine. Aproape că m-am obișnuit cu ea: uneori mă mâhnește, alteori mă uimește, câteodată mă consolez cu ideea că nu scrisul meu e de vină, ci locația pe care o descriu. Poate că e vorba și de una și de alta, sau poate de niciuna din ele. Așa că rămân la ideea mea că fiecare are dreptul și libertatea să aleagă după propia grilă de valori...

    La rândul meu, îți doresc Sărbători fericite, un An Nou fericit alături de cei dragi și fie să ne cunoaștem”pe viu” în anul ce vine!

    Am încărcat pozele, aștept și eu validarea.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1] [-1][1 voturi]
    ileanaxperta [21.12.10 19:48:18] »

    Superb, minunat, interesant, excelent!!! mi-ai reamintit de toate locurile prin care amfostacolo si eu in vara aceasta. Imi doresc sa mai vizitez Berlinul, caci mi s-a lipit de inima tare mult! Intr-un viitor voi scrie si eu aventurile mele din acest atat de frumos, de complex si de istoric oras. Felicitari!

    Iti doresc numai bine, cu Sarbatori fericite, un Craciun ca-n poveste si un Nou an plin de impliniri!

    magdalena [21.12.10 21:16:12] »

    @mariana. olaru, eu ma refeream strict la un tur de oras la pas, nu la o exursie organizata de o agentie sau individual... Dar, ai dreptate.

    Imi aduc insa aminte si de zilele in care mergeam cu ghid si, pe langa acest avantaj, ma bucuram si de orele "libere", cand puteam sa facem "ce vrem"!

    liviadavidescu [21.12.10 21:33:48] »

    @mariana... nu ma mai joc... gata... nu o sa mai pot scrie niciodata despre Berlin dupa un review ca al tau... ar fi derizoriu... Felicitari pentru cea mai completa, riguroasa si fascinanta prezentare a Berlinului pe care am citit-o pana acum...

    Michi [21.12.10 22:38:12] »

    Recunosc ca te-am votat din (cu) interes. Review-ul tau mi-a picat la tzanc asa ca dupa ce l-am citit odata si i-am vazut calitatea am sa-l printez si am sa-l pun alaturi de top10 Berlin. Pai noi plecam acolo peste cateva zile si inafara de relatarile aride dint-un ghid aveam nevoie de o povestire pe viu. Iata ca a doua oara ma ajuta AFA: prima data la Budapesta, acum la Berlin prin tine. Iti multumesc si felicitari.

    mariana.olaru [22.12.10 10:31:38] »

    liviadavidescu

    Mulțumesc pentru aprecieri și dacă ai fost sau vei fi cândva oaspete al Berlinului nu ne priva de satisfacția revizionării lui... cu alți ochi! Fiecare simte și percepe un oraș în felul lui, iar tu ne-ai încântat de atâtea ori cu sensibilitatea amintirilor tale, chiar dacă lucruri asemănătoare mai aflasem și din alte review-uri.

    mariana.olaru [22.12.10 10:36:14] »

    ileanaxperta, îți mulțumesc! Știind că ai fost de curând pe același traseu turistic, chiar așteptam cu nerăbdare să citesc impresiile tale! Dar probabil ai avut criteriile tale în a stabili prioritățile. Rămân așadar în așteptare...

    Primește te rog și din partea mea cele mai sincere urări de bine, sănătate, putere și satisfacții în anul ce vine și-n cei ce-l vor urma. Crăciun luminat și sărbători fericite!

    mariana.olaru [22.12.10 10:47:02] »

    Michi, drum bun spre Berlin și să ai ce ne povesti! Mă bucur că astfel voi savura review-urile tale și în viitor, iar revizionarea locurilor pe unde am fost și eu, va fi deopotrivă o satisfacție și un câștig pentru mine, pentru că poate vei avea ocazia să vezi și alte locuri la care eu nu am ajuns.

    Să-ți fie de folos nepretențiosul meu ”ghid” și să ne reîntâlnim în curând pe paginile acestui site, sau poate la întâlnirea AFA de la începutul anului viitor.

    La mulți ani, cu sănătate, bucurii și împliniri pe toate planurile existenței tale!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1] [-1][0 voturi]
    webmaster7 [22.12.10 14:55:52] »

    Am introdus textul explicativ la poza P32.

    webmaster7 [22.12.10 15:01:14] »

    Retras PMA standard conform regulamentului.

    Oricum, felicitari, un review foarte complet.

    bessondm [23.12.10 11:49:03] »

    Am remarcat ca pe vremea lui Wilhelm al II-lea Vistula era considerat fluviu german... acum e integral polonez .

    Desi ai ajuns la capatul puterii cu scrisul (iar eu cu cititul?.., nu, pentru ca prefer sa "vad" o excursie asa "legata", cu multe obiective, decat una tronsonata in 15-20 de parti), astept cu nerabdare si continuarea. Sunt convins ca va fi cel putin la fel de interesanta. Toata admiratia pentru munca depusa in revelarea Berlinului!

    Sarbatori Fericite!

    mariana.olaru [23.12.10 14:33:45] »

    bessondm

    Remarca ta cu privire la apartenența exclusivă a Vistulei de Polonia este cât se poate de pertinentă. Sunt mândră să spun că am sesizat-o și eu atunci când am rugat-o pe informata noastră ghidă de la Berlin să mai repete o dată numele celor patru fluvii simbolizate în statuile de la Neptunbrunnen, ca să le notez și eu. La cuvenita mea întrebare, ghida mi-a dat o explicație scurtă, care sună aproximativ așa: Silezia, locul de unde izvorește Vistula a fost cândva provincie germană, începând de la Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană și până la destrămarea Confederației Germane (în 1867, am aflat eu), când a fost împărțită între Germania și Austro Ungaria. Iar Wilhelm al II-lea, care a fost ultimul împărat al Germaniei și rege al Prusiei și un promotor al expansionismului german, a visat totdeauna la refacerea hotarelor marii Germaniei, în special la redobândirea părții pierdute din Silezia. Probabil că includerea Vistulei între cele patru fluvii reprezentate la Neptunbrunnen, este o arogare a dreptului Germaniei asupra Sileziei.

    Mulțumesc pentru aprecieri și îți retunez înzecit urarea ce mi-ai trimis-o. La mulți ani cu sănătate și împliniri!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1] [-1][0 voturi]
    ms65 [31.12.10 16:56:58] »

    fara cuvinte... superb este putin spus... as vrea sa am norocul sa am parte de astfel de ghizi si cred eu, si de organizare...

    un An Nou plin de calatorii alaturi de cei dragi!!!

    mariana.olaru [31.12.10 19:58:21] »

    ms65, îți mulțumesc atât pentru aprecieri, cât și pentru urări. La rândul meu, îți doresc ca Anul Nou 2011 să-l treci cu bucurii nesfârșite, satisfacții și sănătate deplină! Călătorii de vis și amintiri de neșters!

    Mihai18 [11.09.15 17:19:48] »

    Mi-a plăcut reviewul și l-am votat cu FB pentru că este o prezentare amplă a acestui oraș frumos. Cu o luna mai înainte (7-10 iunie 2010) am fost și eu acolo dar nu am avut inspirația să facem un tur al orașului cu autocarul și astfel am văzut doar o mică parte din câte ai văzut tu. Îm plac fotografiile, am votat o parte dintre acestea, mai ales pe acelea care erau făcute în locuri pe unde am fost și eu. Văzând P-6 mi-am amintit de mag. Saturn în care am fost și eu la etajul 3. In Postdamerplatz, dacă nu ați coborât din autocarocar să intrați în Sony Center, a fost păcat. Iarăși se merita să mergeți la Ka De We care potrivit Ghidului turistic al Berlinului, este cel mai mare centru comercial al Europei (pag. 60) Noi am fost și așa „în fugă” ne-a luat o jumătate de zi. Dar să ști că este departe, de la Alexanderplatz am mers cu metroul 13 stații. Imi dau seama că ai muncit mult să scri reviewul, plus postarea fotografiilor, dar a ieșit ceva frumos și te felicit. Cu bine.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1] [-1][0 voturi]
    mariana.olaru [13.09.15 19:13:12] »

    Mihai18

    Mulțumesc și cu această ocazie pentru cuvintele de apreciere!

    Recomandărilor tale din finalul ecoului nu cred că le voi putea da curs : spre regretul meu, cu cît trece timpul, cu atât mai clar îmi este că nu voi mai ajunge vreodată în Berlin. În plus, în toate călătoriile mele, pe ultimul loc al țintelor de vizitare s-au aflat locurile comerciale. M-am vindecat de mult de patima colecționării de suveniruri, care acum zac prin locuri neștiute, le descopăr arar când caut câte ceva. Nici hainele, încălțămintea, parfumurile, cosmeticele, băuturile specifice zonei, nu-mi mai fac cu ochiul. Cheltui bani doar pentru lucruri de care am cu adevărat nevoie. Pot spune că sunt un turist mai mult contemplativ. Dar sugestia ta legată de Sony Center, cred că le va fi utilă și va fi receptată ca atare de cei care prețuiesc și practică shopingul în orice oraș s-ar găsi.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1] [-1][0 voturi]
    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    10 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    bessondm, dorgo, georgiana, liviadavidescu, magdalena, mariana.olaru, Michi, Mihai18, ms65, sandu.53
    Alte impresii din această RUBRICĂ:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    pagină generată în 0.139490842819 sec
    ecranul dvs: 1 x 1