ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 02.03.2022
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 26.03.14
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
SEP-2021
DURATA: 6 zile

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
80.00%
Mai degrabă mulțumit
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
90.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Vacanța în Berlin

NB: Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
[fb]
NOU TIMP CITIRE: 21 MIN

Berlin: între amintiri dureroase și viitorul prosper

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

„Toți oamenii liberi, oriunde ar locui, sunt cetățeni ai Berlinului, Așa încât, în calitate de om liber, mă mândresc să spun: Ich bin ein Berliner” . John Fitzgerald Kennedy

Preludiu

Până de curând, relația mea cu Germania a fost una pur platonică: ea (Germania) nu știa de existența mea decât din câteva vâjâieli de tranzit ce nu merită luate în seamă, în timp ce eu știam, desigur, de existența ei, dar alesesem s-o ignor deliberat, deși cu infinit respect.

De ce?

Probabil că motivul principal a fost necunoașterea limbii. Mark Twain susținea într-un eseu comic că „până acum nu am știut la ce servește eternitatea. Acum am aflat: ca să dea unora dintre noi șansa de a învăța limba germană” . Ei bine, în cazul meu eternitatea nu cred că ar fi de ajuns... 🤣

Las la o parte sunetele scrâșnite, la urma urmei nu e singura limbă care mă zgârie în urechi atunci când o aud, dar ce te faci cu cuvintele compuse de lungimi colosale pentru care se pare că nemții au o mare apetență?!! Cum e posibil ca un popor atât de riguros în toate cele să exprime într-un singur cuvânt gândiri complexe, de genul „uzină dotată cu tehnologii de ultimă generație destinate fabricării de echipamente performante pentru industria prelucrării metalelor” ?!! (E un exemplu pe care mi l-a dat una din verișoarele mele, vorbitoare de germană, spre eterna mea admirație).

Apropo, știați că Guiness a înregistrat în 1996 un cuvânt în limba germană format din 79 de litere? Iată-l: Donaudampfschifffahrtselektrizitätenhauptbetriebswerkbauunterbeamten-gesellschaft.

Sper să încapă pe un singur rând pe site-ul AFA!!! Pentru orice eventualitate, l-am scris cu un font mai mic... E numele unei asociații, zice tanti Wiki, care ar avea ceva de-a face cu Dunărea și cu electricitatea, Donau și elektrizität fiind, de altfel, singurele componente inteligibile pentru un necunoscător indignat al limbii germane, așa ca mine. 😁

Topica frazei e un alt element care mă revoltă: cum poți să pui verbul la finele unei propoziții și eventual să mai trântești după și un nicht, când tot omul cu scaun la cap începe cu subiectul și continuă cu predicatul?!! Deci mă obligi să citesc o ditamai înșiruire de substantive și adjective cu care habar n-am ce se întâmplă, pentru ca la sfârșit să-mi dai explicația acțiunii și să negi totul... 😠

Tentativele mele (slabe, ce-i drept) de învățare a acestei limbi au eșuat, recunosc, în chip dramatic, și nici cu latura artistică a nemților (că la altele nu mă pricep) mărturisesc cu nu prea m-am împăcat: Wagner îmi dă dureri de cap, îi prefer pe compozitorii italieni la orice oră din zi și din noapte; Kandinsly, Klee și alți reprezentanți ai expresionismului lor în pictură nu-mi zic mare lucru; Goethe și Schiller sunt, orice s-ar zice, greu de digerat, iar cărțile fraților Mann sau ale lui Heinrich Böll mă deprimă. N-am să uit cum, citind Muntele vrăjit pe la frageda vârstă de 20 de ani, aproape că începuseră să mă bântuie gânduri sinucigașe... 😰

Notă: În caz că nu ați priceput deja, toate cele de mai-sus sunt o glumă! Zău! 😉

Adevărul este că am avut (și încă mai am) alte priorități turistice, care vizează locuri mai însorite, mai vesele și mai pe gustul meu.

Hmmm..., cam lung preludiul, nu-i așa? Hai să trec la subiect.

În 2020, din motive care îmi scapă până și mie, mi-am zis totuși Fie ce-o fi, ia să văd și eu Berlinul. Din vina Covid-ului, n-a fost să fie decât un an mai târziu, mai precis la finele lui septembrie-începutul lui octombrie 2021.

După 6 zile petrecute în capitala Germaniei pot eu să mă consider berlineză, așa după cum s-a autoproclamat Kennedy? Sau, ca să continui cu gluma, gogoașă, căci înțeleg că berliner este și numele unei specialități dulcege locale? 😃 Nein. Nici vorbă! Doar am adulmecat un pic pe acolo, atât cât să-mi fac o idee, căci Berlinul e un oraș mare și complex. Iar eu aveam despre el

Păreri preconcepute

Dintotdeauna am asociat Berlinul cu două imagini văzute în filme, ambele înfiorătoare: defilarea soldaților naziști prin fața tribunei unde Hitler îi saluta cu mâna ridicată, și ruinele printre care localnicii își căutau rudele moarte după bombardamentele Aliaților din 1945.

Scene atât de tulburătoare, sper că veți fi de acord cu mine, nu sunt de natură să suscite apetitul turistic, și oricât timp trecuse de la ele, eram convinsă că ceva din acele momente, o întruchipare a urâtului și răului absolut, rămăsese cumva impregnat în pavaje, în clădiri, în oameni...

M-am înșelat: după al Doilea Război Mondial, nemții au reușit să reconstruiască practic din temelii orașul, și într-un fel continuă să o facă și acum. Berlinul este în permanentă dezvoltare și redefinire, plin de șantiere, macarale sau clădiri aflate în reabilitare, „un oraș condamnat pe veci să devină, niciodată să fie” , așa după cum îl descria la un moment dat un critic de artă.

În același timp, trecutul nu a fost dat uitării, ci a fost asumat: o dovedește puzderia de monumente sau muzee dedicate ororilor fasciste, holocaustului, zidului ce a împărțit Berlinul în două, care par a spune „Știm ce s-a întâmplat și promitem că nu o să se repete.”

Adevăruri istorice

Ultimul secol a fost, într-adevăr, cel mai frământat din povestea Berlinului și cel care l-a marcat cel ma puternic, însă istoria orașului nu se rezumă la el.

1237 este considerat anul fondării sale, mai precis a orașului Cölln de pe malul drept al râului Spree, în timp ce în 1244 a fost menționată documentar pentru întâia oară o așezare pe nume Berlin, situată pe celălalt mal, cele două localități constituind rapid o alianță.

Între 1417-1701 Berlinul a fost capitala Margrafiatului Brandenburg, pentru ca în 1701, odată cu unificarea Margrafiatului cu Ducatul Prusiei, să devină capitala Regatului Prusiei, cu Frederick III, elector de Brandenburg, încoronat drept regele Frederick I. Secolul al XVIII-lea a fost unul de mare dezvoltare a orașului, de răspândire a ideilor Iluminismului și de edificare a unora dintre cele mai frumoase construcții.

În 1871, după victoria asupra Franței și proclamarea Imperiului German, Berlinul a intrat într-o nouă fază de extindere și modernizare, întreruptă de înfrângerea din Primul Război Mondial. Republica de la Weimar (1919-1933) a însemnat pentru Germania o perioadă de tulburări sociale și politice, născute mai ales din situația financiară postbelică dificilă în care s-a aflat țara, dar și de maximă înflorire a Berlinului, devenit a treia metropolă a lumii, cu o populație de cca. 4,5 milioane de locuitori (mai mult decât în prezent) și centru mondial al artelor, științei, inovației, cercetării, cinematografiei și industriilor.

Odată cu accederea la putere, prin vot! , 😞a Partidului Muncitoresc German Național-Socialist al lui Adolf Hitler, capitala celui de-al Treilea Reich parcurge o altă etapă istorică. Urmează reprimarea odioasă a evreilor, îndoctrinarea masivă a populației, declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Berlin deține trista performanță de a fi cel mai bombardat oraș din istoria lumii; până în mai 1945, în jur de 125.000 de civili și-au găsit sfârșitul în raidurile aeriene ale Aliaților și o parte semnificativă din suprafața sa a fost complet rasă de pe fața pământului.

După încheierea războiului, Aliații au împărțit Berlinul în patru sectoare, însă în 1948 Uniunea Sovietică a impus blocada asupra rutelor de acces către Berlinul de Vest, controlat de SUA, Regatul Unit și Franța. Un an mai târziu, odată cu fondarea Republicii Federale Germania cu capitala la Bonn, Berlinul de Vest, având în continuare statut de oraș ocupat, a devenit un aliat al acesteia, în timp ce Republica Democrată Germană, de orientare marxist-leninistă, și-a stabilit capitala în Berlinul de Est.

Berlinul de Est cuprindea cea mai mare parte a centrului istoric al orașului iar Berlinul de Vest era o enclavă înconjurată din toate părțile de teritorii aparținând RDG, situație care a alimentat tensiunile în cadrul Războiului Rece. În 1961, Germania de Est a început construirea Zidului Berlinului, pentru a izola și mai mult Berlinul de Vest și a-și împiedica proprii cetățenii să fugă în lumea liberă.

În acest context, în discursul său din 26 iunie 1963, rostit în fața primăriei din Berlinul Occidental, pe care l-am citat ca motto la acest review, președintele american J. F. Kennedy și-a afirmat sprijinul pentru Germania Federală și Berlin, pentru valorile democratice.

În noiembrie 1989 Zidul Berlinului a căzut, fiind ulterior în mare parte demolat. Anumite zone au fost însă păstrate spre aducere aminte, iar în octombrie 1990, când cele două părți ale Germaniei s-au reunificat, Berlin a devenit capitala noii RFG, ca și a landului care îi poartă numele.

Iată câteva repere ale unui trecut presărat cu multe momente nefaste pentru care nemții înșiși se fac - fără îndoială - vinovați în cea mai mare măsură. Pe de altă parte, n-ai cum să nu-i admiri pentru modul hotărât și disciplinat în care au știut să întoarcă roata istoriei pentru a se afirma după război drept cea mai mare economie a Europei, o țară cu un prezent viguros și un viitor care se anunță a fi cum altfel decât prosper.

Între trecut și viitor, vă propun să vedem cum arată prezentul, așa cum l-am perceput eu în scurta mea aventură berlineză.

Fapte și impresii

Suprafața. Deși nu are decât aproximativ 3,5 milioane de locuitori, Berlinul ocupă o suprafață de aproape 9 ori mai mare decât a Parisului. Dacă te uiți pe o hartă, ai senzația că centrul, unde se concentrează majoritatea punctelor de interes, este ușor de străbătut cu pasul. Greșit! De pildă, pe axa vest-est, între Palatul Charlottenburg și Alexanderplatz sunt nu mai puțin de 8 stații S-bahn.

Parcuri și ape. Circa 30% din suprafața orașului o reprezintă spațiile verzi, râurile și lacurile. Tiergarten nu este însă un parc, așa cum am putea bănui luându-ne după denumire, ci mai degrabă o pădure (sau un parc sălbatic în stil englezesc, dacă vă sună mai bine!), cu doar câteva alei și în rest copaci cât cuprinde. Mie mi-ar fi frică să intru acolo și în miezul zilei! 😨 Cât despre râuri, da, sunt două, Spree și Havel, care formează tot felul de canale și cănăluțe traversate de poduri și podețe. Să ne înțelegem: nu sunt cine știe ce fluvii late, deci nu foarte spectaculoase, dealuri care să le mărginească nu există, Berlinul fiind așezat în câmpie, dar poți admira câteva clădiri interesante pe maluri, plus localnicii ieșiți la iarbă verde pe vreme frumoasă. Căci iarăși da, se pot face diverse croaziere - amănunte într-un alt review. În concluzie, cu iarbă și copaci din belșug, cu ape și o curățenie impecabilă, Berlinul e foarte eco-verde.

Grădini zoo. Din cauza, sau mai degrabă datorită împărțirii orașului timp de o jumătate de veac, Berlinul are două grădini zoologice, printre cele mai mari din Europa - Tierpark Berlin și Zoologischer Garten, ambele excelent dotate, raiul copiilor. Cum nu ne numărăm printre ei, și nici timp nu am avut, nu am ajuns la niciuna din ele.

Ursul! În privința etimologiei cuvântului Berlin se vehiculează două teorii: 1) că ar proveni din berl-/birl-, adică „mlaștină” , termen din polabă, o limbă slavă vorbită până în secolul al XVIII-lea pe un teritoriu situat pe cursul inferior al Elbei; 2) că și-ar avea originile în cuvântul german Bär, adică „urs” . Se pare că cea de-a doua variantă e cea preferată de locuitori, din moment ce pe stema orașului apare un urs simpatic, reprodus pe magneți, șepci, tricouri și alte suvenire de la a căror achiziționare nu m-am ferit nici eu. Și poate că așa se explică și „ursul” zărit pe Friederichbrücke care îl acompania pe un acordeonist - doar prin prezență, desigur... 😄

Străzile. Una din trăsăturile dominante ale orașului care m-a surprins oarecum este numărul mare de bulevarde largi, cu multe benzi, trasate după un plan urbanistic riguros, care fac ca circulația să fie neașteptat de fluidă pentru o metropolă. Sigur, la asta contribuie și excelentul sistem de transport în comun subteran. Explicația: Berlin e un oraș în mare măsură reconstruit după al Doilea Război Mondial, când multe cartiere grav avariate de bombardamente au fost demolate pentru a face loc unor artere largi, cu blocuri rezidențiale sau de birouri. Prin urmare, dacă preferați străduțele pitorești înguste și cotite, pavate cu pietre de râu, reminiscențe medievale, nu la Berlin le veți găsi! După părerea mea, capitala Germaniei nu excelează la capitolul romantism; are, în schimb, alte atuuri.

Arhitectură. Am fost surprinsă să constat că mai toate articolele pe care le citisem pentru documentare precizau că Berlinul are o arhitectură eclectică. Atunci ce să mai zicem de Roma, de pildă, sau de Atena, care păstrează edificii extraordinare ce pleacă din antichitate și parcurg toate etapele istorice până în contemporaneitate? În timp ce în Berlin, din primele perioade de existență nu a supraviețuit mai nimic, după știința mea, construcțiile medievale fiind în fapt reconstituiri, iar cele originale vechi datând din secolul al XVII-lea. Clădirile din complexul Charlottenburg, de pildă, au fost ridicate la finele secolului al XVII-lea-începutul secolului al XVIII și sunt în stil baroc, iar impunătoarele construcții ale veacurilor XVIII-XIX, precum Staatsoper, Universitatea Humboldt, Alte Nationalgalerie, sunt în stil neoclasic. În fine, în centru sunt și clădiri frumoase Art Nouveau din prima jumătate a secolului trecut, cu balcoane delimitate de lucrături fine în fier forjat. Ceea ce m-a uimit însă a fost numărul foarte mare de zgârie-nori și construcții moderne, în majoritate sedii corporatiste, dar și rezidențiale. Potsdamer Platz, Alexanderplatz, strada Kurfürstendamm și zona Zoologischer Garten din apropiere găzduiesc o mulțime de astfel de construcții. Gara centrală - Hauptbauknopf, cea mai mare din Europa, sau reședința cancelarului sunt alte asemenea exemple. Recunosc că nu mă dau în vânt după realizările arhitecturale din sticlă și aluminiu și că nu mă așteptam la o asemenea aglomerare, la acest amestec de oarecum vechi cu foarte nou, comparabil - poate, dar numai numeric - doar cu peisajul urban londonez. Pe de altă parte, prezența atâtor edificii unde proiectanții și-au dat frâu liber imaginației nu ar fi trebuit să mă surprindă: Berlin este un mare centru al inovației tehnice și creative și găzduiește multe firme din industrii de vârf precum IT, farmaceutică ori biomedicină, pentru care arhitectura avangardistă a sediilor reprezintă o cerință de reprezentare, o carte de vizită.

Monumente. Faptul că Berlinul nu excelează la capitolul diversitate arhitecturală nu înseamnă că duce lipsă de monumente emblematice, puncte de atracție pentru turiști: Poarta Brandenburg, Reichstag (Parlamentul), Coloana Victoriei, catedrala etc. etc., pe care le voi descrie în următoarele reviewuri.

Muzee. Fapt amuzant: despre capitala Germaniei se spune că are mai multe muzee (cca. 175) decât zile ploioase pe an (99), așa încât, în caz de vreme neprielnică plimbărilor, ai unde să te adăpostești... 🤨Mărturisesc că am fost de-a dreptul șocată de numărul și varietatea lor. În top se află, fără îndoială, Insula Muzeelor, care adăpostește cele mai importante 5 colecții de artă și istorie (detalii într-un review separat). Li se adaugă Berggruen și Bröhan, cu același specific, dar și foarte multe muzee de stat sau particulare dedicate istoriei orașului, istoriei RDG, spionajului german, populației evreiești, Zidului Berlinului, holocaustului, științelor naturii, astronomiei, computerelor. Unele muzee au tematici neobișnuite: Lippenstift Museum (muzeul rujului de buze), Schwules Museum (muzeul gay), Hanf Museum (muzeul cânepii), Bud Spenser Museum, Disgusting Food Museum (muzeul mâncării dezgustătoare 😆), Trabi-Museum - vezi imediat mai-jos...

Trabantul. Nemții nu au uitat mașinuța redegistă pe seama căreia au circulat enorm de multe bancuri: Care e cea mai lungă mașină din lume? Trabantul: trei metri mașina, zece metri fumul. Sau De ce stă Trabantul la semafor deși s-a făcut verde? Pentru că s-a lipit de o gumă de mestecat.

Orașul artelor. Berlin este singurul oraș din lume care deține trei teatre de operă: Deutsche Oper, Staatsoper Unter den Linden și Komische Oper. Mai are și peste 150 de săli de spectacole și cca. 300 de galerii de artă, cele mai multe din întreaga Europă.

Graffiti. East Side Gallery, celebra porțiune din Zidul Berlinului transformată după 1990 în spațiu de expunere a unor lucrări cu tematică social-politică, este, cu cei peste 1.300 m ai săi, cea mai mare galerie în aer liber din lume iar întreținerea sa costă primăria orașului nu mai puțin de 36 de milioane de euro anual. Din punct de vedere al realizării artistice, după ce văzusem formidabilele graffiti din Lyon, n-am fost prea impresionată - merită totuși vizitată, după părerea mea, pentru ineditul destinației pe care autorii au dat-o unui zid, ca și pentru mesajul operelor și priveliștile frumoase peste râul Spree.

Restaurante, baruri, cluburi. Mă așteptam ca un oraș atât de mare să aibă mai multe restaurante - sincer, mi s-au părut destul de puține. Ce-i drept, multe sunt concentrate în anumite zone, fie pe malul Spreeului, fie, de pildă, în Hackescher Markt (am ajuns la ambele - detalii într-un alt review), unde înțeleg că se află și majoritatea cluburilor de noapte și barurilor. Dar apropo de nightclubs, faptul că în oraș funcționează 39 de linii de autobuze de noapte cred că spune suficient despre pofta de distracție a locuitorilor și vizitatorilor... 🥳 Ca și faptul că Telegraph Magazine a numit recent Berlinul „most fun” oraș din lume. În afara restaurantelor cu specific local, există și variante italienești, spaniole, mexicane, vietnameze, chinezești etc., dar berării adevărate nu am zărit decât două sau trei. Înțeleg că dintre orașele germane, Berlinul nu e cel mai reprezentativ la acest capitol. În schimb, am fost surprinsă de puzderia de patiserii, ciocolaterii și bombonerii; nu am știut că nemții sunt așa mari amatori de dulciuri. Ca fapt divers, singurele cozi pe care le-am văzut în tot orașul au fost în fața patiseriilor...

Magazine. Să mă scuzați, dar voi începe cu cele alimentare, cele mai importante pentru noi, căci am închiriat o garsonieră și ne-am autogospodărit. Dacă vreți să procedați la fel, vă vând (gratis) un pont: în ceea ce ei numesc „minimarketuri” nu veți găsi decât ziare, reviste, bere și alte băuturi. Nimic de mâncare! Eu am luat țeapă alegând un studio aflat în preajma a ceea ce apărea pe Google maps drept un minimarket: în fapt, am fost nevoiți să ne facem cumpărăturile la supermarketul Ulrich, situat în zona Zoologischer Garten, la patru stații de autobuz distanță, un nod de transport public unde ajungeam oricum zilnic pentru a o lua în diverse direcții. În rest, din câte am văzut, predomină hypermarketurile Lidl. Pentru amatorii/amatoarele de shopping serios, specialiștii recomandă centrul comercial Hackesche Höfe, Friedrichstraße și mai ales Kurfürstendamm, strada pe care se află KaDeWe, cel mai mare magazin universal din Europa continentală, dar și buticuri ale unor case de modă sau ale unor renumiți creatori de ceasuri și bijuterii. Deși am străbătut de multe ori Kurfürstendamm în drum spre binecuvântatul Ulrich și stațiile de autobuz, U-bahn și S-bahn din apropierea acestuia, nu am avut curiozitatea să intru în niciunul din aceste magazine, așa că mai mult decât să vi le semnalez nu pot să fac!

Oamenii. Foarte disciplinați (toată lumea purta mască în magazine și mijloacele de transport în comun; nu se traversa decât pe la trecerile de pietoni; nu se aruncau mucuri pe stradă - eu am avut la mine scrumiera portabilă). Și civilizați, deși parcă un pic cam aroganți - poate că e o percepție greșită, dar așa i-am simțit eu. Am avut parte de câteva interacțiuni care m-au dus la această concluzie: cu vânzătoarea de la bomboneria din colțul străzii noastre, care a strâmbat (vizibil) din nas la cantitatea mică pe care am cumpărat-o (ca să mă dezvinovățesc, deși nu este cazul😄: erau produse artizanale foarte scumpe); cu chelnerul de la un restaurant care m-a admonestat pe un ton superior că nu am prezentat Welcome Card înainte de a comanda pentru a beneficia de discount; cu supervizorul de la catedrală, care nu m-a lăsat să mă așez pe trepte în așteptare (se intra în număr prestabilit; aveam dureri de spate; poate că s-a gândit că tocesc scara! 😠); și mai ales cu o doamnă lângă care am vrut să mă așez, la un metru distanță, pe o bancă lungă din piatră dintr-un parc, care mi-a cerut imperios „Go away! Covid!” .

Dar poate că, spre deosebire de foarte mulți berlinezi, doamna nu vorbea bine englezește și mi s-a adresat cu puținele cuvinte cunoscute de ea în această limbă. Oricum, rețin că, spre marea mea ușurare, nu am avut probleme în a ne înțelege în engleză peste tot pe unde am umblat.

Pe de altă parte, o întâmplare mi-a dovedit cât de cinstiți sunt localnicii (și presupun că mai toți nemții): la un moment dat m-am așezat pe o bancă și am făcut niște poze cu telefonul, după care am plecat uitând telefonul pe bancă. Mi-am dat seama după câteva minute, când am vrut să scot obiectul din sacoșă pentru alte fotografii, și ia-l de unde nu e! Am intrat în panică (am, ca tot omul, multe informații stocate pe telefon), m-am întors, am verificat dacă nu căzuse pe jos, și până la urmă, cu inteligența mea sclipitoare🤪, mi-a venit o idee: am intrat în cafeneaua în fața căreia era banca și am întrebat de telefon. Și l-am primit! Slavă Domnului! Cineva îl găsise și îl adusese acolo cu câteva minute înainte.

Modestie. Ca peste tot în lumea civilizată, în Berlin nu am văzut extravaganțe vestimentare: lumea umblă îmbrăcată curat, în lucruri de calitate dar banale; poate că prin cluburi ținutele sunt mai îndrăznețe. Nici defilări de mașini bengoase, ca în București, nu am văzut, semn că berlinezii sunt oameni modești și cu bun simț.

Câinii. M-a frapat numărul mare de câini plimbați în lesă: și într-adevăr, am descoperit pe un site informația că în oraș sunt înregistrate peste 150.000 de astfel de patrupede prietenoase cu omul. O mare bilă albă din partea mea! 👍

Orașul imigranților. După 1990 Berlinul a primit mulți imigranți - se estimează că cca. 500.000, din care, peste 100.000 turci și vreo 70.000 polonezi. Turcii țin localuri cu specific, multe din ele, în fapt, tarabe fast food, în timp ce majoritatea polonezilor lucrează probabil în construcții.

Mă așteptam la asta, însă surpriza a venit, pentru mine, de la vietnamezi, care se pare, judecând după numărul mare de restaurante pe care le-au deschis, că s-au împiciorogat zdravăn în Berlin, poate și în alte orașe din Germania. Și am impresia că și în alte părți din Europa Centrală, căci peste o săptămână aveam să ajung la Praga, unde „m-am împiedicat” iarăși de ei. Până acum îi văzusem în mare număr în Franța, în special la Paris, și mi se păruse ceva normal, având în vedere istoria de 70 de ani a Indochinei Franceze și faptul că limba lui Voltaire e predată și acum în școlile lor și mulți vietnamezi o vorbesc de mici. Nu am idee ce i-a mânat recent spre Germania sau Cehia. 🤔

Siguranța turistului. În ciuda activităților de tip mafiot, datorate în special așa-numitelor „clanuri arabe” , Berlin este considerat un oraș destul de sigur, cu o rată a criminalității relativ scăzută. Noi nu am avut nicio problemă, însă ce-i drept nu prea am ieșit din casă după lăsarea întunericului. Nu cred că turiștii au de ce să se teamă, poate doar să evite niște zone mai rău famate, printre care înțeleg că s-ar afla Hermannstraße sau Rigaer Straße. Și să vă mai spun ceva: nici măcar cerșetori nu am văzut în Berlin decât în zona gării de la Zoologischer Garten.

Info practic

Principalele surse de documentare: visitberlin.de/en; berlin.de/en; Ghid turistic DK tipărit, apărut la editura RAO

Oficii de turism: Alexanderplatz nr. 7; Poarta Branderburg

■ Aeroportul Berlin Brandenburg „Willy Brandt“ -- ber.berlin-airport.de/en.html -- este cel pe care aterizează compania irlandeză low-cost, singura de acest gen care operează rute directe București-Berlin. Este situat la cca. 27 km sud-est de Berlin și a fost inaugurat în 2020, cu 9 ani întârziere (au și ei, nemții, faliții lor! 😜) pentru a înlocui Aeroportul Schönefeld din apropiere. În prezent funcționează doar Terminalul 1 din cele 5 planificate, la care am văzut că se lucrează de zor.

Despre aeroportul ăsta păstrez amintiri foarte urâte: este absolut imens, fără trotuare rulante și prost semnalizat. Sunt genul care nu agreează în mod special zburatul cu avionul (și nici plutitul pe mare; omul e totuși o ființă terestră! 🚕), și prin urmare consider aeroporturile simple locuri de tranzit. Ei bine, nu! Brandenburg nu e așa: e un ditamai mallul, plin de magazine și restaurante, de parcă m-aș duce acolo, târând valize după mine, la cumpărături sau special ca să iau masa! 😦 Pe bune, nu înțeleg chestia asta; pentru mine Otopeniul, pe care mulți îl hulesc, e absolut OK: dacă crăpi de foame și sete, ai suficiente variante, există toalete și duty free, ce altceva ți-ai mai putea dori?!! Și proiectanții aeroportului din Berlin nu s-au gândit la vârstnicii care mai călătoresc și ei, câteodată, sărmanii, și nu pot decât cu mare greutate să străbată kilometri întregi cu bagajele după ei, în loc să se prelingă frumușel pe niște trotuare rulante?!!

Bref, în ambele dăți am ieșit obosită moartă din aeroport. La dus, am încercat să găsim centrul de informare turistică și nu am reușit, nu erau indicatoare, am întrebat peste tot și am fost îndrumați de la un nivel la altul, nebunie curată, și abia după mai bine de o oră, în capătul opus de la nivelul 0, am găsit centrul unde se vindea Berlin Welcome Card. Din fericire, aici am dat de un tânăr drăguț, care ne-a oferit și hărți și explicații. Și m-am mai liniștit... La plecare, aceeași poveste; trebuie să străbați tot parterul până la poarta de îmbarcare, și deși am venit cu două ore și jumătate înaintea orei de zbor, a fost cât pe’aci să ratăm cursa, am ajuns când începuse îmbarcarea!

Din aeroport în oraș se poate ajunge direct cu S-Bahn 45 sau 9. Nouă nu ne erau utile, așa că am luat autobuzul X7 (există și X71) până la Rudow, apoi U-Bahn 7 și U-Bahn 9, o excursie de peste o oră, căci am locuit în vestul Berlinului. Pentru că am fost nevoiți să părăsim garsoniera la ora 11 iar avionul era după-amiaza, în ultima zi am lăsat bagajele într-un locker din gara de la Zoologischer Garten; nu mi-am notat cât a costat, cred că 4 euro.

Transportul în comun în oraș bvg.de; sbahn.berlin/en/tickets/all-tickets.

Transportul public este integrat și excelent organizat. Toate vehiculele dispun de aer condiționat și scaune comode. Berlin e împărțit în 3 zone. Zona A cuprinde centrul orașului, zona B se întinde până la periferii, iar în zona C se află aeroportul Brandenburg și orașul Potsdam, prețul biletelor diferind de la o zonă la alta. Cu titlu de exemplu, o călătorie în zonele AB costă 3 euro; în zonele BC 3,50 euro iar în ABC 3,80 euro. Un abonament de o zi costă 8,80 euro în zonele AB, 9,20 euro în zonele BC și 10 euro în ABC. Un bilet este valabil timp de 60 de minute pe orice mijloc de transport, dar trebuie validat în stație înaintea urcării. Biletele se cumpără de la automatele din stațiile U-Bahn și S-bahn, din mici magazine marcate „BVG” sau direct de la șoferi/vatmani în autobuze și tramvaie.

Rețeaua de transport public este imensă și practic, oriunde te-ai afla, există o stație la maxim 400-500 m.

U-Bahn (Unterbahn - metroul; transport exclusiv subteran) are 9 linii și 175 de stații marcate cu litera „U” albă pe fond negru. S-Bahn (Stadt-Schnell-Bahn - trenul urban rapid) are în prezent 16 linii și 168 de stații. Parcursurile sunt în cea mai mare parte de suprafață. S-Bahn leagă orașul de aeroport, dar și de Potsdam. Stațiile sunt marcate cu litera albă „S” în cerc verde.

Autobuzele au stațiile marcate cu litera verde „H” într-un cerc. Există peste 329 de linii, plus 39 de noapte. Cele marcate cu un „M” în față sunt autobuze express, cu mai puține stații.

Pont: câteva autobuze - 100,200 și 300 - cu o parte din flotă supraetajată, sunt extrem de utile pentru turiști, putând înlocui cu succes hop-on hop-off-ul. Noi le-am folosit și le recomand.

Tramvaiele, marcate cu numărul scris cu alb în dreptunghi roșu, sunt în număr de 22, cu peste 400 de stații, și deservesc în principal Berlinul de Est. Și aici există variante express marcate cu litera „M” . Este singurul mijloc de transport în comun pe care nu l-am testat.

■ Berlin Welcome Card -- berlin-welcomecard.de/en -- a fost varianta pe care am ales-o făcând comparație între prețul său (53 euro) pentru zonele ABC timp de 6 zile și prețul de 43 euro al abonamentului pe transportul în comun pe zonele ABC valabil 7 zile. Am ales ABC pentru a acoperi costurile de deplasare dinspre/către aeroport, respectiv Potsdam. A fost o investiție destul de substanțială, dar care a meritat! Se poate achiziționa doar din aeroport și oficiile de turism.

Cu Welcome Card ai nu numai transport gratuit pe zonele AB și ABC, ci și discounturi de până la 40% (majoritatea sunt totuși de 25%) la Palatul Charlottenburg, catedrală, muzee precum Böhan, Berggruen și Museum Haus am Checkpoint Charlie sau Barberini din Potsdam, la autobuzele hop-on hop-off din Berlin și Potsdam, la croaziere, la o selecție de magazine și restaurante. La achiziționarea acestora, în aeroport, am primit broșurica (144 de pagini! 😮) care cuprinde lista tuturor beneficiilor, cu o scurtă descriere a acestora. Evident, nu am avut cum să folosim toate avantajele oferite.

Pentru aceia dintre voi interesați, iată prețurile cardului pe toate perioadele:

- 48 ore: 24 euro zonele AB; 29 euro zonele ABC

- 72 ore: 34 euro zonele AB; 39 euro zonele ABC

- 72 ore cu intrare gratuită la cele 5 muzee din Insula Muzeelor: 52 euro zonele AB; 55 euro zonele ABC - nu știu de ce, dar numai cu cardul pe 3 zile există această posibilitate

- 4 zile: 41 euro zonele AB; 46 euro zonele ABC

- 5 zile: 47 euro zonele AB; 50 euro zonele ABC

- 6 zile: 50 euro zonele AB; 53 euro zonele ABC

Tururi ghidate visitberlin.de/en/sightse ... ng-tours-berlin. Există diverse variante, inclusiv private, de a vedea orașul și a obține informații de la ghizi locali: hop-on hop-off, plimbări pe jos sau cu bicicleta, croaziere, combinații dintre acestea, precum și vizite ghidate în muzee și locuri de mare interes precum Reichstagul. Și pentru muzeele din insulă și complexul Charlottenburg există abonamente și soluții de vizite ghidate.

Vremea a fost destul de favorabilă pentru sfârșitul lui septembrie-începutul lui octombrie. Nu ne-a plouat rău de tot decât într-o zi, în rest au fost câteva averse scurte și ocazional chiar ne-am bucurat de soare. Temperaturile erau ziua de 12-16 grade, iar noaptea de 6-10 grade.

Cred că perioada optimă pentru vizitarea orașului e totuși vara, și probabil că dacă aș fi ajuns la Berlin în lunile calde, mi-aș fi creat o impresie diferită despre oraș. Am fi putut sta afară până mai târziu, în loc să ne adăpostim în casă, de frig, la căderea serii, și am fi văzut mai mulți oameni pe străzi, la terase, în parcuri. Într-un cuvânt, atmosfera generală ar fi fost mai plăcută.

Cheltuieli

Despre Berlin se zice că ar fi un oraș ieftin. Nu știu cu ce alte capitale s-a făcut comparația; poate cu Paris, Londra, Stockholm sau Oslo! 😏

Da, față de acestea este mai ieftin, însă categoric mai scump decât Roma, Madrid sau Atena. E foarte dificil, dacă nu imposibil, să găsești un studio într-un hotel sub 50 euro/noapte (fără mic dejun), despre costurile transportului public v-am povestit, iar prețurile la restaurante sunt și ele destul de piperate.

Noi am cheltuit în cele 6 zile complete de ședere 1.200 de euro, din care 165 euro avionul, cu priority pentru amândoi - puțin, foarte puțin! , și 335 euro cazarea. Am reușit să ne încadrăm cu restul cheltuielilor la 700 euro (din care, vă reamintesc, 106 euro cele două Berlin Welcome Cards) mâncând cel puțin două mese pe zi acasă și fără a face alte cumpărături decât niște suvenire, așa cum procedăm, de fapt, în marea majoritate a locurilor unde ajungem. Nu ne-am abținut, în schimb, de la berici (Adrian), respectiv mai mult - deși nu exclusiv😉 - de la cafeluțe (eu).

Concluzii

Berlin este, așa cum mă așteptam, un oraș curat, bine sistematizat, cu o rețea de transport foarte eficientă. Deși imens ca întindere, organizarea excelentă face ca turistul să-l poată străbate cu ușurință, alegând obiectivele demne de atenție. În același timp, fiind o urbe destul de tânără (judecând după standardele europene), duce lipsă de vestigii ale trecutului îndepărtat, compensând însă cu multe monumente interesante.

Nu are o așezare spectaculoasă, și nici „cotloane” bătrâne, pitorești și romantice, unde să te rătăcești de mână cu jumătatea ta, dar are două râuri care îl traversează, pe care se pot organiza chiar și boat-party-uri, și maluri ierboase unde localnicii stau la soare la picnic, și altele betonate, dar mărginite de restaurante și cafenele șic.

Am fost mirată să descopăr numărul extrem de mare de instituții culturale și varietatea posibilităților de distracții; în afara celor menționate mai-sus, ar trebui probabil să adaug și festivalurile de muzică și film pe care le găzduiește orașul, ca și numeroasele manifestări sportive și atracțiile speciale pentru copii - visitberlin.de/en/berlin-children.

E genul de oraș vibrant și ofertant pentru toți vizitatorii, care își pot găsi cu ușurință ceva de văzut și făcut potrivit propriilor preferințe.

Dacă mi-a plăcut Berlinul?

Sigur că da. M-au impresionat monumentele, muzeele, bulevardele, curățenia, modul în care a fost reconstruit. Totuși, dacă nu i-aș fi cunoscut istoria și nu aș fi știut, de pildă, că Marienkirche și Nikolaikirche nu păstrează aproape nimic din structurile medievale originale și că a fost timp de câteva decenii un oraș divizat, aș fi putut concluziona că seamănă în multe privințe cu alte urbi din această parte a Europei, care au și ele câte un fir de apă care le străbate, niște palate și monumente interesante și câteva biserici baroce. Cum însă sunt o iubitoare a istoriei iar Berlinul are în spate un trecut care îi conferă, fără dubiu, o personalitate distinctă, l-am perceput ca atare. Fapt care nu m-a împiedicat să constat că îi lipsește acel farmec care pe mine mă face să revin.

Danke, Berlin! O dată a fost de ajuns!

PS: Nu pot încheia acest review fără a menționa cât de mișcată am fost văzând în urmă cu câteva zile la televizor demonstrația organizată în capitala Germaniei în sprijinul Ucrainei invadate de führerul Putin, la care au participat sute de mii de localnici. Mai mult decât alții, berlinezii știu ce înseamnă un oraș bombardat și distrus, și și-au însușit lecțiile istoriei!

 

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

Citește și CONTINUAREA aici
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

[fb]
---
Trimis de Carmen Ion in 02.03.22 11:14:30
Validat / Publicat: 02.03.22 12:41:08
VIZUALIZĂRI: 942INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în GERMANIA
  • Alte destinații turistice prin care a fost: Franţa, Italia, Spania, Grecia, Ungaria, Bulgaria, Turcia
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
29 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Carmen Ion); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P10 Berliner Dom, catedrala orașului
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 66300 PMA (din 50 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
INFO: membrii AmFostAcolo beneficiază - in cadrul sistemului de Privilegii - de preţuri particulare pentru vacanţa în această destinaţie - negociate direct cu tour-operatorii sau cu proprietarii.
  • Verifică: solicită o ofertă personalizată

  • ECOURI la acest articol

    29 ecouri scrise, până acum

    webmaster [02.03.22 13:02:34] »

    Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ

    — (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ;

    — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.

    Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

    (Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

    ===

    Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

    Carmen Ion [02.03.22 13:11:07] »

    @webmaster: Mulțumesc pentru încadrarea ca mini-ghid. Sunt onorată.

    mishu [02.03.22 13:12:28] »

    Nu m-am putut abtine sa nu citsec articolul care este lung intradevar dar este minunat. Pentru ca nu am timp acum, revin pe seara cu un ecou... asta pentru ca fi lungut .

    Am citit cu mare drag si am votat cu si mai mare drag.

    robert [02.03.22 14:20:12] »

    @Carmen Ion: Mă bucur să aud că ai reușit cumva să-ți schimbi percepția despre Germania și locuitorii ei. Exact aceași relație o ai tu cu Germania cum o aveam eu cu Franța. Intre timp mai mi-am nuanțat si eu părerile.

    Nemții aroganți? Ei bine aici te contrazic ferm. Mie mi s-au părut unii dintre cei mai draguți oameni, contrar percepției generale că sunt oameni reci. Evident vorbesc din punct de vedere turistic. Am călătorit cel mai des în Austria ori Germania și de fiecare dată m-am simtit foarte bine.

    Fekicitări pentru experințele voastre„dar și pentru articolul mini maxi ghid!

    Mika [02.03.22 14:25:42] »

    @Carmen Ion: Citeam si radeam la prima parte referitoare la limbă. In familie am trei vorbitori de limba germană, soțul și băieții, care au făcut școala germană. Cu toate acestea, eu nu am reușit să invăț această limbă (deși ințeleg o mare parte dintr-o discuție). Dar, așa cum spui, nu știu dacă mai există vreo limbă cu atâtea cuvinte compuse, sau care, pentru un lucru simplu să aibă un cuvânt kilometric. Mi-a plăcut review-ul tău și fotografiile din Berlin, primul oraș pe care l-am văzut din vestul Europei, in aprilie 1990. Nu pot să iți spun ce impresie ne-a lăsat atunci, și cam cum am plecat după vizita la acel KaDeWe de care ai pomenit. Parcă eram veniți de undeva, din sălbăticie și ajunsesem la civilizație . Mie mi-a plăcut Berlinul, mai ales pentru atmosfera lui, care diferă de multe alte oreașe din Germania, mai ales de cele din nord. Felicitări pentru review!

    mprofeanuscris / TELEFON [02.03.22 14:57:58] »

    @Carmen Ion: Am citit cu plăcere articolul tău atât de bine structurat și cu foarte multe și utile informații.

    Prin ceață îmi aduc aminte de Berlin pe care l-am vizitat când aveam 19 ani într-o excursie prin BTT, am stat 3 zile in care am vizitat și Potsdam, câteva obiective de lângă Alexanderplatz, urcare în turnul tv și mers la Poarta Brandenburg, partea de est... mai târziu ce mi-aș mai fi dorit să văd măcar muzeul Pergamon...

    Acum am posibilitatea să te citesc pe tine.

    Ai dreptate, germanii sunt cam reci, fac observații dacă nu le convine ceva, nu țin cont de vârstă...

    Nu știam că este atât de întins ca oraș, înseamnă că trebuie o documentare bună și o prioritizare a ceea ce vrei să vezi. Oricum dacă voi ajunge acolo voi avea un ghid bun în ce ai văzut, ca de obicei...

    După cei doi ani de germană știu să pronunț denumirile lor, câteva expresii și cam atât, ai dreptate cu topica și mie mi s-a părut aiurea...

    Despre aeroport iar ai dreptate, fără benzi de transport, fără indicatoare...

    Pentru că sunt nostalgică, vreau să ajung acolo, am reținut și despre vreme, deși mă tenta tot extrasezonul... Cam scump acolo, dar merită.

    Felicitări pentru vacanță, aștept cu nerăbdare continuările!!

    Rodel [02.03.22 15:09:52] »

    Un ghid al Berlinului review-ul tău! Referitor la simbolul orașului, ursul, el se regăsește și în marele premiu „Ursul de Aur” al Festivalului Internațional de Film de la Berlin.

    Felicitări pentru impresii și pozele postate!

    Carmen Ion [02.03.22 18:18:25] »

    @mishu: Mersi frumos pentru aprecieri.

    E, într-adevăr un review lung, în care am” comasat” informații de ordin practic pe care le-am considerat utile pentru cei care vizitează, ca și mine, Berlinul pentru întâia oară, cu păreri personale, inclusiv legate de propriile încercări nereușite de învățare a limbii germane...

    Mi-am făcut acest obicei de a prezenta date cu caracter mai general însoțite de impresiile personale în primul review dedicat unei destinații în care am stat mai mult timp, pentru ca în reviewurile următoare să descriu obiectivele vizitate, locul de cazare și eventual și cele de luat masa.

    Și așa voi proceda și în cazul Berlinului, cu promisiunea fermă că viitoarele reviewuri nu vor mai fi la fel de lungi. 😃

    Carmen Ion [02.03.22 18:35:20] »

    @robert: În preludiul reviewului m-am referit (mai mult sau mai puțin în glumă) doar la percepțiile mele față de limba și cultura germană, nu la popor și țară. Am recunoscut însă că am avut păreri preconcepute legate de modul în care Berlinul a depășit momentele nefaste din secolul trecut, și în privința asta m-am înșelat: m-a impresionat felul în care a fost reconstruit orașul, și mai ales puzderia de monumente, memoriale, muzee care reconstituie perioada nazistă, holocaustul și istoria RDG - cu atenție la detalii, dar și cu emoție și bun simț. E foarte greu, după părerea mea, să-ți asumi, ca popor, o vină atât de uriașă ca pe o promisiune că așa ceva nu se va repeta.

    În privința aroganței - sigur, fiecare judecă prin prisma propriei experiențe, iar eu am avut parte de câteva interacțiuni mai puțin plăcute. În rest, nu am avut nicio problemă, totul a decurs lin, berlinezii mi s-au părut amabili și extrem de civilizați, așa că m-am simțit bine. În plus, aproape peste tot am putut comunica în limba engleză!

    Mulțumesc pentru vot și ecou.

    Carmen Ion [02.03.22 18:47:49] »

    @Mika: Mulțumesc pentru comentarii și vot.

    Ca să-mi pârăsc soțul: a făcut 4 ani germana la liceu și nu s-a lipit de el neam! Noroc că în Berlin aproape toată lumea cu care am interacționat cunoștea limba engleză.

    Ca fapt divers, nu știu cât de amuzant în contextul actual 😢, eu în 1989 am fost într-o excursie organizată în URSS: Moscova, Leningrad, așa cum se numea atunci, Riga și Tallinn, iar primum popas l-am făcut în capitală. În afara Pieței Roșii și altor câteva obiective, îmi amintesc că acolo am băut pentru întâia oară Fanta, și mi s-a părut că are un gust divin! Exact cum ai punctat tu, parcă veneam din sălbăticie. Din sălbăticia României în cea a URSS!

    Și eu m-am gândit că Berlinul nu seamănă cu alte orașe nemțești - de pildă, din câte știu, Munchen e mai vesel, mai expansiv - o fi din cauza berii?!! Ca atmosferă, mie Berlinul mi s-a părut că seamănă cu Bruxelles...

    Carmen Ion [02.03.22 19:00:26] »

    @mprofeanu: Mulțumesc pentru vot și ecou.

    Nici eu, până la începerea documentării, nu am avut habar că Berlin e un oraș atât de întins. Tocmai de aceea, știind că nu suntem capabili să mergem pe jos pe distanțe lungi, prima mea grijă când am ajuns în aeroportul Brandenburg, atât de neprietenos cu oamenii mai vârstnici, așa ca mine, nu ca tine 😉, a fost achiziționarea Welcome Card, cu care am scăpat de grija biletelor pe transportul public și am beneficiat și de câteva discounturi binevenite, Berlin nefiind un oraș ieftin, cel puțin din punctul meu de vedere...

    Și eu știu să pronunț în limba germană..., și cam atât, 🤣dar acum, scriind acest review, am văzut ce dificil e cu redarea diacriticelor.

    Îți doresc să revezi cât de curând orașul - în întregimea sa refăcută. Recomand lunile de vară, chiar dacă biletele de avion și cazarea ar fi mai scumpe și chiar dacă vremea, chiar și vara, înțeleg că este relativ imprevizibilă. Măcar nu se întunecă devereme...

    Carmen Ion [02.03.22 19:07:49] »

    @Rodel: Mersi frumos pentru aprecieri, ecou și vot.

    Ai dreptate, marele premiu la Festivalul Internațional de Film de la Berlin este Ursul de Aur - și se acordă și Ursul de Argint. Berlinul și Potsdam au fost în perioada interbelică mari centre ale cinematografiei mondiale, dar am impresia că în prezent această industrie a cam decăzut în Germania. La Potsdam există un muzeu al filmului - l-am văzut din hop-on hop-off și clădirea e foarte impresionantă la exterior.

    În lipsă de altceva, mi-am cumpărat un magnet foarte simpatic cu ursul lor simbolic și l-am agățat, alături de celelalte, pe frigider.

    mishu [02.03.22 19:36:59] »

    In sfarsit acasa, asa ca pot comenta. Dupa 3,5 ani de Austria, nu pot spune ca stiu mai multa germana decat inainte , asta pentru ca am preferat sa ma plimb. A existat o perioada in care invatam germana ca disperata (in weekend stateam si faceam exercitii cate 5-6 ore), dar m-am lecuit repede, stiam ca nu voi ramane acolo asa ca am preferat sa ma plimb. Daca aveam aceasta minte mai devreme ma plimbam mai devreme .

    In ceea ce priveste cunoasterea limbii germane pot spune ca o aud perfect , si pot citi bine cam in proportie de 85-90 % (lucru recunoscut si de ei), mai greu cu vorbitul si intelegerea si nu cred ca sunt grea de cap .

    In rest, in ceea ce priveste oamenii, nici eu nu am avut probleme cu ei, o singura data doat in toti acesti ani, cu un paznic la o institutie de stat, il consider accident..., pe domnul in cauza.

    Iar acum cand aud vorbindu-se limba germana, chiar imi place si imi trezeste nostalgii.

    Eu nu am ajuns la Berlin, voi ajunge mai usor din Bucuresti, insa am ajuns destul de des in Munchen si in tot landul Bavaria (poate chiar mai mult decat in Austria).

    Intradevar, daca ajungi intr-o anume zona, trebuie sa identifici toate reducerile posibile, asa de exemplu am descoperit Bayern ticket, cu care mergeam in toata Bavaria cu trenul si alte mijloace de transport in comun cu 25 euro/ zi, si pot fi si alte exemple. Ce imi mai place in Germania (cred ca este valabil si in Austria), incurajeaza tineretul (pacat ca nu ne mai incadram in categoria asta) sa viziteze muzee, exista multe muzee unde tinerii sub 19 ani intra gratuit.

    Cat despre siguranta, si eu m-am simtit ok in orice loc din Germania, si am si eu un exemplu, am intrat intr-un magazin si mi-am uitat tableta in cosul de cumparaturi. Mi-am adus aminte peste cateva minute cand am vrut sa fac din nou poze, m-am intors in magazin si tableta era tot in cos.

    Exista o disciplina care te face si pe tine sa te simti mai relaxat.

    In ceea ce priveste aeroporturile, mie imi place cel din Munchen (Terminalul 1 pentru ca Terminalul 2 este luuuung si greoi), in schimb nu imi place aeroportul din Viena, dupa ce ai facut controlul de securitate, pana la imbarcare nu prea ai unde sa stai, poate doar pe ganduri .

    Ai vorbit despre "modestie", corect, eu nu am vazut ca femeile mai ales, pe care te astepti sa le vezi mai cochete, sa spuna ceva prin aspectul lor, dar de multe ori dimpotriva, cu cat sunt mai tinere sunt mai neglijente (fapt confirmat si de @Claudiu71 care e de ani buuuuni in Austria), in schimb, cu cat sunt mai babe , adica peste 70-75 de ani, sunt mai cochete, mai aranjate, coafate, manichiurate, poate ca sunt in carucior, sau cu tubul de oxigen dupa ele, dar arata bine.

    Cat despre cheltuieli, Austria este cu aproximativ 10% mai scumpa, eu aveam o multime de colegi care isi faceau cumparaturile in Germania pentru ca ieseau mai bine, asa ca sa stii daca ai in intentie si Austria.

    Ti-a spus eu ca o sa am un ecou lung, insa vreau sa iti spun ca articolul tau a fost lung, insa cu o lungime care sa iti placa, asa ca inca o data, votat cu mare drag.

    maryka [03.03.22 09:46:56] »

    Minunată prezentare a Berlinului pentru orice viitor turist, cu toate informațiile utile. Nu știu de ce, dar cumva pe mine nu mă atrage... deși am fost în Germania imediat după revoluție, în 1990, apoi și în 2004, la Kőln, Bonn, Frankfurt. Ce mi-a plăcut foarte tare a fost călătoria cu trenul, pe valea Rinului, absolut romantică, deosebită. Cel puțin din punctul meu de vedere. Nu la fel a crezut soțul sau copilul care era mic.

    În schimb, tot el, fiul, acum recent, este încântat de Berlin... alte gânduri și viziuni.

    Frumoasă vacanță, frumoase poze, felicitări!

    Carmen Ion [03.03.22 11:08:23] »

    @mishu: Mersi pentru” revenire” și pentru comentariile unei cunoscătoare a Germaniei, spre deosebire de mine...

    Eu nu am cochetat cu limba germană decât câteva luni, după care m-am lăsat păgubașă: pur și simplu nu mi-a plăcut, și nici nu aveam vreo obligație s-o studiez, așa că mai bine nu!

    Probleme cu berlinezii nu am avut, doar câteva interacțiuni mai neplăcute, dar minore, și m-am simțit tot timpul în siguranță.

    Cred că Bavaria și Munchen diferă de Berlin și mi-ar plăcea să ajung acolo. Germania e o țară mare, judecând după standardele europene, așa că e firesc să fie așa.

    Pentru moment nu planific nicio vizită în Austria, dar dacă va fi să fie, cel mai mult m-ar interesa să ajung la Salzburg.

    Încă o dată, mulțumesc pentru ecou.

    Carmen Ion [03.03.22 11:18:05] »

    @maryka: Mulțumesc pentru vizită și aprecieri.

    Nici pe mine nu mă tenta în mod deosebit Germania, dar mi-am zis să văd măcar capitala, ca să-mi fac o idee... În cele mai multe privințe Berlinul a fost așa cum mă așteptam, au fost însă și câteva aspecte care m-au surprins.

    Da, despre Valea Rinului am citit și eu multe lucruri frumoase - cine știe, poate voi ajunge cândva acolo.

    Nu mă miră că fiul tău e încântat de Berlin, e un oraș cu foarte multe posibilități de distracție și în același timp cu variate oportunități profesionale pentru tineri.

    Pentru mine Berlin e ceea ce se cheamă un” oraș interesant” , adică un loc unde categoric ai ce vedea dar care nu m-a mișcat, nu mi-a mers la suflet. La o săptămână după întoarcerea din Germania am fost la Praga - cu totul altă poveste...

    adsoscris / TELEFON [03.03.22 11:35:30] »

    @Carmen Ion:

    Eu nu am cochetat cu limba germană decât câteva luni, după care m-am lăsat păgubașă: pur și simplu nu mi-a plăcut, și nici nu aveam vreo obligație s-o studiez, așa că mai bine nu!

    Eu sunt din categoria celor pentru care germana nu e mai dificilă ca engleza. Adică... greu cu ambele.

    Dar în Germania am trecut drept vorbitor nativ. Că nu a fost nevoie să interacționez cu nimeni, totul e atât de intuitiv și de bine gândit încât te descurci fără doar și poate. Într-un supermaket, după Hallo! , doamna de la casă a scanat produsele. La final, am tras un Eine tasche, bitte! și am întins cardul. Un Danke! a finalizat cu succes conversația, totul e ușor, credeți-mă.

    De altfel, am un fișier audio care dovedește fără urmă de îndoială ca germana e foarte simplă. Vi l-aș trimite, dar nu știu cum. E genial!

    Cred că Bavaria și Munchen diferă de Berlin și mi-ar plăcea să ajung acolo. Germania e o țară mare, judecând după standardele europene, așa că e firesc să fie așa.

    Diversele regiuni ale Germaniei diferă și nu prea. În sec. XIX - XX, țara a fost omogenizată. În prezent, diferența majoră este între landurile vestice și cele estice.

    Dar Berlinul nu intră în categoria Est. Este cel mai cosmopolit oraș al Europei, am citit că engleza se vorbește aici mai mult decât germana. Germanii pur sânge sunt minoritari în acest oraș, sub 50%.

    Pentru moment nu planific nicio vizită în Austria, dar dacă va fi să fie, cel mai mult m-ar interesa să ajung la Salzburg.

    Daca vizitați Munchen, Salzburg merge la pachet. Cu trenul faceti puțin peste două ore.

    mishu [03.03.22 11:59:55] »

    @Carmen Ion: Esti mult prea draguta, cunoscatoare a Germaniei nu prea sunt, am vazut atat cat mi-a permis de obicei durata unei zile, insa m-am bucurat de fiecare clipa. Sunt convinsa ca daca ai ajunge in Munchen, ar fi o multime de locuri in arie care ti-ar placea mult de tot si aici mentionez locuri care sunt la circa o ora de mers cu trenul de Munchen si care sunt minunate si am sa mentionez doar doua dintre orasele care mi-au placut in mod deosebit: Augsburg si Regensburg, unde ajungi usor cu trenul (sunt trenuri cam la fiecare ora) si ajung iar la Bayern Ticket, v-ar costa (la ora actuala) 32 euro (25 primul calator + 7 al doilea) si e valabil toata ziua (doar trenurile gen personal, dar nu se compara cu ale noastre) si ai inclus si transportul in oras.

    Daca vrei sa ajungi la Salzburg, poti ajunge si de acolo la Munchen, cu trenul, cu acelasi pret ca mai sus pentru ca este considerat ca Salsburg e la granita cu Germania, si au introdus aceasta facilitate (insa in Salzburg nu ai si transportul local inclus).

    Din pacate la Salburg am ajuns doar de vreo 2 ori, insuficient fata de ce ofera. Dar am inceput, asa ca voi mai ajunge, si iti doresc si tie sa ajungi acolo.

    Carmen Ion [03.03.22 12:02:03] »

    @adso: Mulțumesc pentru vizită, ecou și vot.

    M-am amuzat la faza cu” vorbitorul nativ” . Așa e, pentru situații simple, de genul cumpărăturilor la magazin, nu e nevoie să cunoști limba țării, și danke și bitte sunt de ajuns. Mai greu e dacă vrei să ceri lămuriri, când etichetele la produse sunt exclusiv în germană - sau în grecește, în alfabetul ăla al lor... 🤨

    Berlin e, fără îndoială, un oraș cosmopolit, deși nu știu dacă întrece Parisul sau Londra... Și totodată un oraș al imigranților, deși - iarăși - nu cred că nemții pur sânge sunt minoritari. Fapt interesant, în Berlin am avut impresia că turcii, indienii, vietnamezii etc. nu au reușit (poate deocamdată) să acapareze comerțul en detail, așa cum am văzut că s-a întâmplat în capitalele pe care le-am precizat mai-sus.

    Munchen și Salzburg la pachet: uite o idee bună. O să reflectez asupra ei.

    adsoscris / TELEFON [03.03.22 12:29:21] »

    Berlin e, fără îndoială, un oraș cosmopolit, deși nu știu dacă întrece Parisul sau Londra...

    Am vizionat acum câteva săptămâni, pe Viasat History, un film despre Berlin realizat in anul premergător debutului pandemiei. Informația cu germanii minoritari de acolo o am.

    Pe lângă imigranții din motive economice (estici și asiatici), război (sirieni) și cei care vin pentru că acolo sunt mulți de-ai lor (turci, în primul rând) - pe care îi găsim peste tot (cu alte distribuții etnice), Berlinul este orașul care atrage cei mai mulți tineri cu stare materială ok. Francezi, americani, englezi, nordici. Pentru 1. toleranța față de tot felul de minorități (inclusiv LGBT), 2. prețuri decente (se pare că e cea mai ieftină capitală occidentală), 3. viața artistică, viața de noapte, atmosfera tinerească.

    Reportajul despre care vorbeam prezenta Berlinul asemănător cu cel al anilor 20 ai secolului trecut. Orașul din Cabaret, dacă vă amintiți filmul.

    Carmen Ion [03.03.22 13:44:45] »

    @mishu: Mulțumesc pentru informațiile legate de transport - le voi folosi, cu siguranță, dacă voi ajunge acolo. 😍

    Carmen Ion [03.03.22 14:09:09] »

    @adso: Mulțumesc pentru completări.

    Nu doresc să intru într-o polemică: cifra de 500.00 imigranți specificată de mine este preluată de pe site-urile oficiale ale orașului și se referă la populația venită în Berlin din alte țări care a dobândit cetățenia germană. În rest, sunt într-adevăr mulți străini rezidenți pe termen mai lung sau mai scurt, cu sau fără permis de muncă, Berlin atrăgând, de pildă, mulți tineri cu ambiții profesionale și totodată dornici de distracție.

    În privința Berlinului ca cea mai ieftină capitală occidentală, am văzut și eu niște statistici contradictorii, realizate în funcție de diverse criterii: al costurilor la închiriere apartamente, la mâncare (coșul zilnic), transport etc.

    Mie Roma, Madrid și Lisabona mi s-au părut mai ieftine. La fel și Praga și Atena.

    adsoscris / TELEFON [03.03.22 14:19:48] »

    @Carmen Ion: vand ce am cumparat , habar n-am care e realitatea si nici nu prea conteaza, asadar nici vorba sa gasiti in mine un partener de polemica .

    Am multe persoane dragi in Germania (fiica, fratele cu familia + prieteni si cunoscuti). Daca apar sau nu in statisticile nemtilor - nu stiu. Cred ca da, desi nici acolo nu e totul foarte clar.

    In Berlin nu am ajuns, dar Germania este clar cea mai ieftina tara din Occident pe care am vizitat-o (din ce ati pomenit dvs, nu am fost in Portugalia, iar grecii sunt de-ai nostri, nu ii numar la Occident).

    Iar costurile pentru un turist difera de cele al vietii de zi cu zi. Eu am copil la studii in Germania, cunoscuti de-ai mei ii au in Olanda, Danemarca, Anglia, Austria. De departe, ies cel mai bine .

    alinafulg [03.03.22 21:39:06] »

    In urmă cu doi ani era zbor direct din Timișoara spre Berlin dar vă mărturisesc faptul că nu mi-am dorit tare mult să-l văd, aveam sentimentul că îmi va aminti de partea întunecată a omenirii. Tot pentru acest motiv nu am dorit niciodată să merg la Auschwitz, desi am trecut prin apropiere cu mașina.

    Citind însă impresiile acestea îmi dau seama că am greșit pentru că Berlinul este un oraș care merită să fie văzut.

    Votat cu mare drag!

    Carmen Ionscris / TELEFON [03.03.22 21:58:52] »

    @alinafulg: Mulțumesc pentru vizita, ecou și vot.

    Și eu am avut rețineri asemănătoare cu ale tale, așa cum am explicat în review, dar s-au dovedit neîntemeiate până la urmă.

    Berlin s-a dovedit a fi interesant, chiar dacă nu e tocmai genul meu de oraș preferat. Așa ca Praga, ca să nu dau exemple din Grecia...

    mihaelavoicu [04.03.22 01:19:15] »

    @Carmen Ion: Eu am fost în februarie și am avut o vreme de... lăsam umbră pe asfalt.

    Un review super care arată cât de organizată ești din toate punctele de vedere. Felicitări și aștept să văd ce ai văzut!

    Carmen Ionscris / TELEFON [04.03.22 08:37:51] »

    @mihaelavoicu: Mulțumesc pentru aprecieri. Voi descrie obiectivele vizitate în următoarele reviewuri.

    Michi [24.03.22 10:31:39] »

    @Carmen Ion: La Berlin am fost de două ori. Prima dată iarna 2011, într-o excursie de patru zile care cuprindea şi revelionul dar noi am renunţat la masa festivă care ne-ar fi costat pe amândoi 240 eu şi cu banii respectivi am mers la Dresda. Am scris atunci un miniserial cu 7 episoade. Recunosc că mi-a fost destul de greu pentru că aveam deja 77 de ani, două proteze la genunchi şi până se curăţau străzile de zăpadă era pericol de alunecare. A doua oară în iulie 2012 în cadrul acelui Blitz Krieg care ne-a dus până la staânca Lorelei pe valea Rinului. La cea de a doua excursie, în două zile jumătate, am revizitat în Berlin ce ne plăcuse în prima. M-am întins cu amintirile mele tocmai ca să marchez bucuria pe care am avut-o citind reviewul de mai sus, în care am găsit sistematizat tot ce văzusem dar au fost şi locuri nevizitate de noi cum sunt grădinile zoologice sau transportul în comun, (noi beneficiind de o excursie organizată ne-am deplasat cu autocarul), psihologia oamenilor, restaurante, parcuri, preţuri. Am primit în acest review informaţii noi de care habar nu aveam privind istoria Berlinului şi în general tot ce ar putea interesa un turist individual. Cu un singur lucru nu am fost de acord: că nu i-a plăcut R. Wagner pentru care făcusem o pasiune în tinereţe inspirată de Legenda Niebelungilor. În rezumat, nota 10+ pentru review şi poze.

    Carmen Ion [24.03.22 10:46:22] »

    @Michi: Mulțumesc mult pentru vizită și aprecieri.

    Mă bucur că nu împărtășim aceeași părere în legătură cu Wagner: asta nu face decât să demonstreze cât de diferiți suntem cu toții, cei de pe AFA. 😉

    Te îmbrățișez cu drag. Multă sănătate! 🥰

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    11 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    adso, alinafulg, Carmen Ion, maryka, Michi, mihaelavoicu, Mika, mishu, mprofeanu, robert, Rodel
    Alte impresii din această RUBRICĂ:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2022 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    pagină generată în 0.145536899567 sec
    ecranul dvs: 1 x 1